11,584 matches
-
Roma unde, vreme de mulți ani, se susținuse, însă cu glas scăzut, că nu dragostea îi pierduse pe Marcus Antonius și pe Cleopatra, ci un mare, imposibil proiect de uniune a celor două maluri ale Mediteranei. Micii prinți orfani și prizonieri, veniți la Roma cu servitorii lor, cu muzicanți și preoți, cântau din sistre și lăute, o invocau pe Isis cea Veche în nopțile cu lună plină, purtau veșminte plisate de in de culoarea onixului, de culoarea Nilus-ului, de culoarea florii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doar o garanție, ci și un proiect de viitor: educați la Roma, impregnați de cultura ei, conștienți de puterea ei, în timp aveau să devină cu siguranță niște colaboraționiști docili. În locuința imensă, cu pavilioane, terme și grădini labirintice, tinerii prizonieri trăiau zile obositoare, însă în cel mai plăcut mod. Tiberius considera că toate acestea erau de mare ajutor. Din marea piață de sclavi din insula Delos soseau pentru prinții din Răsărit - mulțumită numărului mare de oameni destinați Romei -, pe lângă câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cer întotdeauna un preț pentru ceea ce-ți dau; declamă: „E noapte și te temi pentru că nu găsești în întuneric ce ai pierdut. Întoarce-te; în spatele tău se ivesc zorii. Iar degetele Aurorei sunt trandafirii“. Deși vedeau că Gajus era prizonier ca și ei, acei fii de regi simțeau că el era diferit. În mințile lor se ivise deodată ideea pe care el o tăinuia în adâncul minții: anii care-i mai rămâneau de trăit uzurpatorului Tiberius nu erau mulți. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iar zeii se vor bucura privind. Herodes căzu o clipă pe gânduri, apoi spuse: Putem s-o facem. O s-o facem. Cu ușile închise, printre cântece, dansuri, libații, în aerul greu de parfumuri, la capătul unei exaltări colective amețitoare, prinții prizonieri, răsuflând greu din pricina violenței ritului, abandonară fetele pe perne, se ridicară și, adunându-se, le adresară zeilor, prin vechea formulă rostită de glasul lui Rhoemetalkes, rugăciunea care îi obliga să se supună: — Gajus Caesar Augustus imperator. Dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-se de stâncile inaccesibile era ca un zid lichid. Douăsprezece edificii înconjurau Villa Jovis, o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire a numelui și amintirea fratelui ucis, era slujit de doi-trei sclavi temători. El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă aveau să-l mai vadă viu a doua zi. Îl întrebau ce dorește și observară că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Puterea planetară a lui Tiberius se făcuse țăndări, asemenea unui vas căzut pe pardoseală. Intendentului familiei Caesaris Macro îi strigă să-și îndeplinească obligațiile legate de funeralii. „Cheamă liberții, îmbracă în purpură leșul.“ Intendentul, care într-o clipă se trezise prizonier împreună cu întreaga curte, încuviința pierdut. Gajus se îndrepta spre ei; îl văzură și, pentru prima oară, toți îi făcură loc să treacă. Îl văzu și Macro; ochii îi străluciră. Îl salută militărește, ostentativ, și-i spuse cu glas schimbat: Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul declară: — În loc să înarmăm mereu noi legiuni, mai bine să trimitem ambasadori și să vorbim. Sertorius Macro tresări. Împăratul zise: — Să redăm autonomia vechiului stat al Ciliciei, unde toate rudele lui Artavadse au fost ucise... Să-l eliberăm pe fiul prizonier al lui Antiochos, regele din Commagene, care a fost pe nedrept destituit de Tiberius. Să reinstaurăm autonomia acelui teritoriu, să-l despăgubim pentru bogățiile pe care lacomii procuratores le-au luat de la tatăl său. — Nu poți face asta! îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cale de întoarcere“. Dar, în cele din urmă, se hotărî: „Trebuie“. Porunci în taină ca Arvilius Flaccus să fie adus la Roma. Și așteptă. Arvilius Flaccus sosi epuizat după călătoria pe care o făcuse pe mare și pe uscat ca prizonier, așa cum călătoriseră Agrippina și Nero spre insulele unde fuseseră exilați. Vechile amintiri năvăliră în sufletele senatorilor asemenea unui cutremur ce te surprinde în somn. Exact ca în vremea domniei lui Tiberius, se pomeniră convocați la tribunalul suprem; și, pe când populares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privesc