106,336 matches
-
și la Seminarul Nifon din capitală. Autor de manuale, al unui dicționar (1894) și al unei antologii (La Poesie lyrique francaise du X-eme au XX-eme siecle, 1895), editor și comentator al lui Buffon (Discours sur le style, 1884), istoric al literaturii franceze (Histoire de la litterature francaise jusqu'a Malherbe, 1892), Florescu a desfășurat și o insistentă activitate jurnalistică. Membru al Partidului Liberal, prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Țara literară", a întemeiat „Revista albastră" și „Biblioteca omului de gust". A colaborat la „Revista orientală", „România literară", „Nuvelistul", „Revista literară", „Vestea", „Peleșul", „Analele literare" etc. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare". Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporane, susține rubrici ca „Revista politică" și „Revista științelor". Dă un Curs facultativ de istorie modernă critică (1875) și un Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri (1883). În
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
critică (1875) și un Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri (1883). În „Literatorul" i-a apărut o suită de Studii literare, reproduse în două volume (1892-1893). Didactice, greoaie, dar dovedind o bună cunoaștere a culturii antice, studiile judecă literatura vremii în raport cu idealul clasic al criticului: naturalismul e acuzat că anulează prin întâmplător caracterul de generalitate al artei (Frumos, grațios, sublim), parnasianismul este respins, întrucât excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul" (Despre poezia descriptivă). Florescu utilizează noțiuni și
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr. Alexandrescu, Al. Vlahuță etc.), comentatorul nu trece dincolo de examenul versificației. Prețuiește, în literatura română, numai scriitorii pe care cercul „Literatorului" și-i recunoștea ca înaintași: I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea Florescu, a
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul", este încercat, după model francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès (1889). Florescu a fost un conștiincios popularizator al literaturii franceze, iar prin intermediul francezei a asigurat rubrica de tălmăciri din „Portofoliul român", „Povestitorul", „Duminica", „Literatorul", „Biblioteca familiei" cu texte din Alexander Pope, Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, H. Murger, W. Scott, J.L. Runeberg, J.M. de Heredia, Theodore de Banville
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
fost Cojocaru Ilie și Cojocaru Elena, țărani săraci. După ce a absolvit școala generală în Plopeni (1951-1958), a continuat studiile la Liceul „Mihai Eminescu”, din orașul Constanța (1958-1962) continuând apoi cu Facultatea de Filologie, la Universitatea din București, secția limba și literatura română (1962-1967). Și-a luat licența în 1967 cu o lucrare despre "Filosofie și poezie la Lucian Blaga". A urmat apoi, la studii fără frecvență, Facultatea de limba franceză (1970-1974), fără a o termina printr-o lucrare de licență. A
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
20 februarie 1194), membru al dinastiei normande Hauteville, conte de Lecce, a devenit rege al Siciliei între 1189 și 1194. El a moștenit titlul de "conte de Lecce" de la bunicul său, regele Roger al II-lea, fiind mai cunoscut în literatura de specialitate drept Tancred de Lecce. Tancred era un fiu nelegitim al ducelui Roger al III-lea de Apulia, la rândul său fiul mai vârstnic al lui Roger al II-lea, cu Ema, fiică a contelui Achard al II-lea
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
de sensuri", ceea ce l-a determinat să considere că "scriitorii născuți prin diviziune din trupul regretatului Romulusbărbulescugeorgeanania realizează, fiecare, cărți bune, dar nu capodopere". La rândul său, Aurel Cărășel a fost de părere că "romanul se situează la limita dintre literatura mainstream, romanul cu detectivi al secolului XX și SF", sesizând "influența maeștrilor Arthur Conan Doyle și Raymond Chandler". Van Mennen este doctorul complexului sportiv "Tsunami", al cărui sportivi sunt recordmeni mondiali la o sumedenie de probe. Meticulos și dedicat meseriei
Catharsis (roman) () [Corola-website/Science/328315_a_329644]
-
