106,263 matches
-
cât și pedestru. Datorită cailor special selecționați și antrenați pentru viteză, achingiii puteau depăși cu ușurință cavaleria grea. Într-o serie de campanii otomane, precum cea de la Krbava, achingiii au fost singurele forțe participante la luptă, care au acționat fără sprijinul cavaleriei grele sau a infanteriei. Achingiii au fost folosiți datorită marii lor mobilități pentru operațiuni de recunoaștere, pentru operațiuni în adâncimea teritoriului inamic pentru dezorganizarea aprovizionării, sau ca forță de anagardă, pentru atacuri împotriva populației locale. Datorită statutului lor de
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
emită și să pună efectiv în aplicare o declarație prin care cele două state continuau să fie inseparabil legate chiar și după destrămarea uniunii dinastice. În ianuarie 1573 nobilii au semnat un document prin care reprezentanții principalelor confesiuni își acordau sprijin și garantau toleranța religioasă. Se pun astfel bazele unui nou sistem politic, căruia Confederația de la Varșovia îi garanta stabilitatea. Toleranța religioasă a fost un factor important într-un stat plurietnic și multiconfesional, în care de-a lungul mai multor generații
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
Skoda la loz în plic și vrea să o vândă și să stea două luni la mare. Gregor este luat în armată. Vânzătoarea Stela (Angela Stoenescu), care visa să devină cântăreață, este părăsită de prietenul ei, zidarul Mocanu. Rămas fără sprijinul lui Apostu, Berbecaru trebuie să acopere golul din gestiune. El nu vrea să treacă cheltuiala cu banchetul la pierderi și încearcă să i-o impute ospătarului Iuliu. Acesta din urmă afirmă că el a organizat banchetul din dispoziția responsabilului și
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
atât ca orator cât și ca diplomat. Misiunea a fost profitabilă prin avantajele pe care le-a obținut, atât pentru Polonia cât și pentru el, obținând din partea papalității recunoașterea titlului de „legati nati” pentru arhiepiscopul de Gniezno. În ultimii ani, sprijinul pe care l-a acordat nepotului său, Hieronymus Laski, care favoriza candidatura lui Ioan Zapolya (voievodul Transilvaniei și aliatul turcilor) împotriva Habsburgilor la conducerea Ungariei, l-a determinat pe papa Clement VII să anunțe excomunicarea sa. Disgrația acestei excomunicări a
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
alegerea lui Henri de Valois, viitorul rege Henric al III-lea al Franței, dintr-o dinastie care era ostilă Habsburgilor. Candidatul acestora (arhiducele Maximilian avea câțiva suporteri în Polonia, mai ales în rândul magnaților. În timpul alegerilor din 1575 a acordat sprijin unui alt candidat ostil Habsburgilor (dar și Otomanilor), principele Transilvaniei Ștefan Báthory, pe care l-a ajutat să își întărească autoritatea. A participat alături de Ștefan Báthory la potolirea rebeliunii Danzig-ului din anii 1576-1577. În 1578 a primit postul de mare
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
de mare cancelar al Coroanei. A contribuit la pregătirea războiului dus împotriva Rusiei din anii 1579-1581 cu propriul contingent de 400 de mercenari. S-a arătat interesat de arta tacticii și a strategiilor militare, pe care le studia asiduu. Având sprijinul lui Ștefan Báthory, a început să exercite câteva dintre atribuțiile marelui hatman Mikołaj Mielecki, mai ales când acesta nu era prezent pe câmpul de luptă. În 1581 a luat definitiv locul acestuia, fapt excepțional, aceasta constituind o rară excepție de la
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
III-lea pe care l-a sprijinit inițial să obțină tronul, s-a împotrivit tendințelor acestuia de a reinstaura o monarhie absolutistă. Sigismund Vasa s-a aliat atunci cu Habsburgii și alte forțe politice care sprijineau Contrareforma, încercând să obțină sprijinul acestora în noua sa campanie de redobândire a tronului suedez. Noul rege era îngrijorat de influența mult prea puternică a lui Jan Zamoyski, dar era obligat să respecte legislația Uniunii polono-lituaniene, care îi interzicea să își demită cancelarul. Zamoyski pe
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
celelalte state europene. Conflictul deschis între regele Sigismund al III-lea Vasa și cancelarul său a izbucnit în timpul lucrărilor Dietei (pol. Sejm) din 1592, când Zamoyski a dezvăluit planul regelui de a ceda Habsburgilor coroana Poloniei și a Lituaniei în schimbul sprijinului acestora pentru dobândirea tonului Suediei. Zamoyski a eșuat atunci în încercarea de a îl detrona pe regele Sigismund al III-lea Vasa, dar a primit mână liberă pentru a rezolva problema Moldovei. El a declanșat Războaiele magnaților polonezi în Moldova
