106,263 matches
-
lui Roger de Sicilia. Richard a fost prezent alături de Guiscard la cucerirea Bari de la bizantini în aprilie 1071 și a luptat din răsputeri împotriva verilor săi rebeli și a aliaților acestora între 1078 și 1080, când Abelard a murit. Pentru sprijinul acordat, Richard a fost confirmat drept conte de Castellaneta, Oria și Mottola de către unchiul său Robert Guiscard. În 1101, a fost numit seneșal de Apulia și Calabria de către fiul și succesorul lui Guiscard, Roger Borsa, de asemenea văr al său
Richard de Hauteville () [Corola-website/Science/328195_a_329524]
-
Bizanț, iar celălalt care manifesta simpatii pro-normande. Atunci când trupele normande s-au apropiat, gruparea pro-bizantină a avut câștig de cauză, iar localnicii au închis porțile cetății și au trimis o ambasadă la împăratul Roman Diogenes pentru a obține de la acesta sprijin militar. Negocierile propuse de Robert au fost respinse. Între timp, în octombrie, Otranto a fost cucerit, însă la Bari atacurile normande asupra zidurilor erau în mod repetat respinse de către bizantini. Robert a hotărât blocarea portului orașului cu ajutorul unui pod fortificat
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
au fost respinse. Între timp, în octombrie, Otranto a fost cucerit, însă la Bari atacurile normande asupra zidurilor erau în mod repetat respinse de către bizantini. Robert a hotărât blocarea portului orașului cu ajutorul unui pod fortificat pentru a preîntâmpina orice posibil sprijin. Cu toate acestea, bizantinii au distrus podul și au izbutit să mențină o legătură cu Bizanțul. Împăratul Roman al IV-lea a numit un nou catepan, Avartuteles, căruia i-a pus la dispoziție o flotă, care să transporte trupe și
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
lui Roger titlul regal. Pe termen lung însă, bătălia a fost de mică importanță, totuși, dat fiind că papa Inocențiu al II-lea și împăratul Lothar al III-lea nu au continuat marșul la sud de Roma, rebelii, lipsiți de sprijin suplimentar, au pierdut mult din ceea ce au câștigat în urma bătăliei de la Nocera, fiind nevoiți să se predea până în iulie 1134.
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
II-lea de Capua și cu ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, era nu mai mult decât un simplu rebel, care se opunea regelui Siciliei. În 30 octombrie 1137, Rainulf tocmai fusese numit duce de Apulia, și beneficia de sprijinul unui contingent de 800 de trupe germane împrumutate de la împăratul Lothar al III-lea, iar adversar al său era, alături de regele Roger, fostul său aliat Sergiu de Neapole. În 1134, Roger îl numise pe cel mai mare fiu legitim al
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
Godefroi a murit însă în acel an, drept pentru care Petru a revenit la putere, continuând opoziția față de Guiscard. De asemenea, Petru a activat și ca regent al comitatului de Taranto în numele fiului lui Godefroi, Richard. Petru a căutat ulterior sprijin din partea împăratului bizantin Mihail al VII-lea Ducas. El a fost astfel recunoscut ca supus al Bizanțului, primind titlul de "Vestes". La o întrunire a conducătorilor normanzi de la Melfi din 1072, Petru a refuzat să îl recunoască pe Guiscard, aflat
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
rău." Blocada navală asupra Neapolelui avea unele fisuri, iar Sergius a fost în stare să se strecoare spre Pisa pentru a face rost de noi provizii, iar cu altă ocazie Robert de Capua a reușit același lucru. O armată de sprijin, comandată de nimeni altul decât împăratul german împăratul Lothar al III-lea în persoană, se apropia de Napoli pentru a-l salva, drept pentru care Roger a ridicat asediul. Lothar a plecat imediat după ce a cucerit aproape întreg sudul Italiei
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
l-a retrocedat fostului principe, Pandulf al IV-lea. Pe parcursul domniei lui Drogo, fratele său vitreg Robert Guiscard a sosit și el în Italia (cca. 1047). Drogo s-a menținut ca aliat apropiat al lui Guaimar și i-a acordat sprijinul împotriva lui Pandulf după reinstalarea celui din urmă în Principatul de Capua. Cu toate acestea, nereușind să își controleze proprii baroni, Drogo nu a fost în stare să pună capăt acțiunilor de brigandaj și disputelor interfeudale care zdruncinau sudul Italiei
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
au confruntat în bătălia de la Civitate (lângă Civitate sul Fortore) în 18 iunie 1053. Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se de sprijinul lui Richard Drengot), luptând împotriva forțelor combinate ale Papalității și ale Imperiului romano-german. Normanzii au distrus practic armata papală, capturându-l pe suveranul pontif, pe care l-au închis în Benevento, oraș pe care îl capturaseră cu autorizația împăratului încă
