106,263 matches
-
retragă în acea regiune, iar regele polonez a profitat de ocazie pentru a lansa o invazie împotriva vasalului lui Henric, Vratislav al II-lea de Boemia, alături de un aliat din partea Marelui Prinț Vladimir al II-lea Monomakh de la Kiev. Datorită sprijinului papal în Sfântul Imperiu Roman, Boleslav a câștigat coroana regală a Poloniei: în ziua de Crăciun din 1076, acesta a fost încoronat în Catedrala Gniezno, de către Arhiepiscopul Bogumil, în prezența unui delegat papal. Regele Henric a făcut un act de
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
au rezolvat problema. Mai mult decât atât, încrederea lui Vladislau în forțele sale l-a ajutat să se angajeze într-o situație definitivă, eliminându-și frații vitregi de pe pământurile sale. Dintr-o dată, Ducii juniori au putut să se bazeze pe sprijinul voievodului Piotr Włostowic (care îl sprijinise pe Marele Duce în trecut), care fusese amenințat de Vladislav că-i va slăbi poziția. La începutul anului 1146, rebeliunea împotriva guvernării lui Vladislav al II-lea a crescut puternic, fiind provocați de soarta
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
anul următor au fost un dezastru total, astfel, Marele Duce a trebuit în cele din urmă să se împace cu nepoții săi din Silezia. În 1172, Ducele Mieszko al III-lea s-a revoltat din nou, de data asta având sprijinul nepotului său Jarosław de Opole (fiul cel tânar al lui Boleslav I cel Înalt), care, forțat să devină preot în primii săi ani, a fost interzis la succesiunea regiunii Silezia. Nemulțumit de acest lucru, Jarosław a încercat să câștige putere
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
cel tânar al lui Boleslav I cel Înalt), care, forțat să devină preot în primii săi ani, a fost interzis la succesiunea regiunii Silezia. Nemulțumit de acest lucru, Jarosław a încercat să câștige putere și să-și obțină propriile terenuri. Sprijinul acestei rebeliuni a fost atât de puternic, încât tatăl său a fost nevoit să fugă în Eufrat. Acest lucru a dus la o altă expediție a Împăratului Barbarossa, care a invadat din nou Polonia și i-a învins pe rebeli
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
să dea restul ducatului Sandomierz lui Cazimir. Guvernarea puternică și dictatorială a noului Mare Duce a provocat nemulțumire profundă în rândul nobilimii din Polonia Mică. De data aceasta, o nouă revoltă a fost pregătită în 1177. Rebeliunea, în afară de magistrați, număra sprijinul lui Gedko, Episcopul de Cracovia, Odon, fiul cel tânăr al lui Mieszko, Vladislav al II-lea, fiul fostului Mare Duce, Ducele Boleslau I cel Înalt și Cazimir. Motivele implicării sale în revoltă, după ce a fost aliatul lui Mieszko, sunt necunoscute
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
o rebeliune a elitelor native a dus la restabilizarea independenței regiunii din Polonia. În anul următor, a fost organizată o expediție, în scopul de a recupera Pomerania Gdańsk. Cavalerii polonezi au suferit o înfrângere în Bătălia de la Râul Wda, în ciuda sprijinului oferit de trupele din Boemia. Copilăria prințului Boleslav a avut loc în vremurile când migrarea politică masivă din Polonia avea loc, ca urmare a represiunilor politice ale lui Sieciech. Cea mai mare parte a elitelor care au devenit refugiați și-
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
lui Boleslav și Zbigniew la co-guvernare, l-a alarmat pe Sieciech, care a început pregătirea de a-i învinge pe ambii frați. Sieciech a înțeles că divizarea țării ar submina poziția lui. A inițiat o așezare militară și a obținut sprijinul prințului pentru ea. Poziția lui Vladislav a fost văzută ambiguu în alegerea de a-l susține pe Sieciech, în loc să-și susțină prorpii săi fii. Ca răspuns la pregătirile lui Sieciech, Boleslav și Zbigniew au intrat într-o alianță. Aceasta a
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
toate acestea, Vladislav era convins de victoria sa și inițial părea că succesul este de partea lui, după ce Boleslau și Mieszko s-au temut că se vor întâlni pe câmp deschis, fugind în Poznań. Cauza lui Vladislav a pierdut din sprijin atunci când a fost excomunicat de către Arhiepiscopul de Gniezno, pentru comportamentul său față de voievodul Piotr Włostowic, și, de asemenea, s-a confruntat cu revolta propriilor săi subiecți, care erau împotriva regimului său tiranic. Înfrângerea lui Vladislav era definitivă. În mai 1146
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