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
și ale curiei papale, care refuzase confirmarea candidaturii arhiepiscopale a lui Roger pentru scaunul de Salerno. Manevra a avut efectul invers și Desideriu, presat de Iordan să accepte, a fost ales papă sub numele de Victor al III-lea. Cu sprijinul armatelor lui Iordan și ale contesei Matilda de Toscana, Victor a preluat colina Vaticanului din mâinile lui Clement la 1 iulie 1086. Noul papă a rămas lipsit de entuziasm până când Iordan a considerat că doar printr-o acțiune decisivă poate
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
legal al forțelor sovietice staționate temporar în Polonia” a fost semnat. La Conferința de la Ialta, Stalin promisese că în Polonia se vor desfășura alegeri libere. Cu toate aceste, Partidul Comunist condus de Gomułka și Bierut, erau conștienți că nu aveau sprijinul populației de rând. Din această cauză, s-a desfășurat în 1946, înaintea alegerilor parlamentare, un plebiscit cunoscut ca referendumul de 3 ori DA ("3 razy TAK; 3×TAK"). Referendumul cuprindea trei întrebări cu privirea la Senat, industriile naționale și granițele
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
trei alegeri - partidul lui Mikołajczyk a decis să le ceară susținătorilor săi să se opună uneia dintre acestea: desființarea Senatului. Comuniștii au votat „de 3 ori DA”. Adevăratele rezultate (reverificate de PSL) au arătat că tabăra comunistă se bucura de sprijin minor; în Cracovia unde adevăratele buletine de vot au fost numărate, doar 16% din locuitori au votat pentru desființarea Senatului. Cu toate acestea, frauda electorală și intimidarea i-a adus pe învingători pe comuniști, cea ce a dus la naționalizarea
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
ai sistemului de securitate, care în cea mai mare parte a războiului au petrecut-o în URSS; precum și oportuniști dezamăgiți, și membrii vechii intelectualități comuniste. Ambele facțiuni susțineau sovietizarea Poloniei dar cu obiective ușor diferite dar staliniștii erau lipsiți de sprijinul lui Hrușciov care au plecat într-o delegație de mare rang, iar regimul a apelat la conciliere: anunțase creșterea salariilor și alte reforme. Vocile se făceau auzite în cadrul partidului iar printre intelectuali se cerea reforme mai considerabile ale sistemului stalinist
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Desideriu de Benevento, abate de Montecassino, l-a convins pe Richard să reducă suma solicitată ducelui. În februarie 1059, Hildebrand, viitorul papă Grigore al VII-lea, pe atunci doar membru al curiei papale, a călătorit la Capua, pentru a solicita sprijinul lui Richard în numele papei Nicolae al II-lea și împotriva antipapei Benedict al X-lea. Curând, Richard l-a asediat pe acesta din urmă în Galeria, iar în 1059, Nicolae al II-lea a organizat un sinod la Melfi, în
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
Romei. În 1071, pe când Robert Guiscard se afla la asediul asupra Palermo, principalii baroni ai acestuia, Abelard și Herman, fii ai fratelui său Umfredo, alături de Petru, senior de Trani, și de seniorul de Giovinazzo, s-au răsculat împotriva sa, având sprijinul lui Richard of Capua, ca și al lui Gisulf de Salerno. Deși Robert Guiscard a reușit cu rapiditate să înăbușe toate amenințările din interior, el a căzut bolnav și nu a mai putut să întreprindă expediția împotriva lui Richard, care
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
întâi la curtea imperială a lui Frederic I Barbarossa, iar apoi la cea imperială bizantină a lui Manuel I Comnen. Se pare că el ar fi emis pretenții la tronul regal, în baza unui testament falsificat. El se bucura de sprijinul luiIoan Ducas atunci când a revenit pentru a conduce revolta din 1155-1156, însă generalul bizantin Mihail Paleologul a murit la Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale. În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
al II-lea de Apulia a murit. Contele Roger al II-lea de Sicilia a considerat că ducatul îi revine de drept. Cu toate acestea, lui i s-a opus majoritatea nobililor normanzi din Italia de sud, bucurându-se de sprijinul papei Honoriu al II-lea. Un punct de sprijin pentru această opoziție îl putea reprezenta singurul principe independent din sudul Italiei, contele Iordan de Ariano, însă acesta a murit și el la 12 august 1127. Moștenitorul său era principele Iordan
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
