11,932 matches
-
În data de 19 Iulie 2013, echipa integral romaneasca formata din Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salașan, Teo Vlad și Bruno Adamcsek , a reusit în PREMIERĂ ROMÂNEASCĂ ascensiunea lui Nanga Parbat, fața Rupal, pe ruta Schell. NU s-a folosit oxigen suplimentar sau serpași, baieții echipând ei singuri integral ruta. Cucerirea celui de-al nouălea optmiar al lumii s-a realizat pe un traseu care a durat mai bine de o lună de la data plecării din București spre Pakistan. Echipa românească
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
realizat aterizări la punct fix, având computere de bord și tehnici de navigație îmbunătățite. În aprilie 1970, modulul lunar "Aquarius" a jucat un rol neașteptat în salvarea vieților celor trei astronauți ai misiunii "Apollo 13", după explozia unui rezervor de oxigen aflat în modulul de serviciu. "Aquarius" a servit cu succes drept refugiu pentru astronauți pe durata revenirii pe Pământ, bateriile sale fiind utilizate pentru reîncărcarea bateriilor modulului de comandă, esențiale pentru aterizare. Aterizarea a avut loc în data de 17
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
suprafața lunară ALSEP, căruciorul pentru echipament (folosit doar în cadrul misiunii Apollo 14, roverul lunar (Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17), camera de televiziune, unelte și cutiile pentru eșantioane lunare. Tot aici se afla și cea mai mare parte a oxigenului, apei de răcire și băut precum și bateriile principale. De scara astronauților era fixată și o placă comemorativă. Modulul ascensional conține cabina echipajului, panoul de instrumente, portul de andocare, ușa pentru coborârea astronauților, sistemul reactiv RCS, antenele de comunicație și radar
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
băut precum și bateriile principale. De scara astronauților era fixată și o placă comemorativă. Modulul ascensional conține cabina echipajului, panoul de instrumente, portul de andocare, ușa pentru coborârea astronauților, sistemul reactiv RCS, antenele de comunicație și radar, motorul ascensional, combustibil și oxigen suficient pentru revenirea pe orbita lunară și întâlnirea cu modulele de comandă și de serviciu.
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
chimici și un senzor de temperatură. Electrozii Selectivi de Ioni din polimer pot determina concentrația de ioni prin măsurarea potențialul electric din senzor, separat de celulă laboratorului printr-o membrana ce filtrează ionii. Cei doi electrozi detectori de gaze pentru oxigen și dioxid de carbon funcționează pe același principiu și sunt separați de celulă laboratorului chimic printr-o membrana permeabila pentru gaze. Un tablou de micro-electrozi din aur este utilizat pentru voltametrie ciclica și voltametrie cu stripping anodic. Ciclovoltametria este o
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
dizolvării unor cloruri metalice în HCl s-a pus în evidență formarea unor ioni complecși (de ex. [AgCl]). Acidul clorhidric atacă metalele( formând cloruri și apă), cu excepția metalelor nobile ca aurul, tantalul (germaniul), cuprul, argintului și mercurul (numai în absența oxigenului). Acidul poate fi folosit la curățirea metalelor (ruginei) prin îndepărtarea (oxizilor) de ex. de pe cupru: Un amestec al acidului clorhidric și acid azotic, numit "apă regală" atacă aurul: In contact cu pielea acidul produce arsuri, vaporii lui sunt de asemenea
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
de exemplu în rezervorul de combustibil al rachetei de lansare (SSME) a navetelor spațiale americane. În aceste motoare hidrogenul lichid este folosit întâi la răcirea ajutajului și a altor părți ale motorului, înainte de a fi amestecat cu oxidantul, de obicei oxigenul lichid (LOX), și apoi ars. Din ardere rezultă apă, ozon și apă oxigenată. Arderea se face în amestec bogat, raportul de masă a celor două componente fiind de 1:4 - 1:6, astfel că în gazele de ardere se mai
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
și a ajutajului. Deși arderea este incompletă, masa hidrogenului nears și scăderea masei molare a gazelor evacuate compensează întrucâtva scăderea impulsului specific datorită arderii incomplete. Rezervorul de combustibil al rachetei navetei spațiale conține 515,5 m³ hidrogen și 554 m³ oxigen. Temperatura în camera de ardere atinge 3300 °C, viteza de evacuare fiind de 4440 m/s în vid, respectiv 3560 m/s la presiune normală. Fiecare din cele trei motoare principale dezvoltă o tracțiune de 1,8 MN. În tehnica
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