tratate, manuale și îndrumare. Dintre acestea se remarcă în mod deosebit manualele universitare "Teoria deformării plastice" și "Procedee neconvenționale de laminare" și tratatele "Calibrarea cilindrilor de laminare" și "Teoria și tehnologia deformării prin tragere", primele lucrări de acest gen din literatura de specialitate românească. Din anul 1990 a fost conducător științific de doctorat în specialitatea Deformări plastice și tratamente termice și a fost șeful catedrei Deformări plastice din Universitatea Politehnica din București. Pentru întreaga sa activitate profesională dedicată științei, în domeniul
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]
-
la Editura Forum în anul 1945 și până în acest an face cronică de artă la ziarul "Victoria" condus în acea vreme de N.D. Cocea și George Ivașcu. Din 1948 Ion Frunzetti revine în învățământul universitar la nou-creata Catedră de istoria Literaturii Universale, de unde va fi destituit din motive politice în anul 1951. În perioada 1955 - 1967 a fost șeful sectorului de artă românească modernă și contemporană în cadrul Institutului de Istoria Artei, îndeplinind această funcție cu ajutorul lui George Oprescu. Alexandru Ciucurencu îl
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
Uniunii Artiștilor Plastici. A fondat în 1938, împreună cu George Petcu, Laurențiu Fulga, Magda Isanos, Ștefan Baciu, Vintilă Horia, Ion Sofia Manolescu, Virgil Carianopol, Ion Siugariu și alții, "Gruparea scriitorilor tineri". Ion Frunzetti a tradus din engleză, spaniolă, rusă capodopere ale literaturii universale precum:
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
urmează Facultatea de Litere a Universității București | Facultatea de Filologie din București luându-și licența în 1953. A cunoscut oameni renumiți printre care putem aminti: George Călinescu, Tudor Vianu, C.A. Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur și alte somități ale literaturii și filosofiei românești. Lucrează ca documentarist la Consiliul general ARLUS între anii 1950-1952, ca redactor la „Veac nou" între anii 1952-1955, este șef de secție la redacția “Publicațiilor românești pentru străinătate” între anii 1956-1967 și ulterior ca șef de secție
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
Constantin Dicu; Regia Constantin Dicu, inspirat din romanul "Îngerul negru" de . La 4 octombrie 2016 maestrul Ion Ochinciuc s-a stins din viață la București. A debutat în domeniul jurnalistic în anul 1952, la „Veac nou" cu reportaje, în domeniul literaturii a debutat cu piesa de teatru "Stânca Miresei" în anul 1960, la Teatrul Armatei (azi Teatrul "C.I. Nottara"), iar prima carte, romanul polițist “Răzbunarea Ofeliei” ia fost publicat în anul 1967. Ion Ochinciuc s-a consacrat aproape în mod integral
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
în Rio-de-Janeiro. Înreaga sa viață a fost funcționar public în ministerul educației și sănătății. După al II-lea Război Mondial a activat în cadrul direcției patrimoniului istoric și artistic. În 1975, în vremea dictaturii militare a refuzat Premiul de Stat pentru literatură. A activat și ca jurnalist. A murit la scurtă vreme după moartea singurei sale fiice. Mașina lumii și alte poeme, ed. Humanitas, 2012, traducere de Dinu Flămând.
Carlos Drummond de Andrade () [Corola-website/Science/327584_a_328913]
-
a fost o asociație regională din Crișana și Banat pentru promovarea culturii românilor, apărută după modelul Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român din Sibiu, pe fondul unei conjuncturi politice favorabile, epoca liberalismului în Imperiul Habsburgic. Ideea înființării unor instituții culturale cu largă extensiune geografică, dar și socială în Transilvania a fost lansată de Simion Bărnuțiu, cu clarviziune
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
Corpului Didactic și Bisericesc din Turcia.” era revista Liceului românesc din Bitolia. Această revistă a adus în primul rând reale servicii școlii, de exemplu prin modele de lecții, informații cu caracter cultural și istoric. În ea s-a publicat și literatură dialectală purtând semnături prestigioase. Gustate la vremea respectivă pentru farmecul exprimării în graiul aromân, aceste creații au rămas uitate în publicațiile vremii, timp de decenii, așa cum s’a întâmplat, de fapt, cu întreaga producție intelectuală aromână, după cel de-al
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
în poziția soțului ei decedat, devenind prima femeie ministru din România. Fiica Floricăi și a lui Dumitru Bagdasar, (în engleză) care a fost căsătorită cu matematicianul român Cassius Tocqueville Ionescu Tulcea, apoi cu scriitorul american Saul Bellow, Premiul Nobel pentru Literatură (1976), și pe urmă cu cunoscutul matematician argentinian, profesor la University of Chicago, (în engleză). , nepoata de fiică a lui Sterie, locuiește la Chicago, este o cunoscută matematiciană și a fost Profesor la (în engleză). Ana, al doilea copil al
