10,986 matches
-
creație este atribuită lui Crates. Hiparh, în secolul al II-lea î.e.n., aduce contribuții importante în dezvoltarea cunoștințelor cartografice ale vremii prin introducerea primelor sisteme de proiecții cartografice. Lui îi sunt atribuite: utilizarea partiției sexagesimale și sistemele de longitudine-latitudine, primele proiecții conice, utilizarea științifică a astrolabului (cca. 150 î.e.n.). Primele încercări cartografice din această perioadă se regăsesc în lucrările lui Agrippa („Harta imperiului”), și în lucrările lui Strabo („Geographia”, cca. 19 e.n.). Tot atunci, Pomponius Mela (în lucrarea sa „Cosmographia”) reprezintă
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
90-168) autorul lucrării geografice cu peste 8.000 de indicații toponimice, autorul unui Atlas cu 28 de hărți realizate pe baza unei rețele cartografice riguroase și sprijinite pe puncte ale căror coordonate geografice erau cunoscute. Ptolemeu realizează aceste hărți utilizând proiecțiile cartografice. Civilizația romană a preluat multe cunoștințe de la anticii greci, dar, din păcate, nu le-a dezvoltat (în sens cartografic). Mai mult decât atât, hărțile romane pierd proiecția cartografică (baza matematică) devenind mai puțin precise. Cel mai reprezentativ produs al
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
puncte ale căror coordonate geografice erau cunoscute. Ptolemeu realizează aceste hărți utilizând proiecțiile cartografice. Civilizația romană a preluat multe cunoștințe de la anticii greci, dar, din păcate, nu le-a dezvoltat (în sens cartografic). Mai mult decât atât, hărțile romane pierd proiecția cartografică (baza matematică) devenind mai puțin precise. Cel mai reprezentativ produs al acelor timpuri, care a ajuns în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana (după numele descoperitorului său C. Peutinger). Păstrată la Biblioteca Națională a Austriei din
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
V-lea în 1409, de către Giacomo da Scarperia. Această lucrare a fost retipărită și actualizată după descoperirea Americilor, prin strădania lui Erasmus de Rotterdam în anul 1533. De remarcat faptul că Geografia Ptolemeică nu vine în contradicție cu portulanele. Faimoasa proiecție a lui Mercator (sec. al XVI-lea) care este utilizată și astăzi (vezi Peters), este probabil cea mai reușită sinteză între două exigențe din toată istoria cartografiei: aceea de imagine a lumii (viziune) și aceea de instrument de măsură și
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
și control al teritoriului. Claude Raffestin afirma că „...în sec. XVII-lea principele simula pe hartă războaiele sale de cucerire, în timp ce, negustorul imagina viitoare beneficii în lungi itinerarii cartografice...”. Impactul Geografiei Ptolemeice este deosebit de important prin faptul că introduce mecanismul proiecțiilor cartografice explicitând tehnica de reprezentare cartografică. Proiecția nu este numai o cunoștință geografică. Proiecția este instrumentul pentru reprezentarea unui punct, a unei regiuni, independent de localizarea sau de mărimea ariei reprezentate. Aceasta introduce principiul echivalenței în reprezentarea formelor peisajului terestru
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
că „...în sec. XVII-lea principele simula pe hartă războaiele sale de cucerire, în timp ce, negustorul imagina viitoare beneficii în lungi itinerarii cartografice...”. Impactul Geografiei Ptolemeice este deosebit de important prin faptul că introduce mecanismul proiecțiilor cartografice explicitând tehnica de reprezentare cartografică. Proiecția nu este numai o cunoștință geografică. Proiecția este instrumentul pentru reprezentarea unui punct, a unei regiuni, independent de localizarea sau de mărimea ariei reprezentate. Aceasta introduce principiul echivalenței în reprezentarea formelor peisajului terestru. Proiecția este așadar o metodă de descriere
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