benzină sau hidrogen dezvoltând 184 kW (255 hp). Avantajele utilizării hidrogenului la motoarele cu ardere internă: Pilele de combustie sunt dispozitive de conversie electrochimică ce produc energiei electrică utilizând drept combustibil hidrogen, metan, metanol, soluție de glucoză, iar ca oxidant oxigen, clor, bioxid de clor, peroxid de hidrogen etc. Tensiunea la bornele pilei de combustie cu hidrogen, teoretic, este de 1,23V dar practic se atinge 0,5-1V din care motiv sunt legate în serie și paralel în grupuri de obicei
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
circa 0.5g D + T în spațiul de ~840 m3 al camerei reactorului. Primele rezultate sunt așteptate pentru anul 2016. Continuare acestui proiect în caz de success va fi un reactor de 3000-4000MW Hidrogenul poate reacționa cu oxizii metalelor preluând oxigenul din aceștia. Va rezulta apă și metalul al cărui oxid a intrat în reacție. Acest procedeu este utilizat în industria metalurgică pentru a obține metale cu o puritate mai ridicată. În procedeul Haber-Bosch din gaz metan, prin reformare în trei
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
realizarea amestecurilor respiratorii destinate tehnologiilor de scufundare sunt: După numeroase experiențe pe animale, efectuate de Brauer în S.U.A., Orhagen în Suedia și echipa condusă de H. G. Delauze în Franța, s-a demonstrat că hidrogenul nu este toxic. ca diluant al oxigenului în amestecuri respiratorii are o dublă perspectivă: Hidrogenul are însă marele dezavantaj fiind violent exploziv când este amestecat cu aer în proporții ce includ prezența a 5,3% oxigen, iar în amestec cu peste 4% oxigen, devine în mod spontan
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
s-a demonstrat că hidrogenul nu este toxic. ca diluant al oxigenului în amestecuri respiratorii are o dublă perspectivă: Hidrogenul are însă marele dezavantaj fiind violent exploziv când este amestecat cu aer în proporții ce includ prezența a 5,3% oxigen, iar în amestec cu peste 4% oxigen, devine în mod spontan exploziv. Pentru a se evita riscul combinației chimice, concentrația volumică de oxigen din amestecul respirator hidrogen-oxigen trebuie să fie mai mică de 4% ( rO < 0,04). Această restricție permite
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
toxic. ca diluant al oxigenului în amestecuri respiratorii are o dublă perspectivă: Hidrogenul are însă marele dezavantaj fiind violent exploziv când este amestecat cu aer în proporții ce includ prezența a 5,3% oxigen, iar în amestec cu peste 4% oxigen, devine în mod spontan exploziv. Pentru a se evita riscul combinației chimice, concentrația volumică de oxigen din amestecul respirator hidrogen-oxigen trebuie să fie mai mică de 4% ( rO < 0,04). Această restricție permite utilizarea amestecului hidrogen-oxigen la scufundări între 70
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
dezavantaj fiind violent exploziv când este amestecat cu aer în proporții ce includ prezența a 5,3% oxigen, iar în amestec cu peste 4% oxigen, devine în mod spontan exploziv. Pentru a se evita riscul combinației chimice, concentrația volumică de oxigen din amestecul respirator hidrogen-oxigen trebuie să fie mai mică de 4% ( rO < 0,04). Această restricție permite utilizarea amestecului hidrogen-oxigen la scufundări între 70 și 700 m adâncime.
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
mai rezistent la intemperii, plagioclazii se descompune în feldspat potasic și muscovit. Structura cristalină a caolinitului este compusă dintr-un strat tetraedric, care este cuplat cu un strat cu o structră octaedrică. Strutura tetraedrică sunt polimerizați bazal cu atomi de oxigen și siliciu, iar stratul octaedric sunt constituiți legați prin laturile octaedrilor care sunt legați de atomi de alumiu. Cele două straturi amintite sunt aranjate în structura mineralului într-un raport de 1:1. În afară de caolinit care se găsește în procentul
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
minore, printre altele ca asistent de laborator în supraproducția „Revenge of the Creature” (1955). În „Tarantula“ (1955) a jucat în rolul unuia dintre piloții de avioane cu reacție care luptă cu napalm împotriva unui păianjăn uriaș. Purtând însă mască de oxigen, de-abia este de recunoscut. Eastwood a obținut și roluri minore în televiziune. În 1957, neprelungindu-i-se contractul de la Universal, a fost nevoit să lucreze din nou ca instructor de înot. Din cauză ca soția sa s-a îmbolnăvit
Clint Eastwood () [Corola-website/Science/308040_a_309369]
-
în diametru. Cu toate acestea, se presupune că doar 1% din toate speciile de drojdie ar fi fost descoperite. Drojdia nu necesită lumină pentru a crește. Pentru acest scop ea utilizează resurse organice ca surse de energie. Unele specii necesită oxigen pentru “respirație”, altele, deși anaerobe, necesită oxigen pentru înmulțire. Drojdia se reproduce sexuat sau asexuat (cel mai des asexuat). Drojdia a fost cel mai mult folosită în biotehnologie. Fermentarea zahărului este cea mai veche și largă aplicație a acestei tehnologii
