10,542 matches
-
așezări evreiești. Sursa numelui ebraic stă în Emek Hefer, valea Hefer din Vechiul Testament și el a fost propus în anul 1934 de către arheologul Binyamin Mazar. Cu toate acestea, nu există o certitudine că este identic ca așezare cu Valea Efer pomenită în Biblie. După opinia arheologului Adam Zertal din Biblie ar fi mai degrabă Valea Dotan (Emek Dotan) din zilele noastre. Valea este străbătută de la nord la sud de trei lanțuri de calcar. De-a lungul litoralului Mediteranei se întinde lanțul
Valea Hefer () [Corola-website/Science/328794_a_330123]
-
băiețandru, ca orice om, am avut și eu o conștiință. Ca să trăiesc, am aruncat într-o zi o halcă de conștiință, în altă zi altă halcă, până când, tot hărtănindu-mi conștiința și aruncând hălci din ea, ca să trăiesc, m-am pomenit ca nu o mai am. Nu se poate trăi fără inimă, fără cap, sau fără măruntaie. Dar fără conștiință se poate trăi, și chiar foarte bine”", îi mărturisește cu seninătate lui Darie). Spre deosebire de Diplomatul învechit în rele, tânărul Darie simbolizează
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronica Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenită în legătură cu însăși intemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul (cu Radu Vodă), unii s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apa Siretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
la Orașul de Floci sau, cum i se spunea mai pe scurt, la Oraș. Înspre răsărit, hotarul îl forma Dunărea Veche, dincolo de care era Dobrogea; „balta” întra deci în întregime în componența județului Brăila. Ori de cîte ori Brăila e pomenită în cronicile moldovenești sau în documentele muntene cunoscute până acum nu i se dă niciodată numele de cetate. Un document din 30 octombrie 1540 arată limpede că turci, după ce au ocupat, în acel an, orașul, au început să construiască o
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
o așezare dacică, un simplu sat, care ocupa un hectar din locul numit astăzi „La Fântâni". Ea se suprapunea unor așezări din epoca bronzului și din cea a fierului timpuriu. În 1337, un sas pe nume „Petro de Keuruz" este pomenit într-un document ca martor într-un proces, localitatea sa de obârșie fiind desemnată ca „senioribus sediuin de Medies", adică parte din Scaunul Mediașului. În prima jumătate a secolului al XV-lea a fost ridicată biserica-sală. "Biserica Evanghelică-Luterană", frumos exemplar
Biserica fortificată din Curciu () [Corola-website/Science/329460_a_330789]
-
deoarece atunci când armata rusă a intrat prima dată în Cernăuți, acesta s-a conformat impunerii rușilor de a face o slujbă de Te Deum la catedrală în cinstea zilei onomastice a țarului și, în biserici la Liturghie acesta să fie pomenit cu toată familia. După ofensiva austro-ungară din februarie 2015 și recâștigarea teritoriului de către Dubla Monarhie, regimul a devenit și mai strict și abuzurile asupra populației civile au crescut.
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
adopte pe nepotul său Siegfried von Wimpffen pentru a menține numele „Șină”, dar n-a mai izbutit. Astfel el reprezintă ultimul succesor bărbătesc din această familie. Cu moartea baronului Simeon Gheorghe s-a stins numele Șină. Numele său mai este pomenit prin turnul de observație pe muntele "Hoher Lindkogel" în Wienerwald, construit la dispoziția lui în anul 1856. Palatul Șină de la Viena a fost vândut după moartea baronului de către fiicele sale unei mari asigurări. S-a povestit, că ele n-ar
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
meritul autorului ar trebui recunoscut. Mai târziu, în 1937, în "Dicționar istoric, arheologic și geografic al României," chiar dacă în câteva dintre articolele asupra familiilor boierești sunt păstrate referiri la tradițiile de familie (de exemplu, în cazurile familiei Balș, unde este pomenită tradiția descendenței din casa Balsa (Balșici) din Muntenegru și, prin aceasta, din seniorii provensali de Baux), majoritatea mitologiilor genealogice dispar. Familia Balș și-a stabilit legenda descendenței din dinastia Balšić (Balșici), care domnise în regiunea Zeta din Albania, în secolele
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
lui al-Farăhīdī despre metrică, "Kităb al-‘arūḍ" (“Cartea prozodiei”), nu pare să fi supraviețuit, dar conținutul lui poate fi dedus din lucrări ulterioare ale altor autori, precum "al-‘Iqd al-farīd" de Ibn ‘Abd Rabbihi (860-940). În "Kităb al-fihrist" mai sunt pomenite două cărți ale lui al-Farăhīdī despre tonuri și timpi ritmici, "Kităb an-naġam" și "Kităb al-’īqă‘". Principala lucrare a lui al-Farăhīdī este "Kităb al-‘ayn" considerată drept primul dicționar de limba arabă, în care autorul a inclus mult material fonologic