pe hartă războaiele sale de cucerire, în timp ce, negustorul imagina viitoare beneficii în lungi itinerarii cartografice...”. Impactul Geografiei Ptolemeice este deosebit de important prin faptul că introduce mecanismul proiecțiilor cartografice explicitând tehnica de reprezentare cartografică. Proiecția nu este numai o cunoștință geografică. Proiecția este instrumentul pentru reprezentarea unui punct, a unei regiuni, independent de localizarea sau de mărimea ariei reprezentate. Aceasta introduce principiul echivalenței în reprezentarea formelor peisajului terestru. Proiecția este așadar o metodă de descriere universală a lumii. Cuvântul paralelă provine din
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
cartografice explicitând tehnica de reprezentare cartografică. Proiecția nu este numai o cunoștință geografică. Proiecția este instrumentul pentru reprezentarea unui punct, a unei regiuni, independent de localizarea sau de mărimea ariei reprezentate. Aceasta introduce principiul echivalenței în reprezentarea formelor peisajului terestru. Proiecția este așadar o metodă de descriere universală a lumii. Cuvântul paralelă provine din grecescul paralelos = identic, substituibil, echivalent. Francesco Farinelli afirmă că Ptolemeu distinge pentru prima oară „choros” și „topos” adică regiune și loc (sau localizare). După Ptolemeu, geografia nu
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Farinelli afirmă că Ptolemeu distinge pentru prima oară „choros” și „topos” adică regiune și loc (sau localizare). După Ptolemeu, geografia nu este și nu înseamnă corografia (descrierea calitativă a lumii) ci mai ales topografia și cartografia (descrierea lumii cu tehnica proiecțiilor) respectând principiul echivalenței. Pentru civilizația occidentală precum și pentru evoluția geografiei, lucrarea lui Ptolemeu are o importanță deosebită deoarece naște o tradiție matematică care se distanțează treptat de geografia filosofică sau istorică. Redescoperirea clasicilor latini și greci, apariția tiparului și a
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Amsterdamul devine centrul european al producției de hărți. În fapt, acest lucru a fost posibil prin activitatea deosebită desfășurată de trei familii-firme: Hondius, Janson și Blaeu. Compania sus-amintită și-a înființat propriul serviciu cartografic și au fost elaborate hărți în proiecție Mercator, care se pretau cel mai bine la navigație. Creatorul acestei proiecții, Gerardus Mercator, s-a născut în anul 1512. A studiat geografia, geometria și astronomia. În anul 1569 a publicat celebrul mapamond în care sunt reproduse coastele Americii Centrale, precizează
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
a fost posibil prin activitatea deosebită desfășurată de trei familii-firme: Hondius, Janson și Blaeu. Compania sus-amintită și-a înființat propriul serviciu cartografic și au fost elaborate hărți în proiecție Mercator, care se pretau cel mai bine la navigație. Creatorul acestei proiecții, Gerardus Mercator, s-a născut în anul 1512. A studiat geografia, geometria și astronomia. În anul 1569 a publicat celebrul mapamond în care sunt reproduse coastele Americii Centrale, precizează continentul asiatic (inclusiv partea de SE a continentului). Mercator utilizează primul proiecția
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
proiecții, Gerardus Mercator, s-a născut în anul 1512. A studiat geografia, geometria și astronomia. În anul 1569 a publicat celebrul mapamond în care sunt reproduse coastele Americii Centrale, precizează continentul asiatic (inclusiv partea de SE a continentului). Mercator utilizează primul proiecția cilindrică care îi va purta numele și care stă la baza celei mai utilizate proiecții de astăzi: UTM (Universal Transversal Mercator). Lui îi datorăm proiecția loxodromică. Marea hartă a Europei realizată de Mercator în anul 1554 prezintă o mare precizie
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
