KorAP: Find »[drukola/base=tovarăș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...416 417 418 ...482 >

12,028 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

intră. Eu mai rămîn două clipe pe loc, apoi bat la ușă și intru. Sărut mîinile! Vă rog să mă iertați, lipsește tovarășul Teodoru și..., încep eu pe un ton calm, aproape umil. Erai lîngă ușă cînd am venit eu, tovarășe fizician, zice Brîndușa, apăsînd pe cuvîntul "fizician", cred că ai citit programul afișat. Se apleacă spre unul din cele două interfoane, fără măcar să-mi arunce o privire, bate două clape și așteaptă pînă îi răspunde o voce de bărbat. Tovarășe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tovarășe fizician, zice Brîndușa, apăsînd pe cuvîntul "fizician", cred că ai citit programul afișat. Se apleacă spre unul din cele două interfoane, fără măcar să-mi arunce o privire, bate două clape și așteaptă pînă îi răspunde o voce de bărbat. Tovarășe inginer, i se adresează Brîndușa, mîine dimineață la șapte patruzeci fix să fiți la mine cu planul construcției anexă la secția de acid cianhidric. Închide interfonul, se așază mai bine în fotoliu, aranjează cele cîteva hîrtii din fața sa, potrivește cele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cele două interfoane să stea alături, ordonează în spatele lor cele două telefoane, apoi zice spre mine, dar cu ochii la schema combinatului, întinsă pe peretele din fața ei: Programul de pe ușă este clar: luni discut problemele legate de Zona Întîi. Lipsește tovarășul Teodoru, încep eu, și nu are cine-mi semna contractele colective de muncă în acord la filamente. Mîine e ultima zi de predare a contractelor. E o problemă urgentă... După ce și-a aranjat încă o dată hîrtiile din fața sa, Brîndușa s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sa, Brîndușa s-a întors spre măsuța din dreapta, de lîngă birou, pe care stă cel de-al treilea telefon și formează un număr. Alo, ridică ea glasul, sînteți tabloul de comandă? Inginera-șefă a combinatului la telefon. Chemați-l pe tovarășul Petran. Așteaptă cu telefonul la ureche, privind pe fereastră munții din zare, pe culmile cărora încă mai stăruie zăpada. Eu, rămas lîngă ușă, stau în poziție de repaus. Tovarășul Petran? întreabă Brîndușa la telefon. Sînt tovarășa Roman. Vreau, pînă mîine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de comandă? Inginera-șefă a combinatului la telefon. Chemați-l pe tovarășul Petran. Așteaptă cu telefonul la ureche, privind pe fereastră munții din zare, pe culmile cărora încă mai stăruie zăpada. Eu, rămas lîngă ușă, stau în poziție de repaus. Tovarășul Petran? întreabă Brîndușa la telefon. Sînt tovarășa Roman. Vreau, pînă mîine la zece, planul reviziei de vară. Închide telefonul și-și reia poziția normală în fotoliu. Contracte pentru munca în acord la filamente ai spus? mă întreabă. Da, răspund eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu care mă tratează Brîndușa, această femeie care se recomandă "tovarășa Roman", nu mai pot să devin insensibil. Pentru a doua oară astăzi mă simt ca un rahat bătut de ploaie, dar de data asta, pe deasupra, mă simt rănit adînc. Tovarășe fizician, strigă la mine Brîndușa, accentuînd și mai puternic pe cuvîntul "fizician", de parcă ar fi vrut să-mi amintească părerea ei cum că fizician e similar cu nimica, mă faci să stau cu mîna întinsă?! Vă rog să mă iertați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îmi răspunde la salut tot cu un "bună ziua", apoi se întoarce spre cel cu care l-am găsit discutînd și-i spune, în timp ce-și tamponează chelia cu batista scoasă în fugă din buzunar: Un moment, să rezolv problema tovarășului Vlădeanu. Noi avem mai mult de discutat... Se ridică puțin de pe scaun și-mi indică cu mîna un fotoliu: Luați loc, vă rog! Cu ce problemă? mă întreabă, întinzînd mîna să ia dosarul. "Așa, băiatu'! Fii cuviincios, că-ți șade

