10,591 matches
-
de 2 mm din capătul nefiletat depășește placa de la fundul stupului. Se introduce apoi în gaură șplintul. În final se înșurubează piulița fluture până se strâng bine elementele stupului. Deasupra se așază capacul în poziție normală. Reprezintă un adăpost pentru albine format dintr-o încăpere paralelipipedică în care ramele sunt așezate pe un singur rând. Părțile componente ale stupului sunt: corpul stupului, rama, podișorul, capacul, bara de fixare și echipamentul stupului. La acest tip de stup cuibul se formează central pe
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
se formează central pe mai multe rame. Lateral în stânga și în dreapta sunt așezate ramele pentru depozitarea rezervelor de hrană. Mărimea cuibului și crearea spațiului pentru depozitarea recoltei se face în direcție orizontală prin adăugarea de rame conform tehnologiilor de creștere. Albinele depozitează nectarul începând cu partea superioară a ramelor iar în perioadele de cules abundent extind continuu această zonă și în celulele din care se nasc albinele, fapt care determină coborârea zonei de creștere a puietului. Simultan cu depozitarea nectarului trebuie
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
recoltei se face în direcție orizontală prin adăugarea de rame conform tehnologiilor de creștere. Albinele depozitează nectarul începând cu partea superioară a ramelor iar în perioadele de cules abundent extind continuu această zonă și în celulele din care se nasc albinele, fapt care determină coborârea zonei de creștere a puietului. Simultan cu depozitarea nectarului trebuie să continue creșterea de puiet pentru a păstra potențialul familiei. Spațiul necesar pentru ouatul mătcii, pentru creșterea puietului și pentru depozitarea rezervelor de hrană se creează
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
de puiet pentru a păstra potențialul familiei. Spațiul necesar pentru ouatul mătcii, pentru creșterea puietului și pentru depozitarea rezervelor de hrană se creează prin adăugarea de rame, cu faguri crescuți sau rame cu faguri artificiali care sunt apoi crescuți de albine. Pentru producția de ceară se adaugă rame clăditoare. La venirea iernii cuibul familiei de albine ocupă partea de jos a ramelor acolo unde fagurii sunt liberi de miere și pot oferi spațiul de creștere a puietului. În partea de jos
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
și pentru depozitarea rezervelor de hrană se creează prin adăugarea de rame, cu faguri crescuți sau rame cu faguri artificiali care sunt apoi crescuți de albine. Pentru producția de ceară se adaugă rame clăditoare. La venirea iernii cuibul familiei de albine ocupă partea de jos a ramelor acolo unde fagurii sunt liberi de miere și pot oferi spațiul de creștere a puietului. În partea de jos a ramelor cu puiet și în ramele laterale de la marginea cuibului se află proviziile de
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
spațiul de creștere a puietului. În partea de jos a ramelor cu puiet și în ramele laterale de la marginea cuibului se află proviziile de miere și păstură. Pe măsură ce mierea se consumă în timpul iernii și în special primăvara, când familia de albine este în plină dezvoltare, spațiul ocupat cu provizii se restrânge în favoarea spațiului de creștere a puietului iar matca depune continuu ouă în spațiul eliberat asigurând astfel dezvoltarea familiei. Stupul orizontal a fost standardizat în anul 1953, standardul de stup orizontal
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
150 x 20 mm. Fiecare urdiniș are scândură de zbor articulată care se poate rabate în sus pentru închierea acestuia la transport. Pentru reducerea urdinișului sunt prevăzute blocuri reducătoare de urdiniș, adică două șipci paralelipipedice cu ajutorul cărora se reduce intrarea albinelor în funcție de temperatură, puterea familiei de albine, etc. Acest tip de stup are greutatea relativ mare și volumul fix, fapt care limitează dezvoltarea familiei. Deseori apar situații când spațiul este prea mare pentru o singură familie sau prea mic pentru adăpostirea
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
are scândură de zbor articulată care se poate rabate în sus pentru închierea acestuia la transport. Pentru reducerea urdinișului sunt prevăzute blocuri reducătoare de urdiniș, adică două șipci paralelipipedice cu ajutorul cărora se reduce intrarea albinelor în funcție de temperatură, puterea familiei de albine, etc. Acest tip de stup are greutatea relativ mare și volumul fix, fapt care limitează dezvoltarea familiei. Deseori apar situații când spațiul este prea mare pentru o singură familie sau prea mic pentru adăpostirea a două familii de bază sau
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
