10,840 matches
-
ar fi simțit obligate să Îi urmeze exemplul. Pe scurt, Iugoslavia se confrunta acum cu aceleași probleme insolubile care le dăduseră dureri de cap lui Woodrow Wilson și colegilor lui la Versailles, cu 70 de ani În urmă. Catalizatorul, cum anticipaseră mulți, a fost Kosovo. În anii ’80 au avut loc, mai ales În capitala provinciei, Priština, demonstrații și proteste sporadice ale albanezilor față de felul cum Îi trata Belgradul. Instituțiile le-au fost desființate, liderii lor și-au pierdut slujbele, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau fi implicate Într-un conflict. Abuzurile permanente - masacrele - lui Miloševiæ asupra albanezilor din Kosovo i-au atras așadar inevitabil condamnarea din partea statelor occidentale, care În cele din urmă au intervenit. În mod curios, se pare că el nu a anticipat acest lucru, În ciuda avertismentelor În serie primite În vara anului 1998 din partea secretarului de stat american Madeleine Albright (care a spus că Miloševiæ va fi „personal răspunzător”), a președintelui francez Jacques Chirac și a secretarului general al NATO Javier Solana
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a comis imprudența de a solicita public ca NATO să nu desfășoare trupe la sol (obligând alianța să poarte un război aerian, cu inevitabile erori care au alimentat propaganda iugoslavă și cultul martirilor sârbi), rezultatul final nu era greu de anticipat. Pe 9 iunie, Belgradul a acceptat să Își retragă trupele militare și poliția din Kosovo, NATO și-a Încetat atacurile, iar Națiunile Unite au dispus ocuparea „temporară” a provinciei de către KFOR, o forță internațională de menținere a păcii coordonată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
redresa fără ajutor internațional. Însă ajutorul nu putea veni dacă Polonia nu crea structuri credibile prin care să recâștige Încrederea bancherilor și a organismelor internaționale de finanțare. Nu Fondul Monetar Internațional era cel care impunea măsuri aspre Poloniei, ci dimpotrivă, anticipând restricțiile FMI, Polonia avea să merite și să primească ajutorul necesar. Iar acest lucru putea fi realizat Într-un singur fel: repede, Înainte ca luna de miere postcomunistă să ia sfârșit, iar poporul să realizeze cât de dureros va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost acuzat În anul 2000 de colaborare cu fostele servicii speciale, deși acest lucru nu a fost niciodată dovedit. Un ministru de Interne postcomunist a amenințat că va face publice numele tuturor adversarilor săi politici compromiși ca foști colaboraționiști. Anticipând acest tip de comportament, Michnik și alți disidenți au fost de părere că era mai bine să se tragă pur și simplu o linie finală după era comunistă și să se meargă mai departe. Din consecvență, Michnik s-a opus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de finanțe din Grecia, Spania, Portugalia și Irlanda, promițându-le fonduri structurale europene semnificativ mai mari În schimbul semnării Tratatului. Marea Britanie și Danemarca au semnat cele mai multe prevederi ale Tratatului, dar nu au subscris la moneda unică - pe de o parte, fiindcă anticipau impactul său economic restrictiv, pe de altă parte, din cauza rezonanței sale simbolice pentru niște națiuni care ezitau să cedeze simbolurile suveranității unor agenții transnaționale; iar În cazul Marii Britanii, și deoarece (ca de atâtea ori În trecut) demersurile pentru crearea Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apropiata extindere a Uniunii Europene. Era mai simplu să faci afaceri În și cu țări ca Polonia sau Estonia după ce vor fi intrat În Uniune. La rândul lor, țările estice sperau să poate vinde mai mult În țările occidentale: Polonia anticipa că În trei ani de la aderare Își va dubla exporturile alimentare În Vest. Dar acesta era doar efectul relativei rămâneri În urmă. După extindere, salariile și alte costuri În țările est-europene urmau să ajungă la nivelul celor din Vest, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
state nu le puteau controla. Avantajele acestei revoluții În economia mondială erau evidente. Capitalul de investiții nu mai era acum zăgăzuit de frontiere naționale, regimuri de schimb valutar sau reglementări monetare locale și curgea liber oriunde era cerut (și putea anticipa un profit): În 1990, creditorii străini acopereau deja 34% din datoria Germaniei. Existau Însă și dezavantaje: producătorii europeni, ale căror marje de profit erau afectate de salariile mari și costul mâinii de lucru calificate din Germania, Franța sau Suedia, aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În „Europa”. Senzația că se află la periferia centrului altora, fiind un soi de europeni de mâna a doua, nu se mai Întâlnește astăzi decât În fostele țări comuniste, aproape toate cuprinse În zona de mici națiuni pe care o anticipa Tomáš Masaryk Între Capul Nord și Capul Matapan din Peloponez. Dar nu a fost Întotdeauna așa. În vremuri nu foarte Îndepărtate, celelalte extremități ale continentului erau la fel de periferice - din punct de vedere economic, lingvistic, cultural. În 1901, poetul Edwin Muir