În anul 1569 a publicat celebrul mapamond în care sunt reproduse coastele Americii Centrale, precizează continentul asiatic (inclusiv partea de SE a continentului). Mercator utilizează primul proiecția cilindrică care îi va purta numele și care stă la baza celei mai utilizate proiecții de astăzi: UTM (Universal Transversal Mercator). Lui îi datorăm proiecția loxodromică. Marea hartă a Europei realizată de Mercator în anul 1554 prezintă o mare precizie în comparație cu hărțile anterioare. Mercator corectează longitudinea Mediteranei cu 9˚. În anul 1594 el publică opera
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
reproduse coastele Americii Centrale, precizează continentul asiatic (inclusiv partea de SE a continentului). Mercator utilizează primul proiecția cilindrică care îi va purta numele și care stă la baza celei mai utilizate proiecții de astăzi: UTM (Universal Transversal Mercator). Lui îi datorăm proiecția loxodromică. Marea hartă a Europei realizată de Mercator în anul 1554 prezintă o mare precizie în comparație cu hărțile anterioare. Mercator corectează longitudinea Mediteranei cu 9˚. În anul 1594 el publică opera sa completă, atlasul său fiind un exemplu pentru cartografii lumii
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
atlase remarcabile, au fost: Nicolas de Fer („L’Atlas Curieux” 1705), Jacques Chiquet, Robert de Vagoudy („Atlas Universel”) și Rigobert Bonne („Atlas Enciclopedique”). Toate aceste lucrări alături de hotărârea Academiei Franceze de a se trecere la sistemul metric zecimal, precum și apariția proiecțiilor Bonne, Lambert și Euler, ne îndreptățesc să afirmăm că în Europa sec. al XVIII-lea, Școala franceză de cartografie a avut un aport considerabil la dezvoltarea acestei științe. În Țările de Jos, experiența acumulată de cartografi în secolele anterioare conduce
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
care în perioada 1878-1903 va elabora harta țării la scara 1:100.000 (277 de foi). În Spania se creează în anul 1810 „Deposito de la Guerra”, care publică în anul 1865 „Mapa Militar Itinerario” la scara 1:500.000 în proiecție Bonne. Aceasta cuprindea 20 de foi (60×40 cm.) și era editată în trei culori. Începând cu anul 1883, aceeași instituție începe lucrul la „Mapa Militar Itinerario” La scara 1:200.000. Ea va fi finalizată în anul 1922. În
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
director al Serviciului Geografic Federal, a condus lucrările în vederea elaborării hărții 1:100.000 (între anii 1842-1865) cunoscută ca „harta Dufour”. În anul 1870 debutează lucrările în vederea elaborării hărții “Siegfrid” la scara 1:50.000 respectiv 1:25.000, în proiecție Bonne și curbe de nivel. Această hartă de o calitate excepțională a fost finalizată în 1901, și apoi reeditată de numeroase ori. În Germania, între 1841-1909 este elaborată „Reichskarte” la scara 1:100.000. În Austria, în aceeași perioadă apare
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
reprezintă anul nașterii „United States Geological Survey”, organism desemnat să elaboreze hărțile topografice și geologice ale țării. În Portugalia „Instituto Geografico y Cadastral” publică între 1856-1894, „Carta General do Reino” la scara 1:100.000 (pe 37 de foi) în proiecție Bonne (cu meridianul de origine în Castillo de San Jorge). Secolul al XIX-lea mai aduce: 1805 - proiecțiile Mollweide și Albers, 1812 - proiecția Bonne, 1882 - proiecția Gauss. Toate acestea precum și dezvoltarea fotografiei (1860-1870) au creat premisele dezvoltării științei cartografice în
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Portugalia „Instituto Geografico y Cadastral” publică între 1856-1894, „Carta General do Reino” la scara 1:100.000 (pe 37 de foi) în proiecție Bonne (cu meridianul de origine în Castillo de San Jorge). Secolul al XIX-lea mai aduce: 1805 - proiecțiile Mollweide și Albers, 1812 - proiecția Bonne, 1882 - proiecția Gauss. Toate acestea precum și dezvoltarea fotografiei (1860-1870) au creat premisele dezvoltării științei cartografice în mod tehnic și instituțional. Secolul al XX-lea a adus, așa cum era de așteptat, o revoluționare a științei