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o bibliotecă plină cu cărți politice și teancuri de ziare, iar în spatele biroului, lîngă fereastră, este o foarte frumoasă vitrină din metal nichelat și sticlă, în care stau diferite trofee obținute de echipele sportive sau artistice din combinatul nostru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină președinta, întinzîndu-mi mîna cînd ajung în fața biroului. Strîng mîna întinsă, apoi mă așez într-un fotoliu, la invitația președintei, în timp ce ea îmi semnează contractele. Îmi place, tovarășe Vlădeanu, zice președinta, îmi place că vă preocupă problemele muncitorilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
obținute de echipele sportive sau artistice din combinatul nostru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină președinta, întinzîndu-mi mîna cînd ajung în fața biroului. Strîng mîna întinsă, apoi mă așez într-un fotoliu, la invitația președintei, în timp ce ea îmi semnează contractele. Îmi place, tovarășe Vlădeanu, zice președinta, îmi place că vă preocupă problemele muncitorilor și-ale producției... Negăsind replică la afirmația ei, strîng și eu din umeri, rotind casca în mîini, precum Ion căciula ah!, tot țăran am rămas... Președinta se ridică și mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
preocupă problemele muncitorilor și-ale producției... Negăsind replică la afirmația ei, strîng și eu din umeri, rotind casca în mîini, precum Ion căciula ah!, tot țăran am rămas... Președinta se ridică și mă conduce pînă la ușă. M-aș bucura, tovarășe Vlădeanu, să ne dați concursul. E păcat, un combinat mare ca ăsta să nu aibă o echipă de teatru... Da, desigur, zic. Am dat două piese de teatru regizorului Manolache, de la casa de cultură. Zice că vrea să monteze una

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de moldoveancă blajină, cu vorbă cumpătată, mă cunoaște bine. Sper să obțin o semnătură; imposibil ca în unul din cele trei birouri să nu fie vreun director. Pe ușa din stînga mea, iese directorul Sorescu, gata de plecare. Ce-i, tovarășe Vlădeanu? mă întreabă el, apropiindu-se, întinzîndu-mi mîna. Contractele de muncă în acord, zic eu, arătînd spre dosar. Directorul Sorescu ia dosarul, îl deschide, citește cifrele de plan trecute în contract, pare satisfăcut, apoi scoate pixul și pune dosarul pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
personajele lucrărilor mele, de drama fiecăruia, de demnitatea cu care știe fiecare să și-o trăiască. Aș vrea ca tu să-mi fii sfătuitor, să-mi stimulezi ori chiar să-mi temperezi elanul dacă e nevoie. Ce mult înseamnă un tovarăș sincer la un drum greu!... Cu-atît mai mult, cu cît prezența ta... Brusc, la mijlocul gîndului, mă opresc. Nu cumva asta, de-acum, înseamnă DRAGOSTE?! La treizeci de ani, n-am devenit, într-o clipă, adolescentul aprins dintr-o scînteie?! Abisul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
voiam să-ți spun mai de mult: cînd vii prin pavilionul administrativ, vino în salopetă murdară și cu casca de protecție pe cap. Nimeni n-o să mai zică atunci: Vlădeanu scrie. Toți vor exclama: Vlădeanu muncește! Ia exemplu de la unii tovarăși: merg cu casca pe cap chiar și la veceu... Măi Petre, îi zic, ce ai de ești furios? M-a chemat șeful Serviciului tehnic, să trec pe la el ca să mergem împreună la directorul general. De ce? îl întreb. Habar n-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
semn de mulțumire și se întoarce la cuptor. Eu le fac un semn de rămas bun și ies. Vreau să merg în birou, dar mă opresc întîi pe la secretariat. Ceva nou? o întreb pe secretară după ce intru. V-a căutat tovarășul inginer Vlad. A spus de ce? întreb. Nu, răspunde secretara. Mă așez pe scaunul din fața secretarei, dau un bobîrnac căștii și-o împing mai spre ceafă, apoi iau telefonul și formez numărul tabloului de comandă de la Sinteză. Salut! Sînt Vlădeanu. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
răspund. Vă rog, totuși să mă lăsați să vorbesc și eu! strigă în telefon bărbatul de la biroul din centru. Dumneavoastră ați blocat două apartamente pe care le-ați mobilat pentru cei doi sportivi... Că așa v-au cerut ei... Lăsați, tovarășe, lăsați... Ei vă puteau cere și luna, dar noi, aici, avem nevoie de acte. Pe numele cui faceți actele, că cei doi au locuințe în București, și-apoi... nu cred... Cînd cel din telefon, care a început iar să vorbească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Spuneți-mi, vă rog, aveți treabă cu mine? Nu, cu doamna Cristescu, precizează fata cu dintele de aur. Toate repartițiile pentru blocul-turn, îmi spune doamna Cristescu, au fost deja înmînate locatarilor. Ultimul contract l-am făcut acum vreo oră unui tovarăș maistru. Îl chema... Grigoriu, precizez eu. Am fost propus odată cu el. Numele meu este Vlădeanu. Nu-mi amintesc să fi văzut pe vreun tabel numele Vlădeanu, zice doamna Cristescu, apoi, aruncînd o privire prietenească, dar ironică spre fata cu ochi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
spun eu. A căutat pe toate tabelele din anul acesta și nu sînt. Să mai caute o dată! ridică tonul bărbatul cu maxilarele de piatră. Poate, încep eu timid, încercînd să-l determin pe cel din fața mea să mai caute. Ascultă, tovarășe, se înfurie bărbatul cu care discut, îți închipui că mie îmi place să te pun pe drumuri?! Poftim și privește tabelul: numele Vlădeanu nu apare... Cercetez cu privirea tabelul care mi-a fost băgat sub nas și constat că numele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și-l întreabă: Pavele, tu știi ceva? Blondul blajin ridică surprins privirea și strînge din umeri: Nu... N-am auzit de Mihai Vlădeanu... Cred, ba sînt sigur, că încurcătura e pe la I.L.L. Pentru tabelul de astăzi nu am întîlnit numele tovarășului inginer... Brunetul reacționează brusc la auzul cuvîntului "inginer", măsurîndu-mă scurt, dintr-o aruncătură de privire. Îl văd cum crește dintr-o dată sub ochii mei, domină întreaga încăpere cu aerul său superior, aruncă tabelul înapoi pe birou și mă măsoară iarăși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
măsurîndu-mă scurt, dintr-o aruncătură de privire. Îl văd cum crește dintr-o dată sub ochii mei, domină întreaga încăpere cu aerul său superior, aruncă tabelul înapoi pe birou și mă măsoară iarăși cu privirea. Nu ne vedem capul de treburi, tovarășe! îmi spune. De cîte ori să vă repetăm că încurcătura este la I.L.L.?! Bine, am înțeles, mormăi eu. Mulțumesc, bună ziua! Ies din birou plin de regrete că nu am dat doi pumni în maxilarele de piatră; doi pumni așa cum am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă mai dezmorțesc, lovind cîte o oră sacul de antrenament. Pornesc spre clădirea I.L.L.-ului lovind cu genunchiul, din mers, punga în care am casca. Bună ziua! spun intrînd. Doamna Cristescu ridică privirea și-mi surîde: Nu cred că e bună, tovarășe Vlădeanu, de vreme ce-ați fost trimis înapoi... Mi-au spus să vă rog să controlați mai amănunțit... Nu sînteți pe nici un tabel, îmi spune doamna Cristescu, desfășurînd dosarele în fața mea pe birou. Cine v-a trimis aici? Un tovarăș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tovarășe Vlădeanu, de vreme ce-ați fost trimis înapoi... Mi-au spus să vă rog să controlați mai amănunțit... Nu sînteți pe nici un tabel, îmi spune doamna Cristescu, desfășurînd dosarele în fața mea pe birou. Cine v-a trimis aici? Un tovarăș scund, brunet, răspund eu, parcurgînd cu privirea listele. Care n-a uitat să vă spună că punem oamenii pe drumuri, că abia ne mișcăm de pe un scaun pe altul..., îmi taie vorba femeia care stă plecată peste niște tabele, comparîndu-le