ca și cum ar fi vii. Poate că ar fugi. Însă țarcul în care sunt închise e de aur“. Ce voia să spună Polemon? Că prizonieratul trebuie să fie plăcut, încât să nu-ți dai seama? Sau că aurul adevărat face prizonier orice lucru? Într-adevăr, oamenii lui Macro, pretorienii, plătiți generos, rămăseseră liniștiți, disciplinați și aproape indiferenți, ca în vremea lui Sejanus. Poate că prudența lacomă a lui Augustus și insațiabila, lucida avariție a lui Tiberius se născuseră din experiențe similare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în spate și fugea, obligat să se sinucidă după ce văzuse instrumentele de tortură, flagrum-ul, cleștii, fierul înroșit pe care călăul i-l arăta râzând. Iar Drusus, care scrisese jurnalul acela, murise de foame chiar în subteranele palatului, unde era singurul prizonier și unde, vreme de nouă zile, încercase să supraviețuiască mestecând paiele saltelei. Timp de nouă zile îl strigase, îl implorase și îl blestemase pe Tiberius, iar centurionul de gardă, pe nume Attius, îi înăbușea izbucnirile de revoltă, din ce în ce mai slabe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la început, văzându-i pe temuții germani, iar apoi fu din ce în ce mai obosit și mai terorizat, pe măsură ce își dădea seama că se îndreptau nu spre dulcea Umbrie, ci spre nord, dincolo de munții înghețați și înfricoșători, Alpes infames frigoribus, că, practic, era prizonier, fără să poată lua legătura cu nimeni -, tânărul Împărat începu un marș călare căruia numai gărzile germanice îi făcură față, în timp ce tot mai mulți Augustinieni se pierdeau pe drum, rămânând în urmă. Pe măsură ce înainta, poruncea turnurilor de semnalizare să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doi, vom merge în Aegyptus... — Ah, zise Milonia. — Acum m-am gândit la asta. Nu dormeam; liniștea pe care o păstrați nu ajută la nimic. Nu-i spuse însă că fusese fulgerat de acea idee așa cum, într-o închisoare, un prizonier descoperă o cale de evadare: „Departe de Roma...“ Zise în schimb: — Aegyptus și-l amintește pe tata, ce a făcut el și cum și-a pierdut viața. Îi promise: Vom merge acolo unde au fost Marcus Antonius și Cleopatra. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și pe când, din sala plină de fum, el privea lumina consolatoare a dimineții, tovarășii săi îl priveau pe el, îi vedeau pleoapele umflate, nehotărârea dacă să plece sau să mai stea, faptul că nu le răspundea... Privea zorii ca un prizonier în fața căruia se deschid porțile închisorii. Lumina aducea cu sine ceasurile constructive, întâlnirile pline de viață cu funcționarii credincioși, cu trimișii entuziaști ai provinciilor, cu ambasadorii prieteni, cu oamenii care, vrăjiți de visele lui, construiau împreună cu el o lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină fresce splendide, printre care și cea reprezentând victorioasa bătălie navală din insulele Egade: Augustus stă în picioare pe mal, îmbrăcat cu mantia de purpură; oamenii săi îi aduc un prizonier de pe corabie. În spatele lui se zăresc fiica sa Julia și chipul puternic al lui Agrippa, victorios. Se spune că o altă parte a reședinței - nu știm cât de mare - a fost distrusă la sfârșitul mileniului doi, pentru ca în locul ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Deja nu mai eram în stare să mă adun și să fac un efort pentru a-l opri pe Vaughan. Obsedat de corpul lui dur în aceeași măsură în care el însuși era obsedat de corpurile automobilelor, m-am trezit prizonierul unui sistem de ademenitoare violențe și excitări, un sistem alcătuit din autostrăzi și blocaje rutiere, din mașinile pe care le furam și din descărcările sexuale ale lui Vaughan. În ultima vreme, am observat că femeile pe care le aducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe rând, adunați, și făcuți convoi în formă de omidă, care se târa, se tot târa, nimeni dintre ei neștiind, unde și pentru ce se duce, până ce omida a ajuns, undeva, când, i s-a comunicat că acolo este Siberia. Prizonierii au fost dispersați:în cohorte potrivit de mari, și trimiși la minele de cărbuni. Altfel de locuri, altfel de oameni, altfel de cer pe acolo. Și munca - muncă grea! Ucigător de grea! Numeroși au murit. Au și mai supraviețuit. Copilul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ore, cu