19,447 matches
-
el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede că selva îți ține treze simțurile. Cea mai bună fasole din Barco de Ávila, cadoul unui preot care e în vacanță în Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
datorită a ceea ce i se părea că citește printre rândurile celor auzite. În trecut, atât În cursul seminarelor ținute de Interpol unde Întâlnise și americani, cât și-n cursul celor trei luni de antrenament la Washington, dăduse deseori peste acest simț național al superiorității morale, această credință atât de comună În rândul americanilor că fuseseră cumva binecuvântați să slujească drept sclipitoare lumină morală Într-o lume Întunecată de fărădelegi. Poate că nu așa stătuseră lucrurile de data asta; poate că interpreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acest lucru mai exact. Ridică bărbia Într-un gest iscoditor, Îndemnându-l pe maior să continue. Nu-i vorba de aroganță, nu tocmai. Nu cred că au Încrederea necesară unei aroganțe adevărate, nu așa cum au germanii. E mai mult un simț al proprietății, de parcă toate acestea, toată Italia, ar fi cumva a lor. De parcă, crezând c-au păzit-o, cred că este a lor. — Chiar o păzesc? Întrebă Brunetti. Ambrogiani râse. — Presupun că au păzit-o. După război. Și poate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sărise jos pe micuța plajă din cealaltă parte a podului. Brunetti porni către pod, permițându-și să simtă o scăpărare de iritate pentru faptul că se afla acolo, plimbându-se fără țintă În răcoarea serii când orice persoană cu bun simț s-ar afla acasă, În pat. De ce trebuia nebunul de Ruffolo să se vadă cu o persoană importantă? Dacă vrea asta, să vină la Questura și să discute cu Patta. Trecu de prima din plajele micuțe, lungi doar de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
uitându-se În jos spre locul unde stătea Brunetti pe molozul ce acoperea plaja. — Sunt În spatele dumneavoastră, domnule, de când ați trecut pe lângă biserică, acum aproximativ cincisprezece minute. Brunetti nu auzise și nu văzuse nimic, chiar dacă crezuse că e cu toate simțurile În alertă. — Ai văzut pe cineva? Nu, domnule. Am fost acolo jos, citind orarul de oprire a bărcilor, Încercând să par că am pierdut ultima barcă și nu pot Înțelege când vine următoarea. Adică, trebuia să am o scuză fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tuturor; visele, oricâte, fără plată sunt pentru toți viețuitorii pe pământ; vântul, când pașii își întețește și aerul primenește, nu cere plată niciodată; ploile trebuitoare ale secetei adversar sunt ale Naturii dar; de la înaintași moștenit, talentul nu trebuie plătit; bunul simț, părinții cu dragoste copiilor îl dau, dacă îl au; călătoriile cu gândul printre astre sau în trecut fără cheltuială sunt; evocarea amintirilor scăpate de al uitării dric nu costă nimic.
Gratis. In: Clipe de infinit by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/261_a_597]
-
când vine vorba de reciclare, a rânjit Jake de pe marginea patului când Alice i-a mărturisit acest lucru. Alice a râs zgomotos. Oare cum de se putuse gândi, așa cum o făcuse din când în când, că lui Jake îi lipsea simțul umorului? Alice simțea că se îneacă de atâta fericire. —Nu-mi vine să cred, a oftat ea plină de încântare către Jake, strângând la piept grămăjoara caldă de hăinuțe de copil. Gândește-te! Aproape că era să ratez toată experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inițială, după ce aflase de treaba cu prezervativul, Alice fusese gata să plece și s-o ia și pe Rosa cu ea. După umilința pe care o îndurase la petrecere, asta fusese picătura care umpluse paharul. După care, însă, bunul ei simț nativ intrase în acțiune. Gesturile emoționale grandioase, oricât de tentante ar fi fost, erau deseori urmate de o grămadă de regrete. Alice nu mai lua decizii care o vizau exclusiv pe ea; cel mai important lucru era ca interesele Rosei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa? Doar vă pricepeți la asta, altfel... Altfel banii pot fi identificați mult mai ușor de către organele abilitate. Mici și cu serii disparate. Câteva secunde fu absolut convins că va tăbărî asupra impertinentului și-l va călca în picioare cu simț de răspundere. Reuși cu mare greutate să se abțină. Se așeză pe celălalt fotoliu, adoptând o poziție care se dorea, totuși, oarecum respectuoasă. Furnicături reci îi străbăteau palmele și se întrebă în gând cât mai va rezista în postura de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca o coardă bine întinsă, o linie melodică ieftină dintr-un film prost, unul în care victima stă (bineînțeles, nu putea fi altfel) în cadă, în spatele perdelei de plastic ieftin, se săpunește cu simț de răspundere și observă înspăimântată umbra unui braț, brațul ține neapărat, dar neapărat, domnii mei, un cuțit cu lama lungă, aproape nesfârșită, perdeaua este trasă brusc într-o parte și atunci intervine țipătul, mai mult sau mai puțin real - depinde