a fost organizat de Contele Albert Ursul și de margraful Conrad de Meissen. Cu toate acestea, în timpul acestei călătorii, Mieszko a încercat să protejeze interesele poloneze în ținuturile Sprevane, împotriva cererilor formulate ambițios de ducele saxon Henric Leul, care cerea sprijin politic și militar pentru triburile slave. Acest ajutor pentru păgâni l-a înfuriat pe Albert Ursul, care a sosit la începutul anului 1148 la Kruszwica, în scopul de a îmbunătăți alianța lor. În cele din urmă, au făcut un acord
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
a văzut nici o posibilitate de a continua rezistența, Mieszko a fugit în Racibórz, sub protecția nepotului său, Ducele Mieszko Picioare Zgomotoase. Cu toate acestea, la scurt timp după deposedare, Marele Duce s-a decis să părăsească Polonia și să caute sprijin extern. Odon a ocupat în cele din urmă toată Polonia Mare și a fost declarat Duce. În 1179, Mieszko a mers în Boemia, regiune condusă de cumnatul său Soběslav al II-lea, care totuși a refuzat să-l ajute. Mieszko
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
autorităților, urmând a fi transmisă Parlamentului României. O altă petiție pe același portal, a strâns, la momentul scrierii articolului, peste 46.200 de semnături prin care se reclamă abuzul autorităților și oprirea companiei Chevron. Petiția, scrisă în limba engleză, cere sprijinul comunității internaționale și este adrasată Parlamentului European, Comisiei Europene, Subcomisiei pentru Drepturile Omului a PE și „tuturor celorlalte oraganizatii neguvernamentale pentru drepturile omului.” Incidentul din 2 decembrie a avut ecou și la nivel internațional, Greenpeace, organizație care militează pentru conservarea
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
a decis să apeleze la Sinod în Borzykowa, încercând să găsească o soluție pentru această problemă delicată. La o convenție, în plus față de Ierarhia Bisericii, au participat Henric și ceilalți duci juniori. Leszek cel Alb, care dorea să-și asigure sprijinul bisericii, împreună cu a altor prinți din familia Piast, a oferit marele privilegiu, care asigura integritatea posesiunilor teritoriale a episcopilor (privilegiul nu a fost semnat de Henric și de Vladislav al IIIl-ea, însă au fost respectate prevederile stabilite acolo). Mieszko nu
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
familia Piast, a oferit marele privilegiu, care asigura integritatea posesiunilor teritoriale a episcopilor (privilegiul nu a fost semnat de Henric și de Vladislav al IIIl-ea, însă au fost respectate prevederile stabilite acolo). Mieszko nu a fost prezent în Borzykowa; cu sprijinul familiei Gryfici, el a decis să conducă aramata și să mărșăluiască împotriva Cracoviei, unde confuzia între cetățeni i-au lăsat controlul total asupra capitalei, fără să fie nevoit să lupte. Acesta a fost apogeul carierei lui Mieszko: a murit la
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
Ross (Marii Bariere de Gheață) până la golful McMurdo de pe coasta Mării Ross. Shackleton a estimat că marșul se va face pe o distanță de 1.800 km, o distanță mult prea mare ca grupul său să care toate proviziile. În sprijinul expediției, un grup separat de la Marea Ross va acosta în Strâmtoarea McMurdo și va plasa o serie de posturi de aprovizionare pe cursul a 640 km, pe Ghețarul de șelf, pentru a ajuta echipa destinată traversării continentului să ajungă la
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
pe tatăl său în Ducatul din Cracovia și în guvernarea Poloniei. Mieszko al III-lea a murit pe 13 martie 1202. Vladislav a putut să-l urmeze pe tatăl său la tronul din Cracovia și Polonia Mare, fără bariere, datorită sprijinului puternic al voievodului Mikołaj Gryfita. Cu toate acestea, apariția unui adversar puternic la tronul Cracoviei, fiul cel mare a lui Cazmir al II-lea, Leszek I cel Alb, a cauzat prăbușirea candidaturii dar și faptul că Vladisalv și-a bazat
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Casa Wettin. Pierderea regiunii Kalisz si punerea ei în mâinile străinilor, a provocat nemulțumire profundă pentru Vladislav Odonic, care a considerat acest pământ ca parte a patrimoniului său. Tânărul prinț (la acea vreme avea 16 ani) a reușit să obțină sprijinul nobililor Poloniei Mari, Arhiepiscopul de Gniezno și Henric Kietlicz, care voia să obțină privilegii de la Vladislav al III-lea, pentru biserica locală și să-și limiteze puterea la guvernarea casei. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor depuse atât de Odonic cât
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
fost de scurtă durată și nu a avut succes. Kietlicaz și Vladislav Odonic au fost nevoiți să fugă la curtea lui Henric I cel Bărbos. Excomunicarea lansată de Kietlicz împotriva lui Vladislav al III-lea, nu a avut rezultat, din cauza sprijinului acordat fiului lui Mieszko al III-lea, Arnold al II-lea, Episcop de Poznań. Reacția surprinzătoarea asupra acestor evenimente a lui Henric I cel Bărbos, care nu numai că i-a acceptat pe exilați, ci i-a donat Ducatul Kalisz