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
(n. 26 iulie 1946, Feldkirch, Vorarlberg, Austria) este un preot iezuit și activist social austriac. Începând din anul 1991 el a fondat și condus în arealul Europei de Est o rețea de sprijin pentru copiii străzii, prin intermediul Fundației umanitare "Concordia „Proiecte sociale”". Obiectul principal de activitate al acesteia este recuperarea și reintegrarea socială școlară și familială, a copiilor și tinerilor care provin din: familii dezorganizate, defavorizate social sau direct din stradă. S-a
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
inițial să dureze 6 luni (inițierea unui dialog cu copiii străzii și înființarea unui adăpost pentru aceștia). Observând dimensiunea nevoilor copiilor străzii bucureșteni, călugărul a solicitat superiorilor din ordinul său monastic acordul pentru continuarea activității, în România. În calitate de asociație de sprijin, Caritas Austria a susținut continuarea activității acestuia doar pentru o perioadă, după care preotul a trebuit să se descurce singur. În timp, asistența socială destinată copiilor în dificultate avea să devină misiunea vieții sale. Împreună cu Ruth Zenkert părintele Sporschill a
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
următori, Rainulf Drengot s-a raliat cauzei lui Pandulf, însă în 1029, l-a abandonat pe acesta, pentru a-l urma pe ducele Sergiu al IV-lea de Neapole, pe care Pandulf îl alungase din Napoli în 1027, probabil cu sprijinul lui Rainulf. În 1029, Rainulf și Sergiu au recucerit Napoli. La începutul anului 1030, ducele de Neapole i-a oferit lui Rainulf comitatul de Aversa ca fief, fiind vorba de primul stat normand din Italia. De asemenea, Sergiu al IV
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a murit, iar tânărul său fiu, Richard al II-lea și regenții săi nu au fost capabili să mențină însăși Capua. Ei au fost siliți să părăsească orașul în fața unui longobard pe nume Lando, care a guvernat-o apoi cu sprijinul cetățenilor, până când a fost nevoit să se retragă în fața forțelor combinate ale familiei Hauteville în cadrul asediului Capuei din 1098. Momentul a marcat definitva îndepărtare a puterii longobarde în Italia. În 1077, a murit ultimul principe longobard de Benevento. Papa l-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
o stare de neliniște sub controlul normand. Fiul și succesorul lui Robert, Roger Borsa, a reușit abia în 1089 să reia controlul asupra Amalfi, după alungarea lui Gisulf, principele depus de Salerno, pe care cetățenii din Amalfi îl instalaseră cu sprijin papal și împotriva pretențiilor urmașilor lui Robert. Între 1092 și 1097, Amalfi nu a recunoscut suzeranitatea normandă, se pare și cu sprijin bizantin. În acea perioadă, ei l-au instalat pe Marin Sebastus ca guvernator. Fiul și fratele lui Robert
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
asupra Amalfi, după alungarea lui Gisulf, principele depus de Salerno, pe care cetățenii din Amalfi îl instalaseră cu sprijin papal și împotriva pretențiilor urmașilor lui Robert. Între 1092 și 1097, Amalfi nu a recunoscut suzeranitatea normandă, se pare și cu sprijin bizantin. În acea perioadă, ei l-au instalat pe Marin Sebastus ca guvernator. Fiul și fratele lui Robert Guiscard, Boemund și Roger Bosso, au atacat Amalfi în 1097, însă au fost înfrânți. Este vorba de primul asediu în care normanzii
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
al V-lea de Neapole s-a aliat cu cel din urmă și și-a transformat propriul oraș în centru de aprovizionare pentru trupele lui Guiscard. Firește, această atitudine i-a atras ostilitatea lui Richard, care se bucura și de sprijinul papei Grigore al VII-lea. În iunie, Richard a asediat Napoli, însă doar pentru scurtă vreme. Richard, Robert și Sergiu au început curând negocieri cu Grigore al VII-lea prin medierea lui Desideriu de Montecassino. În 1077, Napoli s-a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, Napoli, "care, încă din vremea romanilor, fusese cu mare dificultate cucerit cu forța armelor s-a supus acum lui Roger în fața forței unei singure vești [anume, cea a căderii Amalfi]." În 1134, Sergiu a acordat sprijin răscoalei inițiate de Robert al II-lea de Capua și de Rainulf al II-lea de Alife, însă a evitat orice confruntare directă cu regele Roger al II-lea. După căderea Capuei, el a prestat omagiu față de rege. În 24