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
2004, la sfârșitul mandatului său de comisar european, olandezul Fritz Bolkestein atrăgea atenția asupra „islamizării” viitoare a Europei. Probabilitatea ca negocierile să decurgă armonios s-a diminuat și mai mult - Günther Verheugen, comisarul european pentru extindere, a admis că nu anticipa aderarea Turciei „Înainte de 2015”. Până atunci, costurile viitoarei respingeri sau al amânărilor repetate - pentru mândria turcilor și pentru stabilitatea politică la marginea vulnerabilă a Europei - continuau să crească. Problema orientală era din nou pe tapet. Istoria apăsa greu pe umerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Începutul noului mileniu, rata natalității la americani scăzuse și ea sub nivelul de Înlocuire. Diferența este că numărul imigranților care intrau În SUA era atât de mare (iar printre ei se aflau atât de mulți adulți tineri), Încât se anticipa că, În viitor, fertilitatea totală În Statele Unite o va depăși sistematic pe cea din Europa. și, cu toate că scăderile demografice anunțau pe ambele continente probleme cu pensiile publice și alte angajamente În deceniile viitoare, sistemele de asistență socială din Europa erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de propus Întru emulația universală. În ciuda ororilor din trecutul recent - și, În bună parte, din cauza lor -, europenii sunt acum cei mai În măsură să ofere lumii un sfat modest despre cum poate fi evitată repetarea propriilor greșeli. Puțini ar fi anticipat acest lucru acum 60 de ani: secolul XXI ar putea fi secolul Europei. TC "" Epilogtc "Epilog" Amintiri din casa morțilortc "Amintiri din casa morților" Eseu despre memoria europeană modernătc "Eseu despre memoria europeană modernă" Problema răului va fi Întrebarea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cuvânt despre război”. Atunci când priveau În urmă, vest-germanii vedeau doar amintirea suferinței proprii: În sondajele de opinie de la sfârșitul anilor ’50, o majoritate covârșitoare a populației Republicii Federale cataloga perioada ocupației postbelice drept „cea mai grea din viața lor”. După cum anticipaseră unii observatori Încă din 1946, germanii s-au distanțat cu succes de Hitler: oferindu-l lumii pe Führer ca țap ispășitor, ei s-au sustras atât pedepsei, cât și responsabilității morale. Fără Îndoială, exista o ură profundă față de ceea ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dont parle cette langue (la vie, la culture, l'ethnographie) "290. La traduction fait appel, par conséquent, à des données qui se placent en dehors du contexte linguistique et qui șont à la fois individuelles et collectives. Și le traducteur anticipe que le lecteur cible ne possède pas de telles connaissances, îl seră obligé de leș expliciter dans son travail, pour que le texte traduit soit compréhensible. En conclusion, leș difficultés d'ordre culturel engendrées par la traduction ne șont pas
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
idéalisante du langage de la poésie, l'unique langage qui puisse évoquer un état d'âme.457 Mais peut-être să contribution la plus importante est la distinction qu'il a opérée entre le langage prosaïque et le langage de la poésie, qui anticipe leș théories modernes sur le double état de la parole : La spéculation linguistique de Mallarmé aboutit [...] à une véritable scission du langage en ce qu'il appelle " le double état de la parole, brut ou immédiat ici (c'est le langage courant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
global et tente, selon leș représentants du Groupe μ, " à résorber la rhétorique dans la poétique "463. La différence poésie-prose est équivalente, selon leș mêmes théoriciens, à la différence entre ces deux disciplines. Dans son texte " Questions de poésie ", Valéry anticipe la théorie portant sur la dualité du signe poétique, composé d'un signifiant sonore et visuel et d'un contenu sémantique : " On trăite un poème comme s'il fût divisible (et qu'il dût l'être) en un discours de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