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
i-a spus că aceasta se datorează faptului că este fabricat din „grăsime pură de evreu” ("Rein Juden Fett"). Atunci când acesta a întrebat neîncrezător: „chiar din grăsime de om?”, aceasta i-a răspuns: „Nu, doar de evreu”. Săpunul uman este pomenit în romanul „Anii câinelui”, a treia carte din „Trilogia Danzig”, scrisă de Günter Grass: "„... grămezi de oase, puse la purificat, erau topite împreună, pentru a obține acel săpun, curat și ieftin.”" În romanul „Abator 5” scris de Kurt Vonnegut se
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
lumânările și săpunul erau de fabricație germană. Aveau aceeași fantomatică opalescență. Britanicii nu aveau de unde ști că lumânările și săpunul erau făcute din grăsimea evreilor, țiganilor, comuniștilor și altor inamici ai statului.”" În romanul lui Solomon Perel „Europa, Europa”, autorul pomenește de folosirea săpunului RIF la dușurile din taberele Hitlerjugend. Personajul principal, evreu, se plânge că săpunul nu face suficientă spumă ca să poată ascunde de ceilalți băieți faptul că era circumcis. Barney Greenwald, un personaj de origine evreiască din romanul „Revolta
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
o vreme când căsătoriile se făceau la vârste foarte tinere, când boierii ajungeau de foarte tineri la cele mai însemnate situații și tot de tineri cădeau adeseori la oaste.”" Spre exemplu, într-o perioadă de numai patru decenii (1492-1535) sunt pomeniți trei Barbu Craiovescu și doi Pârvu Craiovescu, toți Mari Bani ai Craiovei. Istoricul Constantin Rezachevici în lucrarea sa "Cronologia critică a domnilor din Țara Româneasca și Moldova (secolele XIV-XVI) " include în lista domnilor Țării Românești un anume Barbu Neagoe care
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
să cadă intenționat pe pământ, intru pomenirea celor morți. În cele mai multe locuri din țara noastră, oamenii merg în această zi la cimitire, dând de pomană ouă roșii, pasca și cozonac și punând flori pe morminte. De Paștele Blajinilor nu se pomenesc doar morții cunoscuți pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoșilor comuni: Uitații, Neștiuții, Albii. Fiecare femeie aduce cu ea un ștergar strâns la un capăt și legat cu o lumânare. Aceste ștergare se dăruiesc preotului care
PAȘTELE BLAJINILOR. Biserica, despre această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101315_a_102607]
-
zone ale țării, preoții sunt chemați să săvârșească în lunea după duminică Tomei o slujbă pentru sufletele celor răposați. Există credință că prin această slujba sufletele celor trecuți în lumea veșniciei vor fi părtașe fericirii fără sfârșit. Răposații pot fi pomeniți de fiecare dată pe pomelnicul pentru Sfântă Liturghie din aceste zile, și nicidecum la o slujbă de cele mai multe ori improvizată ce nu se centrează pe înțelesul scopului Învierii Domnului. Atenția credincioșilor trebuie direcționată spre Mântuitorul Iisus Hristos, Căruia îi sunt
PAȘTELE BLAJINILOR. Biserica, despre această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101315_a_102607]
-
legat de Maica Domnului. De aceea, Biserica Ortodoxă acordă cinstire Sfântului Brâu, așa cum o face și cu Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. În calendarul ortodox, evenimentul așezării Sfântului Brâu al Maicii Domnului în raclă este pomenit la 31 august, se menționează în comunicat. În perioada 12-15 octombrie 2001, racla cu Brâul Maicii Domnului de la mănăstirea Kato Xenia, Grecia, s-a aflat la Iași cu ocazia hramului Catedralei mitropolitane - Cuvioasa Parascheva, 14 octombrie. De asemenea, în perioada
Brâul Maicii Domnului va fi adus la Brașov și Sibiu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101340_a_102632]
-
în perioada următoare îl menționează pe fostul mitropolit Anastasie în fruntea clerului moldovenesc fără a preciza în ce calitate. În octombrie 1583 el îi dă domnitorului Petru Șchiopul binecuvântarea pentru că egumenul Mihail de la Mănăstirea Moldovița și urmașii lui să-l pomenească; istoricul Nicolae Iorga consideră totuși că actul este greșit datat din moment ce mitropolitul Teofan revenise în Moldova. Într-un act din 5 aprilie 1585 el este menționat că „fost mitropolit”. Fostul mitropolit Anastasie și fostul episcop Grigorie al Românului trimit la
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