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ce meserie aveți? Inginer, răspund. Cel care v-a trimis aici a aflat? Da, confirm eu, amintindu-mi reacția tipului cu maxilarele proeminente. De ce? L-a părăsit soția pentru un inginer... Întoarceți-vă la Consiliul Popular și căutați-l pe tovarășul Fărcășanu, șeful Spațiului locativ, dar nu-i spuneți nici ăstuia că sînteți inginer, mă sfătuiește doamna Cristescu. A dat cîndva și el la Politehnică... Vă mulțumesc! Sărut mîinile! spun, apoi mă întorc și ies. Afară, în aerul rece, fiori de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cameră la subsol ori la mansarda unei vile, voi găsi o ospătară cu care să mă împrietenesc și, împreună, vom "pierde dorul de părinți / Și visul de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un bărbat stă la fereastră și privește strada. Ce-i, tovarășe, mă ia la rost individul de la fereastră imediat ce intru, întorcîndu-se spre mine contrariat. E

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un bărbat stă la fereastră și privește strada. Ce-i, tovarășe, mă ia la rost individul de la fereastră imediat ce intru, întorcîndu-se spre mine contrariat. E același bărbat cu care m-am întîlnit nas în nas la ușă, cînd am venit prima oară la Consiliu; mi-a rămas în minte gestul lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
E același bărbat cu care m-am întîlnit nas în nas la ușă, cînd am venit prima oară la Consiliu; mi-a rămas în minte gestul lui caraghios de a-mi indica ușa vecină cu degetul mic. Îl caut pe tovarășul Fărcășanu. Eu sînt. Ce problemă ai cu el? E vorba de o repartiție la blocul-turn..., strîng eu din umeri. Ajuns lîngă calorifer, Fărcășanu se așază pe elemenții caloriferului, își ridică piciorul stîng peste genunchiul dreptului și începe să-și cerceteze

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]