correspond un sens véritable, unique et conforme ou identique à quelque pensée de l'auteur. [...] Tandis que le fond unique est exigible de la prose, c'est ici la forme unique qui ordonne et survit. "467 En d'autres mots, Valéry anticipe ce que Genette appelle " l'autonomie de la forme poétique par rapport à să signification "468. En dépit de la prééminence de la forme, la poésie n'est pas un discours déraisonné : Valéry parle de la " comédie intellectuelle " qui constitue le cœur même du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cette pratique, tout comme leș motivations de son acte traductif. La Section 5. 3. se constitue comme un métadiscours sur la traduction : elle est consacrée à la vision traductive de Lucian Blaga, une vision très moderne qui, à notre sens, anticipe leș théories actuelles qui portent sur la traduction des œuvres. 5. 1. La traduction en Roumanie dans leș années '50 L'activité de traduction dans la Roumanie des années '50, au début de l'installation du régime communiste, est analysée
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ou décorative qui construisent ce que l'on pourrait appeler " l'architecture de la page "1337. Îl faut rappeler que, surtout dans le cas de la poésie moderne, l'aspect graphique du texte est censé accroître la signifiance du poème : soit îl anticipe un état d'esprit, soit îl se constitue comme une sorte de " prolongement " du texte, voire même comme une contestation du message poétique.1338 La disposition graphique contribue également à augmenter la musicalité du poème, obligeant le lecteur à une
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte d'origine, celle du négateur qui fauche l'herbe (métaphore exprimée à travers leș termes " faucher " et " la faux "). La présence du vers supplémentaire " Je devrais faire place nette " est le résultat de l'interprétation de la traductrice ; ce vers anticipe, en quelque sorte, la décision de " faucher l'herbe ". En plus, la présence inédite de l'adverbe " oui ", marque de l'oralité, est censée mettre en évidence la voix du texte, le monologue du moi lyrique. Une autre possible căușe
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mai des utilizat în legătură directă cu asigurarea necesarului de resurse umane<footnote Ibidem, p. 112 și următoarele. footnote>. Se folosește și conceptul de „anticipare”, căruia adesea, i se dă tot sensul de „previziune”. „Managementul prevede - terminologic «vede înainte» - și anticipă - «execută» - conform timpului determinat - sunt termeni apropriați care ne trimit la considerarea tuturor acțiunilor și deciziilor care tind a stăpâni, pe cât se poate, fenomenele viitoare”<footnote Cadin, Loϊc, Guérin, Francis, Pigeyre, Frédérique, op. cit, p. 153. footnote>. Adesea managementul „previzional
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
încercăm să ne facem o hartă mentală a textului. Începem de la cuprins, vedem cum este aranjată cartea, încercăm să identificăm capitolele importante, ne facem o părere asupra a ceea ce cuprinde cartea, iar la citirea propriu-zisă vom descoperi dacă ceea ce am anticipat se confirmă sau nu. 4. Lectura dinamică presupune implicarea în atmosfera cărții. Cartea transmite idei printr o înșiruire de cuvinte. Putem lua parte la acțiunea cărții transformând cuvintele în imagini. Putem de asemenea să simțim ritmul, muzica. Implicându-ne în
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2929]
-
cercetătorului într-un domeniu aproape necunoscut se însoțește cu capcane de ordin metodologic, dar și cu descoperiri neașteptate. Cea mai importantă descoperire vizează chiar simbolismul în artele plastice, existența unui continent vast bănuit inițial, dar fără a-i fi fost anticipată întinderea. Cartea de față nu scoate decât o parte din el la suprafață. Absența unor albume de artă nu numai la finele secolului XIX, dar și la începutul secolului XX, dispersarea unei colecții importante care urmărea ecuația de gust a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
există cultural fără a avea și o existență statală, în România care-și dobândește independența la finele secolului al XIX-lea, în 1877, după un război sângeros etc. Apariția revistei Literatorul în 1880 și a grupării simboliste din jurul lui Macedonski anticipează în literatură schimbarea de paradigmă estetică care va avea loc și în artele plastice cu o întârziere de aproape două decenii. Tatonările macedonskiene, de la decadentismul epigonului Rollinat la modelul prestigios Baudelaire, de la neoromantism la verslibrism și instrumentalism, descriu dinamica simbolismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]