peste o sută de copii a venit Regina Maria și regele copil Mihai. O lungă perioadă de timp, în sat nu au mai avut loc nunți, botezuri, cumetrii sau alte petreceri. Cele 116 suflete care au pierit în flăcări sunt pomenite anual în Săptămâna Luminată. Pe locul bisericii arse a fost ridicat un monument în memoria locuitorilor care și-au pierdut viața în urma tragicului eveniment. Dramatica întâmplare a constituit subiectul filmului documentar "Focul", care a primit Marele Premiu la Festivalul-Concurs al
Incendiul de la biserica din Costești, Argeș () [Corola-website/Science/335043_a_336372]
-
considerat că pot declanșa un atac încununat de succes, deși nu se aflau în dreptul obiectivului. Britanicii au afirmat că au doborât două avioane de vânătoare și au luat prizonier un pilot. În schimb, în raportul oficial al gemanilor nu se pomenește nimic despre aceste pierderi. Restul avioanelor germane au continuat însă zborul spre Antwerp. Aeroportul olandez a fost atacat de la 09:25 la 09:40. Bateriile de artilerie antiaeriană erau deja în alertă în momentul declanșării raidului, iar avioanele germane au
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat castelul roman "Scarbia" între munții Karwendel și munții Wetterstein. În documentele medievale timpurii Scharnitz a fost desemnat ca o pădure ostilă între Walchensee și Seefeld in Tirol. În anul 763, localitatea a fost pomenită pentru prima oară sub numele de "Scaraza locum" într-un document privind clădirea unei biserici cu mănăstire. Aceasta a fost sfințită pe numele lui Sf. Petru și subordinată diecezei Freising. În Evul Mediu Scharnitz a fost o importantă poartă de
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul melodiei de anii "șaizeștrei" (1863) și "șaizeșopt" (1868), dar o mai bună relevanță ar avea-o anii 1853 (plecarea lui Barbu Știrbei la Viena) și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica de la domnie), totul culminând cu venirea lui A. I
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
literară a lui Villon din această perioadă dar este posibil că atunci au fost scrise unele dintre baladele cuprinse ulterior în Micul Testament, precum „Balada femeilor din Paris” (Ballade des femmes de Paris) sau, „Romanul Vânturilor Dracului” (Roman du Pet-au-diable) pomenit în Micul Testament (857 s.) și lăsat ca moștenire lui Guillaume Villon, (posibil că atât acest roman, cât și o pomenită bibliotecă, au fost inexistente și menționate doar ca o glumă). Revenit la Paris după amnistiere, înainte de a apela la
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
vois à Angers." (Le Lais, octetul VI, 41-43) </poem> Se știe că el a fugit din Paris și că a avut o rudă călugăr într-un schit de lângă orașul Angers, la care s-ar fi putut refugia, deși Villon va pomeni în Marele Testament de un hotel pe numele de "Lyon d’Angiers", dar există posibilitatea unei coincidențe de nume. <poem> "(...)Que dy-je ? non pas reculer," "Chose dont on ne doibt parler..." "Ung rien, jusque au Lyon d’Angiers." "Je ne
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
reculegere și melancolie. În unele zone se organizează petreceri în aer liber, cu cântece, dans și voie bună. În alte zone este vorba de o zi dedicată celor plecați din această lume, care se celebrează prin vizite la cimitir și pomeni pentru sufletele celor decedați. Grupurile "Alevi-Bektași", grupuri religioase de esență turcmenă, cu rădăcini sufıte, dar și cu influențe șiite consistente, consideră că această zi este ziua de naștere a califului Ali și ziua căsătoriei sale cu Fatima, fiica Profetului Muhammad
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
care unii au făcut parte din aparatul administrativ al noului califat abbasid. Abd Al-Hamid este unul dintre primii scriitori arabi care promovează genul epistolar. Numai o parte dintre lucrările sale au supraviețuit și aceasta numai fiindcă au fost redate și pomenite în scrierile altora. Majoritatea scrierilor lui Abd Al-Hamid se regăsesc citate în antologia lui Ibn Tayfur cunoscută sub titlul de "Cartea Prozei și a Poeziei" ( Kitab al-Manthur wa-l-Manzum). În această antologie se regăsesc cele mai importante scrieri ale lui Abd
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
al XIX-lea sau în primele trei decenii ale secolului al XX-lea. De fapt, el nu s-a constituit ca un subiect special de studiu pentru nimeni. O constatare în plus, ar fi faptul că numele său a fost pomenit timp de un secol cu totul întâmplător în diferite analize care au avut tangență cu activitatea sa. Nicolae S. Petrescu a fost un premergător al caricaturii românești și în același timp „"un excelent compozitor și creator de figuri"”. El a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]