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
(1984) (titlu original "Il nido al di là dell'ombra") este un roman fantastic al scriitorului italian Renato Pestriniero. Romanul a fost distins cu premiul J.R.R. Tolkien pentru Literatură Fantastică, acordat de un juriu prezidat de Gianfranco de Turris. Cartea a fost reeditată în 2001 sub titlul " Le tre morti di Aloysius Sagredi". Tânărul manager Valerio Sagredo este invitat de cunoscutul colecționar de antichități, Marcandrea Canal, să îl viziteze
Cuibul de dincolo de umbră () [Corola-website/Science/327637_a_328966]
-
de Serena, căreia el a avut norocul să îi devină iubit. Înfuriat că planul său a fost dejucat, Canal vrea să îl ucidă pe Sagredo, dar Serena îl salvează. Romanului i-a fost decernat cel de-al cincilea premiu de literatură fantastică "J.R.R. Tolkien", eveniment desfășurat la Chieti, între 26-27 mai 1984. Motivarea juriului a fost următoarea: "Pentru că scriitorul venețian ne-a oferit, prin lucrarea sa cea mai matură din punct de vedere stilistic și tematic, o narațiune fantastică în întregime
Cuibul de dincolo de umbră () [Corola-website/Science/327637_a_328966]
-
cu curaj în propria lor muzică melodii, formule melodico-ritmice și ornamentale și armonii de ansamblu folcloric. Precum în celelalte zone ale Olteniei și ale Munteniei, cele mai vechi cântece din Gorj sunt cântecele epice bătrânești, cunoscute ca balade. Deși în literatura română baladele cunosc mii de subiecte și teme, în localitățile gorjene se regăsesc doar câteva subiecte de balade. Aici cântecele epice se împart în următoarele categorii: Din repertoriul lăutarilor gorjeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Raoul Samuel Gunsbourg (n. 6 ianuarie 1860, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești - d. 31 mai 1955, Monte Carlo) a fost un scriitor, compozitor, impresar și director de operă evreu - român. A fost un autodidact în domeniul muzicii, literaturii și limbilor străine. În 1875 a absolvit Școala de medicină din București, pentru ca în anii 1877/78 să participe la Războiul Ruso-Turc ca sanitar în armata Imperiului Rus. În 1881 a înființat o trupă de operă franceză la Moscova, cu
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
sau "Bezprzym". Datorită tradiției și a imposibilității de a determina versiunea corectă a numelui, Bezprym rămâne forma utilizată. Bezprym a fost singurul copil a lui Boleslau I Viteazul, născut din a doua căsătorie cu o prințesă maghiară necunoscută, care, în literatura veche, a fost identificată ca Judith, fiica lui Geza, Marele Duce al Ungariei. La scurt timp după nașterea sa, căsătoria dintre părinții săi a luat sfârșit, probabil din cauza deteriorării relațiilor politice dintre Polonia și Ungaria. Mama lui Bezprym a fost
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
este un lingam în interiorul yoniului , reprezentând uniunea amoroasă) au origini prevedice, respectiv în culturile și . Această teorie este susținută și de prezența unui corpus de texte erotice inițiatice mare, chiar și cele vulgare păstrând în o amprentă inițiatică, spre deosebire de celelalte literaturi erotice, cum ar fi cele , . Acest tip de texte în India este reunit sub sintagma și conține anumite tratate despre erotism deasemena unice, cum ar fi Kama Sutra. Aceasta literatură erotică inițiatică este susținută de răspândirea acestei viziuni în artă
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
și cele vulgare păstrând în o amprentă inițiatică, spre deosebire de celelalte literaturi erotice, cum ar fi cele , . Acest tip de texte în India este reunit sub sintagma și conține anumite tratate despre erotism deasemena unice, cum ar fi Kama Sutra. Aceasta literatură erotică inițiatică este susținută de răspândirea acestei viziuni în artă și cultură, cum ar fi în India aceste temple uriașe împodobite cu nenumărate statui ce abordează această temă a sexualității sacre:, dar și altele. În ciuda acestei aparente dezinhibiții sexuale, societatea
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
constantă ca număr, care număra în jurul a 20.000 de oameni. Funcționau în acea perioadă 16 școli evreiești cu un număr de 2.100 de elevi și 70 de sinagogi (clădiri de cult evreiești). Regiunea a devenit un centru al literaturii în limbile ebraică și idiș. În anul 1836, populația evreiască din Basarabia crescuse până la 94.045 oameni, iar către anul 1897 deja număra 228.620 de evrei care reprezentau o pondere de 11,8% din populația provinciei. Către sfârșitul secolului
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]