al II-lea de Sicilia a considerat că ducatul îi revine de drept. Cu toate acestea, lui i s-a opus majoritatea nobililor normanzi din Italia de sud, bucurându-se de sprijinul papei Honoriu al II-lea. Un punct de sprijin pentru această opoziție îl putea reprezenta singurul principe independent din sudul Italiei, contele Iordan de Ariano, însă acesta a murit și el la 12 august 1127. Moștenitorul său era principele Iordan al II-lea de Capua, la a cărui moarte
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
a dovedit loial față de Roger după încoronarea acestuia ca rege al Siciliei din 30 decembrie 1130. În 1131, el și Robert au preluat o forță de 200 de cavaleri la solicitarea lui Roger, mergând către Roma, pentru a-și demonstra sprijinul față de antipapa Anaclet al II-lea. Cu toate acestea, pe când Rainulf se afla plecat la Roma, soția sa, Matilda, împreună cu fiul ei, au fugit la fratele ei Roger în Salerno, invocând anumite acte de cruzime ale lui Rainulf. Roger l-
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
părăsit Italia, în pofida apelurilor lui Rainulf. Ca urmare, în acel an, 1133, Roger a avut puterea de a reveni în peninsulă din Sicilia și să anihileze parte din succesele rebeliunii. Însă noi răscoala au avut loc. Rainulf i-a acordat sprijin armat lui Tancred de Conversano, sub comanda lui Roger de Plenco, însă pe de altă parte aștepta întăriri dinspre Pisa și Genova. Rainulf a eșuat în a menține Nocera, iar Robert de Capua a fugit spre nord. Până în iunie 1134
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
Rainulf s-a unit cu Robert și cu ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, pregătindu-se de asediu. În 1136, împăratul Lothar al II-lea și ducele de Bavaria, Henric "cel Mândru", au coborât în peninsulă pentru a acorda sprijin celor trei rebeli. Rainulf, împreună cu Robert și cu Henric, a preluat comanda unui contingent de trupe pentru a asedia capitala peninsulară a Regatului Siciliei, Salerno. Orașul s-a predat și puternica armată de germani și normanzi a pornit în marș
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
Tancred l-a sprijinit pe ducele Guillaume al II-lea de Apulia și pe principele Boemund al II-lea de Taranto și Antiohia în acțiunea de cucerire a castelului Basento, din cadrul comitatului de Montescaglioso asupra căruia Roger avea pretenții. Cu sprijinul papei Calixt al II-lea, a fost totuși încheiat un trat, care a pus capăt ostilităților dintre descendenții lui Tancred de Hauteville. Tancred a fost recunoscut în poziția de conte de Brindisi. Tancred a devenit parte a marii coaliții a
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
și-a exagerat propria sa importanță în cronica sa, care începe, conform tradiției, cu episodul Genezei și continuă până la anul 1178. În 1160-1161, Romuald a apărat orașul în fața furiei lui Guillaume I, care căuta să răzbune asasinarea lui Maio. Cu sprijinul salernitanilor aflați la curtea regală și al legăturilor acestora cu prietenii intimi ai regelui, Salerno a fost cruțat. În 1167, din poziția de cel mai înalt prelat din regat, el l-a încoronat pe Guillaume al II-lea ca rege
Romuald de Salerno () [Corola-website/Science/328137_a_329466]
-
de către Robert, iar Roger al II-lea nu și-ar fi dorit ca Robert, ca vasal al său, să îndeplinească o sarcină atât de importantă. În 1132, Robert s-a răsculat alături de mulți alți vasali din sudul Italiei, având și sprijinul papei Inocențiu al II-lea și al coaliției dintre regii Ludovic al VI-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Robert a reușit să îl înfrângă pe Roger în bătălia de la Nocera din 24
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Matei Basarab, de la Târgoviște, probabil tot în căutare de ajutor pentru reînființata mitropolie. Aici participă la primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Partenie al II-lea (), aflat în trecere prin Țările Române, în drumul său de la Moscova la Ierusalim. Cu sprijinul primit va începe, așa cum s-a arătat mai sus, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila. Meletie a fost urmat în scaunul mitropolitan de la Brăila de mitropoliții Gherasim, Partenie I, Lavrentie, Nectarie, Calinic I, Grigorie, Ioanichie
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
îl cheamă pe ieromonahul Atanasie la Constantinopol. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, el ocupând trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, și scaunul patriarhal al Constantinopolului. Sub presiunile orânduirii turce care cerea noi taxe, ierarhul a găsit sprijin și ocrotire în Țara Moldovei. Cu învoirea voievodului Vasile Lupu și cu încuviințarea mitropolitului Varlaam al Moldovei, patriarhul ecumenic Atanasie este găzduit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galați, începând din anul 1642 și până prin 1653, când pleacă după ajutoare în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]