10,949 matches
-
să rîdă, noi arătăm o față serioasă. Sau, din contra: dacă ei erau gravi, noi înclinăm spre amuzament. Larii și penații lor nu sînt decît rareori larii și penații noștri. Se întîmplă și să ne întoarcem la ceea ce ei au admirat, dar și atunci o facem diferit, fie exaltînd, fie denigrînd. Contemporan cu Petică și Șt. O. Iosif, Bacovia îi anticipează pe Emil Cioran și Eugen Ionescu. Ca și aceștia, nu reușea să se prindă de „ceva stabil”. Ca și aceștia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui erau totodată și omagii pentru ea. După moartea poetului, lupta sa pentru Bacovia a avut ca scop și asigurarea lui Gabriel. A luptat mai mult mama decît soția. Chiar dacă îi înțelegi calculele, nu se poate totuși să nu-i admiri tenacitatea. „Reaua conștiință”, conștiința vinovată, e veche în lume. Nu trebuie uitat faptul că unul dintre cei mai frumoși psalmi ai lui David a fost scris ca remușcare pentru un păcat. Noi nu mai echivalăm simțirea cu gîndirea; dimpotrivă, încercăm
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pădure frumoasă, pe atunci..." 30. "Scump la vorbă, mergea totdeauna privind în pămînt, cu capul puțin aplecat în jos și mai totdeauna gînditor" observa fratele său Matei, care avea pe atunci aproape șapte ani. El se izola de oameni și admira, în tăcere, frumusețile naturii. Așa a început să privească natura, cu ochi de poet. Plăcerea de a admira frumosul din natură i-a rămas statornică pentru toată viața. În această privință, Slavici, trăind cu el împreună, l-a observat, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
jos și mai totdeauna gînditor" observa fratele său Matei, care avea pe atunci aproape șapte ani. El se izola de oameni și admira, în tăcere, frumusețile naturii. Așa a început să privească natura, cu ochi de poet. Plăcerea de a admira frumosul din natură i-a rămas statornică pentru toată viața. În această privință, Slavici, trăind cu el împreună, l-a observat, la Viena și la București: "Luna ivită pe cîmpul senin al cerului, asfințitul soarelui, farmecele zorilor de zi, liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
scris în principal despre bărbați și despre bărbații homosexuali sau bisexuali. Pe la sfârșitul carierei sale literare, la începutul anilor '80 a devenit limpede că va rămâne în conștiința posterității ca o scriitoare homosexuală de un tip neobișnuit. Mulți cititori au admirat-o, mai ales în timpul apăsătoarelor decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial din Europa și America, pentru curajul ei de a comemora dragostea dintre persoane de același sex în principal între oameni puternici. Prin anii '70 Yourcenar a devenit
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
să fie dedicată înțelegerii și imitării acestor titani. Deși Alexis este un personaj contemporan, Marguerite era în stare să vorbească prin el despre marile conflicte morale, cu o seriozitate care o plasa în tradiți a autorilor, clasici pe care îi admira atât de mult. Un critic competent contemporan, Edmond Jaloux a identificat vocea acelui alter-ego ca una dintre amprentele sale. Yourcenar va EDMOND JALOUX criticul de dreapta foarte influent de la Les Nouvelles Littéraires, a fost unul din cei mai timpurii cronicari
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de doi bărbați amândoi purtând numele de André și a căror amintire stăruitoare Marguerite nu va putea niciodată s-o separe de această țară. André Fraigneau era un tânăr scriitor și editor homosexual la editura lui Bernard Grasset de la Paris. Admirase cartea Alexis a lui Yourcenar și salvase manuscrisul despre Pindar din "dosarul de respingeri" al lui Grasset, prin aceasta devenind prietenul și editorul lui Yourcenar pentru restul anilor '30. Atunci când Fraigneau a invitat-o pe Marguerite să călătorească cu el
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din Cavafis, deși în ultimă instanță aveau păreri diferite în ce privește esența unei bune traduceri. Ca și Fraigneau, Dimaras a rămas inaccesibil pentru Marguerite dar din motive diferite -, el avea o căsnicie fericită. Prin contrast, Lucy Kyriakos era dispusă să fie admirată. Kyriakos era foarte frumoasa soție a unui văr al lui Constantin Dimaras. Marguerite a întâlnit-o în timpul verii lui 1935 în Atena, în timp ce traducea din Cavafis. Împărtășeau aceleași pasiuni, amândouă iubeau Alpii unde vor sta împreună săptămâni, și s-au
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