Drojdie () [Corola-website/Science/307763_a_309092]
-
că doar 1% din toate speciile de drojdie ar fi fost descoperite. Drojdia nu necesită lumină pentru a crește. Pentru acest scop ea utilizează resurse organice ca surse de energie. Unele specii necesită oxigen pentru “respirație”, altele, deși anaerobe, necesită oxigen pentru înmulțire. Drojdia se reproduce sexuat sau asexuat (cel mai des asexuat). Drojdia a fost cel mai mult folosită în biotehnologie. Fermentarea zahărului este cea mai veche și largă aplicație a acestei tehnologii. Multe specii de drojdie au fost folosite
Drojdie () [Corola-website/Science/307763_a_309092]
-
încarcă energie și determină un efect de ionizare de tip domino în alți atomi. Excitația rezultă în emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia emit lumină în frecvențe specifice când se stabilizează. Dacă procesul de stabilizare a oxigenului durează până la o secundă, azotul se stabilizează și emite lumină instantaneu. Acest proces, esențial în formarea ionosferei terestre, este comparabil cu cel ce stă la baza ecranului de televizor: electronii ating suprafața de fosfor, alterând nivelul de energie al moleculelor
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
este comparabil cu cel ce stă la baza ecranului de televizor: electronii ating suprafața de fosfor, alterând nivelul de energie al moleculelor, fapt care rezultă în emisiunea de lumină. În general, efectul luminos este dominat de emisiunea de atomi de oxigen în straturile superioare ale atmosferei (aproximativ 200 de kilometri de altitudine), care produce tonalitatea verde. Când se produc furtuni puternice, straturile inferioare ale atmosferei sunt atinse de vântul solar (la aproximativ 100 de kilometri altitudine), producând tonalitatea roșu închis prin
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
de kilometri de altitudine), care produce tonalitatea verde. Când se produc furtuni puternice, straturile inferioare ale atmosferei sunt atinse de vântul solar (la aproximativ 100 de kilometri altitudine), producând tonalitatea roșu închis prin emisiunea de atomi de azot (predominantă) și oxigen. Atomii de oxigen emit tonalități de culori variate, deși, de cele mai multe ori, se întâlnesc roșul sau verdele. Fenomenul poate apărea și ca o luminescență ultravioletă, violetă sau albastră, datorată atomilor de azot, prima dintre acestea putând fi foarte bine observată
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
altitudine), care produce tonalitatea verde. Când se produc furtuni puternice, straturile inferioare ale atmosferei sunt atinse de vântul solar (la aproximativ 100 de kilometri altitudine), producând tonalitatea roșu închis prin emisiunea de atomi de azot (predominantă) și oxigen. Atomii de oxigen emit tonalități de culori variate, deși, de cele mai multe ori, se întâlnesc roșul sau verdele. Fenomenul poate apărea și ca o luminescență ultravioletă, violetă sau albastră, datorată atomilor de azot, prima dintre acestea putând fi foarte bine observată din spațiu (dar
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
prima dintre acestea putând fi foarte bine observată din spațiu (dar nu de pe Pământ, pentru că atmosfera absoarbe razele UV). Satelitul NASA "Polar" a observat efectul în raze X, imaginile ilustrând precipitații de electroni de energie ridicată. Interacțiunea între moleculele de oxigen și azot, ambele generatoare de tonalități ale culorii verde, creează efectul de „linie verde aurorală”. În același fel, interacțiunea dintre acești atomi poate produce efectul de „linie roșie aurorală”, deși mai rar și prezent în altitudini mai ridicate. Planeta noastră
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
Lacedelli. Cei doi, pe o vreme splendidă, încep să urce la 30 iulie 1954. La 8.050 m altitudine, ei montează micul cort al ultimei tabere (tabăra 9). La ora 15.30, Bonatti, Abram și Mahdi pornesc cu aparatele de oxigen și alimente spre tabara 9. Imediat după ce depășesc peretele de gheață, Abram este nevoit să se întoarcă. Cu perseverență, Bonatti și Mahdi continuă să înainteze, și o dată cu seara ajung la poalele crestei stâncoase pe care se afla montat cortul taberei
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
Privind pantele de zăpadă de sub creasta stâncoasă pe care se aflau, ei au văzut la un moment dat o siluetă... Sunt atît de surprinși de această apariție, încât nici nu le venea să creadă. Bonatti și Mahdi aduseseră aparatele de oxigen atât de necesare asaltului. Deși timpul era nesigur, Compagnoni și Lacedelli au pornit cu hotărâre spre vârf. După eforturi la limita posibilității omenești, la 31 iulie 1954, la ora 18.00, vârful celui de-al doilea munte al lumii este
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]