106,336 matches
-
grupuri religioase. Statul ateu al Republicii Populare Albania avea ca obiectiv final distrugerea oricărei religii în Albania, incluzând o prevedere constituțională ce interzicea activitatea și propaganda religioasă. Guvernul a naționalizat cele mai multe proprietăți ale instituțiilor religioase folosindu-le pentru scopuri non-religioase. Literatura religioasă era interzisă. Mulți preoți și credincioși erau verificați, torturați și executați. Toți preoții străini romano-catolici au fost expulzați în 1946. Albania este singura țară din lume care a interzis oficial religia în întregime. Khmerii roșii au încercat deasemenea să
Antireligie () [Corola-website/Science/327711_a_329040]
-
la Facultatea de drept din Cernăuți. În 1949 Atanasie Nasta s-a căsătorit cu Paula Gabriela Popescu (1928-2008), cu care a avut un fiu, Dan Ion Nasta, născut la 7 iulie 1951, viitor poet, eseist și traducător. A debutat în literatură în 1936, cu poezii în revistele „Pasărea Albastră” și „Suflet Nou”. A publicat și articole de exegeză culturală aromână. A realizat și traduceri literare din limbile greacă și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
ca jurisconsult în gospodări agricole de stat din Ilfov. 1970-1975 Atanasie Nasta își încheie cariera profesională în București, în calitate de consilier juridic la sediul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. 1975 Atanasie Nasta întreprinde demersuri oficiale pentru recunoașterea Studioului de istorie și literatură dialectală George Murnu pe care îl conduce până în 1990. 1981, 1985 Atanasie Nasta publică două volume de sonete - Sonete și Ora de poezie - la editurile Albatros și Cartea Românească. 1990 Atanasie Nasta devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Se
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
contra etica wiccană, rezumată în Wiccan Rede „Un [wiccan] nu va face rău nimănui, fă așa cum vrei” este interpretată ca susținând activitățile sexuale responsabile de orice varietate. Aceasta este întărit de "Charge of the Goddess", o piatră de temelie a literaturii wiccane, în care Zeița zice „toate actele de dragoste și de plăcere sunt ritualurile mele”.
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
mai târziu mișcării lui Isus. Marcus Borg consideră că trei cincimi până la trei sferturi din cercetătorii nord-americani angajați în mod activ în cercetări asupra lui Isus nu mai acceptă punctul de vedere apocaliptic. Mai mulți alți autori afirmă: consensul în literatura teologică de azi este că Isus nu considera Împărăția lui Dumnezeu drept un viitor eveniment apocaliptic, ci ca o mișcare către o eshatologie etică fără sfârșit. Anumiți cercetători, cum ar fi N. T. Wright (Episcop de Durham) și Luke Timothy
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Onyx este o revistă de literatură, civilizație și atitudine editată de Centrul de excelenta în promovarea creativității românesti Londra (UK ) și difuzată în Marea Britanie, România și alte țări ale lumii. Apare ca ediție tipărită pe suport hârtie și ca fișier pdf. pe Internet. Fondatorii revistei sunt
Onyx (revistă) () [Corola-website/Science/327978_a_329307]
-
de vedere al lui Bhattacharya este puțin disputat, anumiți erudiți ca Shankaranarayanan consideră că Chinnamasta își are originea în hinduismul antic, vedic. S. Bhattacharji susține că funcțiile și atributele zeiței vedice Nirriti au fost preluate de către Kali, , Karali și Chhinnamasta. Literatura hindusă o menționează pentru prima dată în "Shakta Maha-bhagavata Purana" (c. 950 en) și în "Devi-Bhagavata Purana". Benard susține ca oricare ar fi originile ei, este limpede ca Chhinnamasta/Chinnamunda era cunoscută în secolul al IX-lea și venerată de către
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
pe care le-a încheiat cu disertația: Teologia persoanei în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae. O incursiune în teologia patristica și contemporană (Albă Iulia, 2005). A fost admis la cursurile doctorale de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, Sibiu, specializarea Patrologie și Literatura Postpatristică, sub îndrumarea științifică a arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu (2001-2007). Studiile doctorale au fost continuate la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din cadrul Universității București, sub îndrumarea științifică a diac. prof. univ. dr. Ioan Caraza (2007-2011), sub a cărui
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