să exploreze melancolia pentru restul vieții. Așa cum scria, O mare parte din viața mea avea să se scurgă încercând să definesc, apoi să zugrăvesc pe acest om singur și legat de altminteri de tot ce-l înconjoară 51. Flaubert a admirat acea absență a anxietății în fața vidului nici lacrimi, nici convulsii reprezentată de Lucrețiu; mai târziu comentatorii au sugerat alte răspunsuri, câteva atât de contradictorii încât au inițiat noi religii și filosofii. Printre acestea s-a manifestat o reînnoită vigoare față de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
viață pe care îl celebra în eseul ei și revăzutul Zenon care se formase aproape zilnic în mintea ei. Mann, așa cum am văzut, luase cunoștință de Yourcenar. În februarie 1955, când a primit eseul ei în Omagiu, după ce citise și admirase Memoriile lui Hadrian și Electra, era pregătit să se bucure mai mult de clasicismul adânc înrădăcinat al acestei scriitoare franceze. L-a savurat mai mult decât pe orice alt eseu din volum. În câteva zile i-a scris în Maine
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dispus să se integreze în vasta prăpastie a haosului. Atunci, Zenon părea să fi răspuns la celebra lui întrebare Cine ar fi atât de nătâng încât să moară fără să fi făcut măcar turul închisorii? Pentru aceasta, Yourcenar l-a admirat nespus: Zenon, copilul ei fictiv. Înțelegerea de către Zenon că trebuie cel puțin să faci Yourcenar a citit tratatul de psihologie și alchimie pe care C. G. Jung l-a scris împreună cu Karl Kerényi, și se referă la el în notele
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nici tatăl ei Michel și nici ea nu au fost creștini practicanți tradiționali. Din momentul în care s-au mutat la Paris după Primul Război Mondial Marguerite aproape nu a mai intrat într-o biserică creștină, cu excepția cazului când îi admira arhitectura, și nici nu credea în dogmele creștinismului. Dacă a avut vreo religie un mare dacă aceea a fost una personală: o combinație eclectică de credințe păgâne, mistice, antice grecești și budiste Zen. Ca și Hadrian și Zenon, personajele în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist: "Vând pălării la ușa spitalului/ rotunde, de paie, pălării de cowboy și jobene/ mulțimea dă ghes pe scările de gheață/ să cerceteze, probeze/ pe țeste scalpate, trufașe, spinoase, paranormale,/ anxioase, odioase,/ se admiră fiecare în geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși,/ și dispărem în hăul gropii sinilii/ cu tot cu pălării" (Vameșa). Histrionismul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încarnat în același timp ordinea și aventura, mesianismul revoluționar în desfășurare și principiul autorității restaurate. El a fost exaltat de unii ca simbol al epopeii războinice și salutat de alții ca garant al asigurării unui viitor pașnic. Nietzsche 1-a admirat ca pe un erou tragic; Béranger a cîntat stăpînul apropiat, prieten al celor umili și nevoiași, bărbat între bărbați, care cunoaște slăbiciunile sale: "Poporul îl venerează încă, da, îl venerează. Vorbește-ne de el, bunică, vorbește-ne de el..." Aici
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Venirea eroului tulbură monotonia vieții cotidiene, distruge interdicțiile vechi, inversează regulile admise în comunitate, eliberează energii mult timp reprimate. "Comercianții angajați în afaceri urîte respirau în voie, continuă Barrès. Rasa scandalagiilor care încălcau legea devenea nobilă, viața lor aventuroasă era admirată..." "Ce tare freamătă tînărul nerăbdător din casă", în această formulare îl regăsim pe Cap de aur, eroul claudelian care îi invită să-1 urmeze pe toți cei pe care îi obosește pustietatea "plicticoaselor săptămîni". De fapt, e vorba de apelul de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Câmpia Dunării („s-a stins ca o lumânare, începând din primăvara și până în toamnă”). Traduce, împreună cu Eta Vexler - cu care se căsătorise în 1959; se desparte de ea în 1966 -, Ciuma de Albert Camus, un scriitor pe care P. îl admiră. Publică, după doisprezece ani, al doilea volum din Moromeții (1967), atacat dur de „Luceafărul” condus de Eugen Barbu. Tinerii critici de la „Gazeta literară”, la care se asociază și seniorul Șerban Cioculescu, apără romanul ce înfățișează o lume țărănească peste care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
fără Marin Preda”, spune la căpătâiul scriitorului unul dintre prietenii săi. Peste un an apare, sub îngrijirea lui Eugen Simion, volumul Timpul n-a mai avut răbdare: mărturii, documente, eseuri scrise de cei care l-au cunoscut și i-au admirat opera. Adversarii nu întârzie să îl atace, contestându-i, întâi, etica, apoi opera. Nu acceptă ca un prozator să aibă un talent mai mare decât ei. Posteritatea nu a fost ușoară pentru P. După decembrie 1989 a intrat în vizorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