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
publică între 1856-1894, „Carta General do Reino” la scara 1:100.000 (pe 37 de foi) în proiecție Bonne (cu meridianul de origine în Castillo de San Jorge). Secolul al XIX-lea mai aduce: 1805 - proiecțiile Mollweide și Albers, 1812 - proiecția Bonne, 1882 - proiecția Gauss. Toate acestea precum și dezvoltarea fotografiei (1860-1870) au creat premisele dezvoltării științei cartografice în mod tehnic și instituțional. Secolul al XX-lea a adus, așa cum era de așteptat, o revoluționare a științei cartografice prin dezvoltarea aerofotogrammetriei, a
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Carta General do Reino” la scara 1:100.000 (pe 37 de foi) în proiecție Bonne (cu meridianul de origine în Castillo de San Jorge). Secolul al XIX-lea mai aduce: 1805 - proiecțiile Mollweide și Albers, 1812 - proiecția Bonne, 1882 - proiecția Gauss. Toate acestea precum și dezvoltarea fotografiei (1860-1870) au creat premisele dezvoltării științei cartografice în mod tehnic și instituțional. Secolul al XX-lea a adus, așa cum era de așteptat, o revoluționare a științei cartografice prin dezvoltarea aerofotogrammetriei, a aparatelor electronice de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
a transferului de căldură. Scrierea explicită a sistemului Navier-Stokes, cu notațiile uzuale formula 43, formula 44 și formula 45, pentru componentele vitezei pe cele trei direcții, este următoarea: De notat că gravitația a fost considerată ca forță, deci, în general vom avea trei proiecții ale ei pe cele trei direcții ale sistemului de coordonate ales, adică formula 49. Ecuația de continuitate se scrie: Când mișcarea este staționară (nu depinde de timp), ecuația de continuitate se scrie: Pentru fluide incompresibile densitatea fiind constantă, ecuația de continuitate
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
primele procedee de orientare și de exploatare practică a fotogramelor. Compania de aparataj optic germană Carl Zeiss din Jenă a construit primul aparat universal de restituire stereoscopica de precizie, după proiectul fizicianului și inginerului german Walther Bauersfeld (1923), folosind principiul proiecției optice. După cel de Al Doilea Război mondial, Secția de fotogrammetrie de la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrammetric a fost mutată la Institutul Geografic al Armatei, actuala Direcție Topografica Militară. În 1948 a luat ființă un Serviciu Fotogrammetric în cadrul Întreprinderii de Prospecțiuni
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
Dar pentru că fotografia să poată deveni piesă de plecare în măsurători și reprezentări exacte este necesar ca ea să îndeplinească anumite condiții speciale metrice. Primul principiu și prima condiție în măsurătorile fotogrammetrice propriu-zise este aceea că fotografiile utilizate să fie proiecții centrale cu caracteristici perfect cunoscute. Astfel de fotografii sunt numite „fotograme”. Făcând referire la ridicări,se înțelege că fotogrammetria trebuie să se supună legilor de bază a topografiei de unde rezultă că plecând de la proiecții centrale(fotograme) trebuie să se ajungă
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
aceea că fotografiile utilizate să fie proiecții centrale cu caracteristici perfect cunoscute. Astfel de fotografii sunt numite „fotograme”. Făcând referire la ridicări,se înțelege că fotogrammetria trebuie să se supună legilor de bază a topografiei de unde rezultă că plecând de la proiecții centrale(fotograme) trebuie să se ajungă la proiecții paralele(planuri,hărți).Intradevar,fotograma și planul sunt imagini plane ale suprafețelor de teren,însă pe câtă vreme fotograma este o proiecție centrală,harta este o proiecție ortogonala.(schița 1) Dacă imaginile fotografice B1
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]