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
își dezgolească gâturile în fața puterii unui rege rău." În plus, blocada navală menită în două rânduri să prevină vizitarea Pisei de către Sergius și Robert pentru aducerea de noi întăriri a eșuat, marcând anihiliarea eforturilor lui Roger. Atunci când o armată de sprijin, comandată de împăratul Lothar al III-lea, a pornit în marș pentru ajutorarea Neapolelui, asediul a fost ridicat. Împăratul s-a grăbit să revină în anul următor, însă Sergiu și-a schimbat opțiunea, supunându-se din nou regelui Roger și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Roger a reușit să întreprindă cucerirea sistematică a Siciliei. În martie 1086 Siracusa a capitulat, iar când, în februarie 1091 Noto s-a predat, cucerirea insulei de către normanzi a devenit completă. Multe dintre succesele lui Robert Guiscard s-au datorat sprijinului acordat de Roger Bosso. În mod similar, atunci conducerea familiei Hauteville a trecut în mâinile lui Roger, el l-a sprijinit pe nepotul său de frate Roger Borsa (al doilea fiu al lui Guiscard) pentru preluarea succesiunii ducatului de Apulia
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
nepotul său de frate Roger Borsa (al doilea fiu al lui Guiscard) pentru preluarea succesiunii ducatului de Apulia împotriva fratelui său mai mare, Boemund de Taranto, a principelui longobard Lando al IV-lea de Capua și a altor răsculați. În schimbul sprijinului unchiului său Roger Bosso, ducele Roger Borsa a predat acestuia partea sa asupra castelelor din Calabria în 1085, iar în 1091 a făcut același lucru cu moștenirea sa asupra Palermo. Domnia lui Roger în Sicilia a devenit mai absolută decât
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
vreme stăpân în Tesalia, nu a reușit să mențină cuceririle din Bizanț, fiind nevoit de împăratul Alexios să bată în retragere. Guiscard, revenind în Balcani cu 150 de vase pentru reluarea teritoriilor cucerite acolo, a ocupat Corfu și Cefalonia cu sprijinul Ragusei și al celorlalte orașe din Dalmația (care se aflau sub stăpânirea regelui Dimitrie Zvonimir al Croației), ]ns[ a murit de febră odată cu 500 de cavaleri normanzi la 17 iulie 1085. Guiscard a fost înmormântat în mausoleul familiei Hauteville din
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
înțelegerii avute cu Scaunul papal. El a creat și consolidat o puternică forță ducală, care însă a stârnit multe revolte ale baronilor, una dintre acestea având loc în 1078, în contextul în care el a solicitat vasalilor din Apulia un sprijin financiar în vederea logodnei fiicei sale. În cucerirea atâtor teritorii, el nu a mai avut vreme pentru organizarea lor internă. În istoria regatului normand din Italia, Guiscard rămâne în special ca erou și întemeietor, deși cariera sa s-a încheiat într-
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
mâna forte a normanzilor catolici față de stăpânirea grecilor bizantini. Guiscard a primit învestitura pentru Sicilia din mîinile papei Nicolae al II-lea, care se temea de adversitatea împăratului romano-german față de politica sa reformistă. Guiscard a sprijinit reformele papale, venind în sprijinul lui Grigore al VII-lea, care cândva îl excomunicase pentru uzurparea unor teritorii ale Papalității. După Marea Schismă dintre catolici și ortodocși din 1054, atmosfera tensionată pe plan religios a servit întăririi alianței lui Guiscard cu Papalitatea, rezultând într-o
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
alegerea acestuia, pretinzând că moștenitorul de drept al ducatului de Apulia era el însuși. El s-a răsculat din nou în 1078, având alături pe Godefroi de Conversano și pe Petru al II-lea de Trani și bucurându-se de sprijinul principelui Iordan I de Capua, fiul lui Richard I. O pace separată s-a încheiat cu Iordan, iar rebeliunea, care inițial era foarte bine organizată, s-a desființat în 1079. Abelard a fost exilat în 1080. El a călătorit la
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
poziția sa creștea. La puțină vreme după căsătoria cu Altruda, Ingelmarius a început construirea unui sistem de fortificații la Geraci de unde să poată rezista lui Roger, în paralel el reușind să convingă pe cetățenii a diverse orașe să îi acorde sprijinul. Mâniat de aceste provocări, Roger i-a cerut lui Ingelmarius ca imediat să renunțe la fortificații, lucru pe care Ingelmarius l-a refuzat. Ca răspuns, Roger a adunat imediat o armată și a pornit în marș către Geraci pentru a
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]