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prin parbriz decât un chip difuz. Culoarea verde a semaforului începuse să pâlpâie. Pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel cu o umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către propria moarte?! Nu răspunse. Trecu pe lângă bătrân ridicându-și gulerul și simți în ceafă privirile acestuia. Apoi îi auzi glasul: - Din cauza noastră se întâmplă așa, domnule, nu ne
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
datorie a omului, creat după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, de a nu atinge în mod arbitrar autorealizarea comportamentului său. Experiența furnizează indicii asupra modului în care anumite exigențe morale corespund sau nu cu sensus ecclesiae (sensul Bisericii), adică cu simțul comun al credincioșilor. În mod inevitabil, discursul despre raportul dintre experiență și sensus ecclesiae reclamă modalitatea în care ideea de experiență a fost recepționată în doctrina Bisericii. Unii au văzut în termenul „experiență”, în mod paradoxal, unul din conceptele cele
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
individului, care este o pradă a răului sau a demonului ce cauzează boala. Doar practica magică sau medicina legată de divinitate pot să determine eliberarea de boală. Filosofia aristotelică Pentru Aristotel, orice cunoaștere derivă din experiență, iar impresiile obținute de la simțuri sunt elaborate de către facultățile minții, aducând la lumină formele care sunt inerente obiectelor naturii. Noțiunile de „cauză” și de „efect” sunt utile pentru a pune în evidență raporturile existente în natură. Ia formă un raționalism subiectivist ce consideră rațiunea individului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cuvinte. Toată lumea a părăsit cimitirul... Iorgu rămase singur, în genunchi lângă mormânt; mintea îi repeta rar cuvintele preotului citite din sfânta carte: ” Și, oricine cred în Mine, nu va muri! ” Gândul lui era un amestec ciudat de superstiție și bun simț. În clipa morții, retrăirea vieții pământești, amintirea, tuturor evenimentelor din viață, se face fulgerător, după care spiritul cu toate învelișurile sale de corpuri: astral, solar, cosmic, se strecoară prin creștetul capului, sub formă de ceață alburie spre tavan. Așa îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se vede!... La...”Anotimpurile” lui Vivaldi ori melodia morții Isoldei, sau, Antigona ori Andromaca... de ce, Doamne, vibrez eu atât de tare la auzul lor?!... Care-i Taina?!... Sunt venite de undeva!... Numai Tu, Doamne, puteai face să se întâlnească în simțurile mele, și ale multor alții, o potrivire atât de minunată, încât să nu poată fi decât Cerească...! ... Dar mai cu seamă, Doamne, cu ce aș putea asemui clipa aceea a mea, când mă rugam lângă Vasilica, care se stingea ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
smoc de busuioc, de la ”Ziua Crucii”, pe policioara candelei. E curat, e liniște, e răcoare si miros bun a busuioc si mere... Aerul din iatac, lucrurile... par sfinte, par amintiri vagi din basme, din cărți citite de demult, care dau simțurilor un fior de evlavie si de mister. Horbota de la așternut, de la prostire, iconița cu stergar, soba, opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei picioare... toate, toate păreau mărturii dintr-o poveste de la începuturile lumii. Încleștarea dură a binelui cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acolo, și, întinse o mână spre el. Iorgu se simți fără nicio apărare în fața ei. Poate, chinul si groaza care l-au ros atâta, s-au închegat ca un nor de spaimă, si a prins trup în această făptură... Poate!... Simțul de apărare îi strigă în ureche... să nu încerce să vadă chipul acelei făpturi, ca să nu înnebunească de groază. ”- Deci...e”dublul meu”, își zise Iorgu, lac de