cele 192 de ore lunar, pe care trebuia să le munceam obligatoriu pe timpul lui Ceaușescu! Se trecuse în lume, încă de la sfârșitul secolului XIX, la ziua de lucru de opt ore și-mi povestea cineva care a fost prizonier la ruși, că și prizonierii lucrau fix opt ore, după care aveau program de voie. Cel care povestea, nu era un pârlit oarecare, ci un profesor de chimie cu facultate, care a fost obligat în prizonierat, să lucreze ca salahor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ore lunar, pe care trebuia să le munceam obligatoriu pe timpul lui Ceaușescu! Se trecuse în lume, încă de la sfârșitul secolului XIX, la ziua de lucru de opt ore și-mi povestea cineva care a fost prizonier la ruși, că și prizonierii lucrau fix opt ore, după care aveau program de voie. Cel care povestea, nu era un pârlit oarecare, ci un profesor de chimie cu facultate, care a fost obligat în prizonierat, să lucreze ca salahor la construirea unei fabrici de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de avioane, pe undeva, prin Armenia. Povestea el, că la patru după amiază, suna clopotul și ei lăsau uneltele acolo unde erau în momentul acela, și plecau să se spele. Săracii români, se uitau cu jind peste gardul despărțitor, la prizonierii nemți, care aveau barăci cu apă caldă și cu tot dichisul, pe când ei nenorociții de români erau cazați ca vai de ei. Dar rușii procedau așa, fiindcă aveau mare nevoie de nemți, care erau specialiști în mecanică și utilaje complicate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care erau înșirați la mese cu felurite hârțoage în față. L-a bufnit râsul și pe profesor, el a zâmbit amar, s-a mai destins atmosfera dar bacalaureatul se terminase. Mai era o lună până la admiterea în facultate! Profesorii sunt prizonierii notelor și de multe ori sunt influențați. La fizică și matematică a răspuns perfect, a făcut un exercițiu care în toate culegerile de trigonometrie era rezolvat prin procedee foarte lungi. El găsise rezolvarea rapidă. Descoperise această soluție în urmă cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a dormit greu în aceste câteva minute sau ore. Acum este refăcut, este calm, este curios și este disperat< îl așteaptă meseria lui. Trebuie să se conecteze la viață, știa că-n clipa următoare va continua să pășească înainte. Suntem prizonierii liniei de cerc. Încercăm să scăpăm de sub presiunea ei dar suntem legați cu fire invizibile care ne dirijează înainte. De fapt mergem in cerc, murim și o luăm de la capăt mai departe, în alt cerc. Așa arată viața sau moartea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o mângâiere de aburm-a purtat prin fața ei știe cine-i stăpânsă fiu sincer îi arăt partea cea mai curată sufletul meu nu ești prima femeie pe care o iubesc dar mi-aș dori să fii ultima de obicei nu iau prizonieri lună pe skype să vorbim despre iubire numai de bine ai stat vreodată în fața unui val nisipul ți-a ieșit vreodată din gură iubești ce pescăruși se-opresc de două ori pe aceeași pânză umflată sufletul tău singur pe apă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scăpat Minunați, dăruiți de sfinți... Parfum liber Am învățat că scrisul este o metaforă a literelor. Că parfumul pe care ochii îl văd Este, de fapt, esență uitată în suflete moarte demult. Flacăra de pe hârtie stinge parfumul libertății... Cu toții suntem prizonieri, Eroi ai poveștilor ce pășesc în visul nepăsării Și, totuși, sunt eroi! Umbrele creierului percep pustietate în trecut Și, totuși, există! Parfumul libertății e scânteia luminii... Obreja Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând din ținut în ținut, simțeam ca am aripi din povești fără sfârșit. Le împleteam firul de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care orele bat înapoi. În firele de oameni de la marginea pâlcului de mistere, niciunul nu va reuși să se urce pe arborii existenței lui, neștiind că trebuie să se cațere în jos pentru a înțelege filozofia firului de iarbă - etern prizonier printre oameni și poeți. Sîrbu Oana, clasa a VI-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Șoaptele speranței Ochii-mi se pierdeau în imensitatea unor picături argintii ce loveau pământul parcă infinit, parcă plâns din cauza biciuirilor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]