al Asociației Tinerilor Ortodocși din Balcani (B.O.Y.A.), ca reprezentant al asociațiilor ortodoxe de tineret din România (1998-2002). În cariera didactica a fost: asistent asociat la catedră de Formare duhovniceasca (2002-2003); asistent titular (2004-2008) la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică; lector titular la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică și Limba Elina (2008-2011) din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, Albă Iulia. Recalibrează viziunea și practica pedagogic-universitară prin inserții personale și calde în calitate de profesor și prieten nedisimulat al Patristicii și al studenților
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
Y.A.), ca reprezentant al asociațiilor ortodoxe de tineret din România (1998-2002). În cariera didactica a fost: asistent asociat la catedră de Formare duhovniceasca (2002-2003); asistent titular (2004-2008) la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică; lector titular la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică și Limba Elina (2008-2011) din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, Albă Iulia. Recalibrează viziunea și practica pedagogic-universitară prin inserții personale și calde în calitate de profesor și prieten nedisimulat al Patristicii și al studenților din Facultatea de Teologie din Albă Iulia. Studiile
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
Un arabist este un specialist nearab în limba arabă (literară sau colocvială, fonetică, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică, stilistică), în literatura arabă (din perioada preislamică și până în zile noastre, creată fie în spațiul arabofon, fie în alte spații ce au folosit sau folosesc limba arabă ca mijloc de exprimare culturală), în sociolingvistică arabă (analize de discurs scris sau rostit în limba
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
traduceri, studii academice etc. De-a lungul timpului, câteva personalități ale culturii române s-au preocupat de studiul limbii arabe: spătarul Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, Timotei Cipariu, preotul Vasile Radu, Silvestru Octavian Isopescul ș.a. După înființarea secției de limbă și literatură arabă, la Universitatea din București, în 1957, avându-l ca profesor-fondator pe Yves Goldenberg, studiile de arabistică încep să prindă contur în România. Se remarcă, astfel, o seamă de arabiști, prin traduceri din literatura arabă clasică și modernă, prin studii
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
După înființarea secției de limbă și literatură arabă, la Universitatea din București, în 1957, avându-l ca profesor-fondator pe Yves Goldenberg, studiile de arabistică încep să prindă contur în România. Se remarcă, astfel, o seamă de arabiști, prin traduceri din literatura arabă clasică și modernă, prin studii de lingvistică cu aplicație pe araba literară sau pe dialectele arabe vorbite, prin studii de literatură arabă, cum ar fi: "Romano-Arabica" este revista academică a arabiștilor din România, publicată de Centrul de studii arabe
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
de arabistică încep să prindă contur în România. Se remarcă, astfel, o seamă de arabiști, prin traduceri din literatura arabă clasică și modernă, prin studii de lingvistică cu aplicație pe araba literară sau pe dialectele arabe vorbite, prin studii de literatură arabă, cum ar fi: "Romano-Arabica" este revista academică a arabiștilor din România, publicată de Centrul de studii arabe de la Universitatea din București. Seria nouă a revistei apare începând cu anul 2001 (în seria veche au văzut lumina tiparului două numere
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
Acest articol cuprinde detalii despre povestirile publicate de autorii români de science fiction Romulus Bărbulescu și George Anania, un cuplu de succes în literatura SF recompensat cu Marele premiu pentru întreaga activitate literară la Eurocon-ul desfășurat la Fayence, Franța, în anul 1990. Nuvela a fost publicată în anul 1964 în numărul 226 al Colecției de povestiri științifico-fantastice și cuprinde trei capitole: Roboticianul Dan este
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
aparent distructive. Sursa de proveniență a acesteia se dovedește a fi o navă aflată în derivă care a căzut pradă influenței nefaste exercitate de metamorfozele acestor cristale. Această povestire a fost publicată în anul 1983 în volumul "O antologie a literaturii de anticipație" apărut la editura Scrisul Românesc. Nuvela a fost publicată în numărul 3/1990 al colecției "Clubul SF" editată de editura Labirint. Povestirea a apărut în anul 1990 în revista String, publicată de Editura Baricada. Apărută pentru prima dată