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
de Masovia și Vladislav Odonic s-au întâlnit cu Episcopii locali în Borzykowa, cu scopul de a rezolva problemele și misterul Bulii Papale. Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase nu s-a prezentat la întâlnire; cu ajutorul unei aramte și datorită sprijinului familiei Gryfici, el a reusit să intre în Cracovia și să preia Wawelul. Cu toate acestea, Arhiepiscopul Kietlicz nu intenționa să accepte situația, primind sprijin de la tinerii prinți și de la bisericile locale, pentru a retrage Bula Papală fatidică. Acest lucru
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
IV-lea Picioare Zgomotoase nu s-a prezentat la întâlnire; cu ajutorul unei aramte și datorită sprijinului familiei Gryfici, el a reusit să intre în Cracovia și să preia Wawelul. Cu toate acestea, Arhiepiscopul Kietlicz nu intenționa să accepte situația, primind sprijin de la tinerii prinți și de la bisericile locale, pentru a retrage Bula Papală fatidică. Acest lucru a avut succes, iar când Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase a murit în mai 1211, Leszek cel Alb a fost capabil să se întoarcă
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Cracovia (conduși de familiile puternice de Odrowąż și Gryfici), să fie ales Ducele de Silezia, Henric I cel Bărbos, ca domnitor al orașului, dar numai cu titlul de guvernator. Concesiunea lui Vladislav al III-lea a fost dată, probabil, pentru sprijinul militar primit de la Henric I; în plus, Henric a obținut promisiunea de moștenire peste Polonia Mare, care a fost într-adevăr o încălcare a dispozițiilor cuprinse în Congresul Cienia, unde Vladislav al III-lea a declarat că Boleslav al V
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
a trebuit să-l conteste pe prințul local, Przemysl al II-lea. După moartea lui Przemysl în 1296, Vladislav s-a proclamat succesorul său și s-a stabilit în Polonia Mică, precum și în Pomerania. În timp ce Vladislav s-a bucurat de sprijinul țăranilor din Polonia Mică, cavalerii și o parte a clerului, care preferau un prinț din Dinastia Piast internă, a dus la înfrângerea lui Václav al II-lea al Boemiei, care avea sprijinul domnitorilor locali. În 1304, Vladislav a intrat și
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
în Pomerania. În timp ce Vladislav s-a bucurat de sprijinul țăranilor din Polonia Mică, cavalerii și o parte a clerului, care preferau un prinț din Dinastia Piast internă, a dus la înfrângerea lui Václav al II-lea al Boemiei, care avea sprijinul domnitorilor locali. În 1304, Vladislav a intrat și a ocupat Polonia Mică, cu o armată a susținătorilor săi, care, potrivit istoricului din secolul al XV-lea Jan Długosz, era compusă din mai mulți țărani decât cavaleri. De asemenea, el a
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
din Cracovia erau, fratele vitreg a lui Vladislav I Leszek al II-lea și Ducele Boleslav al II-lea de Płock, care conta pe suportul nobilimii din Polinia Mică. Cu toate acestea, Ducele de Płock nu a reușit să obțină sprijinul castelanului Sulk Ursul, care era guvernatorul orașului. Pe 26 februarie 1289, sângeroasa bătălie de la Siewierz a avut loc între trupele ducelui Płock și Kuyavia și trupele lui Henric al IV-lea, susținut de regele Rudolf I și de ducii Opole
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
a fost grav rănit și capturat de către Vladislav I. În ciuda acesui succes, Ducele Boleslav al II-lea de Płock a demisionat în mod neașteptat, lăsând moștenirea Cracoviei lui Vladislav I. Pe măsură ce războiul s-a transformat în favoarea sa, Vladislav I, cu sprijinul episcopului de Cracovia, Paul de Półkozic (care mai târziu a fost închis după ce s-a răzvrătit împotriva lui), a reușit să asedieze și să captureze castelul Wawel și a forțat trupele din Silezia să se retragă la Skala. Cu toate
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
cheme un sinod în Borzykowa, unde încerca să găsească o soluție la această problemă delicată. La convenție, în plus față de ierarhia bisericii, Henric și celilalți duci juniori, au mai fost prezenți și Leszek I cel Alb, care dorea să recâștige sprijinul bisericii, împreună cu alți prinți Piast, acordând un mare privilegiu clerului, care asigura integritatea posesiunilor teritoriale a episcopilor. Mieszko al IV-lea nu a fost prezent în Borzykowa. Cu toate acestea, el a mers împreună cu armata sa la Cracovia, unde confuzia
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]