de intemperii. Capacul se montează pe peretele din față al corpului cu două balamale. În părțile laterale ale capacului sunt două deschideri pentru aerisire acoperite cu plasă de sârmă. Între podișor și tăblia capacului este un spațiu de refugiu pentru albine în timpul transportului. ● Podișorul este format din șase scândurele cu dimensiunile de 484 x 130 x 10 mm care acoperă cuibul. În timpul transportului familiei, scândurile se strâng pachet și se fixează cu ajutorul barei de fixare. Ramele sunt cadre de lemn în
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
cu dimensiunile de 484 x 130 x 10 mm care acoperă cuibul. În timpul transportului familiei, scândurile se strâng pachet și se fixează cu ajutorul barei de fixare. Ramele sunt cadre de lemn în care se fixează fagurii artificiali din ceară de albine și sunt crescuți formând fagurii cuibului sau faguri pentru rezervele de hrană sau recoltă. Diafragmele reprezintă echipamentul stupului și sunt în număr de două (diafragma pentru reducerea cuibului și diafragma separatoare). Diafragmele sunt executate din rame de lemn groase de
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
Veninul de albină sau apitoxina este veninul secretat de lucrătoarele mai multor specii de albine. Apitoxina este substanța care rămâne după ce partea volatilă a veninului de albine dispare în contact cu aerul. Apitoxina este folosită ca mijloc de apărare împotriva prădătorilor și în
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
Veninul de albină sau apitoxina este veninul secretat de lucrătoarele mai multor specii de albine. Apitoxina este substanța care rămâne după ce partea volatilă a veninului de albine dispare în contact cu aerul. Apitoxina este folosită ca mijloc de apărare împotriva prădătorilor și în luptele interne din roi. Veninul de albină este o substanță complexă. Elementul
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
Veninul de albină sau apitoxina este veninul secretat de lucrătoarele mai multor specii de albine. Apitoxina este substanța care rămâne după ce partea volatilă a veninului de albine dispare în contact cu aerul. Apitoxina este folosită ca mijloc de apărare împotriva prădătorilor și în luptele interne din roi. Veninul de albină este o substanță complexă. Elementul cel mai activ este o substanță alcalină formată dintr-un amestec de
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
lucrătoarele mai multor specii de albine. Apitoxina este substanța care rămâne după ce partea volatilă a veninului de albine dispare în contact cu aerul. Apitoxina este folosită ca mijloc de apărare împotriva prădătorilor și în luptele interne din roi. Veninul de albină este o substanță complexă. Elementul cel mai activ este o substanță alcalină formată dintr-un amestec de proteine: polipeptid citotoxic melitina(formula chimică: CHNO) Tratamentul prin înțepături de albină, sau infiltrații cu apitoxină, cum le spun specialiștii din zilele noaste
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
apărare împotriva prădătorilor și în luptele interne din roi. Veninul de albină este o substanță complexă. Elementul cel mai activ este o substanță alcalină formată dintr-un amestec de proteine: polipeptid citotoxic melitina(formula chimică: CHNO) Tratamentul prin înțepături de albină, sau infiltrații cu apitoxină, cum le spun specialiștii din zilele noaste, sunt cunoscute încă din Antichitate pentru virtuțile lor terapeutice. Veninul de albină se folosește în medicină (apiterapie sau apitoxoterapie) ca tratament complementar sau alternativ în durerile reumatice sau altor
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
alcalină formată dintr-un amestec de proteine: polipeptid citotoxic melitina(formula chimică: CHNO) Tratamentul prin înțepături de albină, sau infiltrații cu apitoxină, cum le spun specialiștii din zilele noaste, sunt cunoscute încă din Antichitate pentru virtuțile lor terapeutice. Veninul de albină se folosește în medicină (apiterapie sau apitoxoterapie) ca tratament complementar sau alternativ în durerile reumatice sau altor afecțiuni articulare datorită efectului antiinfecțios al peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
în durerile reumatice sau altor afecțiuni articulare datorită efectului antiinfecțios al peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și un important imunostimulant pentru organismul uman. Veninul de albină
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și un important imunostimulant pentru organismul uman. Veninul de albină mai tratează și afecțiunile coloanei vertebrale (spondiloze, discopatii, sindromul spastis paravertebral, dorsalgii, lombalgii, sindromul isciaticus). Este foarte eficient și în afecțiunile
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și un important imunostimulant pentru organismul uman. Veninul de albină mai tratează și afecțiunile coloanei vertebrale (spondiloze, discopatii, sindromul spastis paravertebral, dorsalgii, lombalgii, sindromul isciaticus). Este foarte eficient și în afecțiunile sistemului nervos (depresii, insomnii, cefalee și nevroze), în sindromul psihosomatic (bronsită, colecist, colite, hepatite) sau în sindromul hipertensiv.