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită de un comerciant în timpul trecerii pe o stradă din București ce fusese bombardată cu mai mult de o lună în urmă. Experiența sa tulburătoare nu este crezută
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că Mircea Eliade s-a folosit de mijloacele lui I.L. Caragiale pentru a crea la începutul nuvelei „o atmosferă de firesc al vieții, de realitate cotidiană prozaică”, ceea ce produce un efect de impresionare
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
mijloacele lui I.L. Caragiale pentru a crea la începutul nuvelei „o atmosferă de firesc al vieții, de realitate cotidiană prozaică”, ceea ce produce un efect de impresionare mai puternică a cititorilor. Bucureștiul, locul acțiunii din această nuvelă, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
poate fi reversibil, iar identitățile, transformate. Câtă vreme lumea timpului obișnuit este rigidă, cea a timpului sacru este fluidă”, afirma profesorul american Gary Eberle. Ieșirea din timp era considerată de Mircea Eliade ca fiind „elementul care pune în legătură funcția literaturii cu aceea a mitologiilor, deoarece prin intermediul literaturii resimțim o revoltă față de timpul istoric, dorința de a atinge alte ritmuri temporale decât acelea în care suntem condamnați să trăim și să ne desfășurăm activitățile obișnuite [...], speranța de a fi eliberați de
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
vreme lumea timpului obișnuit este rigidă, cea a timpului sacru este fluidă”, afirma profesorul american Gary Eberle. Ieșirea din timp era considerată de Mircea Eliade ca fiind „elementul care pune în legătură funcția literaturii cu aceea a mitologiilor, deoarece prin intermediul literaturii resimțim o revoltă față de timpul istoric, dorința de a atinge alte ritmuri temporale decât acelea în care suntem condamnați să trăim și să ne desfășurăm activitățile obișnuite [...], speranța de a fi eliberați de greutatea exercitată asupra noastră de «Timpul mort
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
acționează: Interesul României de după 1989 de a se integra în NATO și în Uniunea Europeană s-a izbit de refuzul statelor democrate de a se asocia cu o Românie "„cu Antonescu pe steag”" . Deși documentele din arhivele românești și internaționale, precum și literatura de specialitate au demonstrat indubitabil circumstanțele Holocaustului, președintele României Ion Iliescu și ministrul culturii Academician prof.Răzvan Theodorescu au făcut declarații negaționiste, uneori mai subtile, alteori fățișe. Sub titlul ironic „O lecție de istorie de la Palatul Victoria”, ziarul „Curentul” din
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” () [Corola-website/Science/327040_a_328369]
-
Sturdza, care îl ajută financiar, iar la 26 mai 1840 pleacă, din nou, la Constantinopol, unde stă până în anul 1850. În tot acest timp a continuat activitatea de informare a străinătății despre situația românilor, cauzele naționale ale românilor, cultura și literatura română. În anul 1850 se întoarce la București, trăindu-și ultimii ani ai vieții orb, fiind nevoit să trăiască din mila necunoscuților. A decedat la 10 octombrie 1861. Locul unde a fost înmormântat nu se cunoaște cu exactitate, dar se
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
finalul romanului ar fi avut de suferit, deoarece mulți dintre ei l-au considerat un roman polițist, nu unul științific. Alexandru Mironov a fost de părere că acest roman, alături de "Ferma Oamenilor de Piatră", sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești. Traductibile (dar netraduse încă) în orice țară cu piață serioasă pentru Science-Fiction (U.R.S.S., S.U.A., Italia, Japonia, R.F.G., Ungaria, țările scandinave)", argumentând că autorii au învățat "să construiască personaje și să spună povești galactice cu miez și
Paralela-enigmă () [Corola-website/Science/327160_a_328489]
-
american Edgar Allan Poe. Ea este ultima dintre cele trei povestiri polițiste cu detectivul ficțional C. Auguste Dupin, celelalte două fiind „Crimele din Rue Morgue” și „Misterul lui Marie Rogêt”. Aceste povestiri sunt considerate a fi importantele predecesoare timpurii ale literaturii detectivistice moderne. Ea a fost publicată pentru prima dată în almanahul literar "The Gift for 1845" (1844) și a fost în curând retipărită în numeroase reviste și ziare. În această povestire, C. Auguste Dupin ajută la recuperarea unei scrisori de
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]