sudoare, amintindu-și în somn, de Zohar, din Talmudul iudaic. Trebuie să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Sărbătoare. mulți, mulți, ca niciodată de mulți oameni, ocupând toată strada din fața Bisericii din Tătărași, până dincolo de gardul din jos. Biserica strălucea în lumina reflectoarelor, ca ziua... parcă ar fi luat toată lumina de la soare. Totul era cu mult bun simț, cuvioșenie, gravitate, trăiri și înălțări, în comunicare cu Dumnezeu. Aici, te gândești numai la ce-i bun. Iți simți inima ușurată. ești mai bun!.. Clopotele din turla Bisericii începură să bată. Era miezul nopții. ”Veniți de luați Lumină... Veniți de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mormântului, prin grija lui Avel toți invitații au fost deplasați la masa de pomenire la restaurantul ”Bolta Rece”. Și acolo, Părintele Boboc împreună cu Părintele Daniel au oficiat o scurtă slujbă religioasă de pomenire. Totul a fost orânduit cu mult bun simț și cuvioșenie, atât la cimitir cât și la ”Bolta Rece”, datorită lui Carmen și Avel. ...Era pe la mijlocul lunii lui Cuptor... Ziua aluneca ușor către seară, căldura de peste zi se mai dămolise... o adiere ușoară de vânt răcorea aerul. Era o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nopților și anotimpurilor, atmosfera extraordinară cu azot, ozon și Co2, în cantități precise pentru menținerea vieții, caracteristic numai Pământului, nu este o întâmplare! Pământul poartă pecetea incontestabilă a unei creații raționale. Lumea care ne înconjoară conține materii eterice, imperceptibile cu simțurile noastre, invizibilă... Omul are în stare latentă simțuri cu care se poate lua contact cu lumea invizibilă. Faptul că oamenii nu văd ființele din lumea hiperfizică sau invizibilă, nu înseamnă că ele nu există. Gândirea, ideea... aparțin lumilor Divine. Imaginea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și Co2, în cantități precise pentru menținerea vieții, caracteristic numai Pământului, nu este o întâmplare! Pământul poartă pecetea incontestabilă a unei creații raționale. Lumea care ne înconjoară conține materii eterice, imperceptibile cu simțurile noastre, invizibilă... Omul are în stare latentă simțuri cu care se poate lua contact cu lumea invizibilă. Faptul că oamenii nu văd ființele din lumea hiperfizică sau invizibilă, nu înseamnă că ele nu există. Gândirea, ideea... aparțin lumilor Divine. Imaginea unui lucru aparține lumii spirituale, astrale; construcția fizică
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un tremur îi scutira umerii... Auzindu-i căzând peste sicriu, îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul... ”...odată ce l¬ai auzit, nu exisă pe lume un sunet mai înfricoșător!”. Gândurile lui erau un amestec ciudat de superstiție și bun simț. -Să mă rog să doarmă în pace... să mă rog să mă ierte!.. Cu trei zile înainte, la Butea în cămăruța cu nr. 4, Vasilica se stingea din viață... Moartea se simțea ca o umbră, ca o suflare rece, ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a sărutat mâna Frusinei și a plecat mulțumit în sufletul său că îl acceptă, teoretic. Își dorește să o apropie sufletește, să-i demonstreze că merită atenția ei. Frusina îl plăcea pe Alexandru; un bărbat atrăgător, educat și cu bun simț. Cunoștea numai lucruri frumoase despre el, nu a auzit niciodată că ar fi bețiv, că l-ar fi văzut cineva la mat sau că ar fi afemeiat. Era un familist convins și modest în relațiile cu țăranii: știa să-i
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
l-am rugat să vină să facă injecții la găini sau porci, niciodată nu m-a refuzat. Tu erai la serviciu dar eu am stat de multe ori de vorbă cu el. Este un băiat de treabă, serios, cu bun simț. Știe să se facă plăcut. M-aș bucura să-mi fie ginere. - Nici nu am băgat divorț și gata, m-ai văzut măritată cu el! M-a invitat astăzi la cofetărie și nu am acceptat pentru că încă sunt o femeie
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ce ochi mă va privi lumea când m-o vedea cu Alexandru, mai ales că Irina mi-a fost colegă de școală și părinții ei mă cunosc. - Ascultă la mine, draga tatii! Tu ești o fată cu prea mult bun simț și te gândești ce-o să zică lumea. Eu zic să te gândești la tine, la fericirea ta. Lumea nu te încălzește cu nimic, nu te-ai dus când ai avut nevoie de ceva, la nimeni. Mergi înainte cum îți dictează
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]