un articol celebru din 1968, a făcut un portret memorabil al „spiritului primar agresiv”, manifestat în toate compartimentele vieții sociale. Tânăr, propune patru modele epice (Tolstoi, Dostoievski, Hugo și Balzac), mai târziu lărgește aria lecturii. Îl citise pe Proust și admira, pentru cruzimea realismului, pe Céline. Nu îi iubea pe „noii romancieri” și, în genere, pe cei care nu țin seama de condiția umană a individului. Prețuiește, din literatura română, înainte de orice, pe I. L. Caragiale și nu îi plac „făcătorii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
țărani, goi pînă la brîu și cu picioarele crăcănate, coseau secara. Tăișurile șuierau mușcînd din tulpinile ce se răsturnau pe partea dreaptă. Fiecare descria cu coasa, în față, un mare semicerc, înaintînd în rînd cu ceilalți. Cei doi parizieni le admirară brațele vînjoase, simțindu-se cuprinși de o venerație aproape religioasă în fața pămîntului atoateroditor" (G. Flaubert, p. 26). "Marea se vedea pe o distanță de o milă împrejurul vasului. Ce priveliște! Cine ar putea să o descrie? Ce mînă meșteră ar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
realizat) care marchează și el, la rîndul lui, discursul științific. În acest caz se descriu mai puțin animalul sau planta specifică, ci mai degrabă, prin clasificare, specia: (21) Și cît de mulți reprezentanți noi ai florei și faunei submarine am admirat la lumina farului nostru electric! Bureți semănînd cu ciupercile, actinii de culoare albăstrie [...]. Clasa spongierilor, prima din grupul polipilor, a fost creată chiar de produsul acesta curios, de un folos de netăgăduit. J. Verne, p. 224 Monografia descriptivă poate astfel
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și să îndeplinească o acțiune-pretext caracteristică (a ajunge devreme la o întîlnire, a sosi într-un mediu necunoscut...)14. (43) Ravanat și Servettaz se opriră mai bine de un sfert de oră înainte de a începe cățărarea pe creastă. Respirară adînc, admirînd peisajul Alpilor Grée familiar pentru bătrîn, cu totul nou pentru tînăr. Era o zi magnifică și la orizont, către sud se puteau zări Alpii cum se aliniau în trepte [...]. R. Frison-Roche, Premier de cordée (44) Nava pierdea din viteză. Pe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sensibiliza în chip emotiv, printr-o redusă succesiune de note și într-un fel viguros, locurile și lucrurile neobișnuite. Miresmele ne prilejuiesc percepții rapide și imense, dar vagi: acele ale vederii se pare că interesează mai mult mintea decît sufletul; admiri ceea ce vezi, dar simți ceea ce auzi. E. de Sénancour, Obermann, p. 153 Descrierea de tip A SPUNE Descrierea este aici asumată de un personaj care, avînd anumite cunoștințe, se adresează celorlalte, mai puțin informate, asupra obiectului descris. Trăsăturile care caracterizează
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
deja mai devreme și extras din Premier de cordée de R. Frison-Roche este suficient pentru ilustrare: (9) Ravanat și Servettaz [= I] se opriră mai bine de un sfert de oră înainte de a începe cățărarea pe creastă. [= II] Respirară adînc [= II], admirînd [= III] peisajul [= V] familiar pentru bătrîn, cu totul nou pentru tînăr [= I] Alpilor Grée [= V]. Ziua era magnifică și se puteau zări la orizont [= IV], către sud, Alpii [= V] ce se aliniau în trepte (...). R. Frison-Roche, Premier de cordée Descriere
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
CENUȘIU și asumă plagiatul romanului S. Lem, Invincible: Descrierea nr. 1 După ce fuseseră victimele unui accident, au trebuit să facă o aterizare forțată pe o planetă necunoscută. Ieșiră din capsula spațială fără prea mare dificultate și astfel avură ocazia să admire o lume misterioasă și stranie. Acest astru, asemenea unui deșert de nisip fără viață, era compus din cratere de forme multiple. Constatară defecțiunile aparatului. Descrierea nr. 2 ...curînd pe ecrane se contură peisajul din jur. Cerul era aproape senin. Avea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ici o bucată, dincolo în toată întinderea ei. Adesea, ochii îmi erau atrași în zare de frumoasa lamă de aur a Loarei, unde, printre valuri, pînzele desenau figuri fantastice, care fugeau, duse de vînt. Urcând o muchie de deal, am admirat pentru prima oară castelul Azay, diamant tăiat în fațete, încrustat în apele Indrului urcat pe piloți mascați de flori. Apoi am văzut într-o adîncitură silueta romantică a castelului Saché, așezare melancolică, plină de armonie, prea gravă pentru oamenii superficiali
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]