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
cu Italia. În lucrarea sa "Schedulae Diversarum Artium" (ca. 1000 d.H.), călugărul grec Theophilos Presbyter a descris tehnica turnării clopotelor în bronz din acea perioadă. Conform acestor descrieri, clopotele de bronz din acea perioadă erau de forma unui stup de albine tradițional cu găuri rotunde sau triunghulare în partea de sus. Găurile erau pentru ca sunetul să fie cât mai înspăimântător și să fugărească duhurile rele. În secolul al XIII-lea s-a descoperit o altă metodă de a turna clopotele (mai
Clopot () [Corola-website/Science/321496_a_322825]
-
schițe și povestiri, publicate în "Frontul Plugarilor" și "Vestea Satelor". Activitatea de prozator a continuat cu publicarea a numeroase nuvele și scenarii de film, în următoarele reviste și ziare: "Flacăra", "Îndrumătorul Cultural", "Viața Românească", "Tânărul Scriitor", "Viața Militară", "Gazeta Literară", "Albina", "Contemporanul", "România Literară". În 1949 a publicat romanul „O călătorie ciudată”, în 1950 nuvela „Stratul cu țiței”, iar în 1957 sunt publicate într-un volum nuvelele: „Ploaia neagră”, „Singurătate” și „Cu hârzobul pe tărâmul celălalt”. În anul 1949 a devenit
Octav Măgureanu () [Corola-website/Science/316377_a_317706]
-
Masa calicilor", la ea s-au adunat intelectualii brașoveni Iosif Fericeanu, Artemiu Feneșan, Paul Budiu, Gheorghe Chelariu, Ioan Socaciu și Andrei Bârseanu. Mai târziu s-au alipit și Ciprian Porumbescu și Nicolae Petra-Petrescu care pe atunci era director al Băncii Albina din Sibiu. Nicolae Petrescu era tatăl lui Horia Petra-Petrescu cunoscut ca publicist și secretar al Astrei din Sibiu. La "Masa calicilor" s-a organizat pentru prima oară reprezentarea libretului "Crai Nou", al căruit text a fost scris de Vasile Alecsandri
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
public în vremea țarului Nicolae al II-lea. Totuși Basarabia rămâne locul de plecare al unor mari personalități care au sprijinit dezvoltarea românismului de pretutindeni. Vasile Stroiescu, este indubitabil, cea mai cunoscută figură. Înainte de izbucnirea primului război mondial, prin intermediul băncii „Albina” a donat românilor suma de aproape 1 milion coroane 2. Pe cheltuiala sa au fost reparate și construite, sute de biserici în Transilvania. În partea de nord a Moldovei a înființat, pe cheltuiala sa, circa 30 de școli primare, iar
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
România. La Dorpat, tinerii basarabeni se familiarizau cu istoria românilor, citindu-i pe Tocilescu, Xenopol, Iorga. În urma legăturilor stabilite de Gheorghe Chicu, în scurta vizita făcută în România, studenții moldoveni au început să primească ziarele: ”Adevărul”, ”Universul”, ”Apărarea Națională”, revistele „Albina” și „Semănătorul”. În cursul anului școlar 1900-1901 au izbucnit importante mișcări studențești; Universitatea din Dorpot fiind închisă într-o noapte de la începutul primăverii anului 1902, poliția rusă a arestat tot Comitetul Central. În aceeași seară aproape toți membrii organizației au
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
București, secția actorie (1954). A jucat ca actor la Teatrul Nottara, având o bogată activitate teatrală și apărând într-un număr mare de filme. În paralel cu activitatea artistică, s-a remarcat și ca prozator. A debutat publicistic în revista „Albina”, cu o povestire publicată în 1958. A colaborat periodic proză, teatru și traduceri în revistele "Contemporanul", "Luceafărul", "Gazeta literară", "Iașul literar", "Viața românească" ș.a. Unele scrieri ale sale au fost premiate. Volumul "Duminicile unei veri" (1991 a fost distins cu
Alexandru D. Lungu () [Corola-website/Science/328906_a_330235]