11,066 matches
-
aflat "la îndemână"" și despre care oricine pare a putea spune totul "dintr-o răsuflare". Numai că, abordând chestiunea metodic, apare dintr-o dată revelația unui câmp de investigare extrem de amplu și de complicat. Simpla inventariere a teoreticienilor care s-au aplecat asupra ei, din Antichitate și până azi, obligă la o sistematizare a cercetării, ceea ce Sebastian Drăgulănescu și face. Mai întâi definește conceptul de comic, pornind de la referirile în domeniu ale lui Platon și Aristotel, pentru a ajunge la Adrian Marino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și aprofundează formele satirice din poezia eminesciană, formulând judecăți de valoare ce merită toată atenția în planul exegetic, vast de-acum, pe care se exersează sumedenie de cercetători. Demersul este unul analitic și explicativ, mereu dispus la diagnosticări concluzive, autorul aplecându-se asupra câtorva texte pe care le consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului. Așa, în Cu gânduri și cu imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
practicat-o în exprimarea sa ca ziarist, în chestiunile la ordinea zilei ale dinamicii sociale, economice, politice, culturale ș.a., întotdeauna având asupra lor și o perspectivă istorică, națională, pe care și-a fundat discursul. Cei mai mulți dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra articolelor și studiilor rămase, din nefericire, mult prea mult timp, risipite în paginile ziarelor la care a colaborat s-au referit cu osebire la tematica acestora, la ideile dezvoltate de autor, luând în discuție problematica dezbătută, acordând însă insuficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
competenței retorice a gazetarului Eminescu. De aici înainte studiul devine unul tipic de stilistică, un fel de analiză prozodică a discursului jurnalistic eminescian, într-o analiză ce se aplică extrem de atent și laborios asupra textului, cu minuția unui autentic metrician aplecat asupra prozei publicistice a lui Mihai Eminescu. Sarcina analizei retorice este aceea de a identifica "corectitudini sau incorectitudini factuale ale discursului", vizând, în primul rând "potențialul persuasiv al diverselor strategii". Primele strategii, fundamentale, analizate, sunt cele ale ethosului, cu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un articol care a iritat multă lume atunci, căci vorbea despre receptarea lui Eminescu, în atari împrejurări, pe coordonatele unui veritabil mandolinist. Cam aceleași poezii au fost traduse și în limba franceză, ceva mai târziu, iar cei care s-au aplecat asupra lor au crezut, pe bună dreptate de altfel, că au de-a face cu un șansonetist, e adevărat, de rafinament și de aleasă calitate. Eugen Simion se radicalizează net față de o asemenea prezentare și cată, cu argumente irefutabile, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din profit, iar nu doar procente. “Radiosfera”, 15 iulie 1996, ora 11,44 90. Grâu și mac sau utilitatea antitezei Dacă tot suntem În plină lună a lui Cuptor, În care se coace, eufemistic vorbind, pâinea, adică grâul, să ne aplecăm puțin asupra lui, cu atât mai mult cu cât el dă un exemplu cât se poate de elocvent de cum se trăiește În natură. Și, de ce nu, cum ar trebui și În societate. Ei bine, cine bate acum drumurile, fie și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de la care noi, raționalii, abdicăm adesea. Aș amâna decizia, până ce vom găsi o soluție. Trebuie să procedăm cu Înțelepciune, lăsând timp oamenilor de știință, care pot dacă li se cere, ori fie din propriul buzunar, chiar dacă cam subțire, să se aplece asupra problemei. Până atunci Însă, oameni buni, purtați o bucată de pâine. Uscată. Cuiva - câine ori pisică - Îi poate folosi. Poate Însemna salvarea. Credeți-mă, la aceeași căruță, a Vieții, tragem și noi, deși oarecum altfel, și ele, necuvântătoarele. À
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
era o continuare a glasului îndepărtat a lui J.-J. Rousseau; pasiunea sa amintea de căutările zbuciumatului Froebel; îndemnul ei a fost auzit însă pentru că trăia într-o altă epocă, care îngăduia unei categorii mai largi de oameni să se aplece cu grijă asupra primilor ani ai copilăriei. Materialul didactic confecționat de Montessori a avut asupra educatoarelor aceeași forță fascinantă ca și "treptele psihologice" ale lui Herbart asupra învățătorilor. Acest material prezenta mai multă garanție decît "darurile" lui Froebel; fiecare copil
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe toți cei de care se atinge. . în ciuda tuturor piedicilor care-i pot apărea în cale, Cehov este convins că omul, dacă nu azi, atunci mâine, va reuși să-și dobândească acea coroană pierdută. Eroii povestirilor sale, fie că sunt aplecați asupra propriei lor nefericiri, fie că se găsesc aruncați într o zbatere fără ieșire, sunt însemnați cu năzuința de mai bine și de a fi mai buni. E trăsătura esențială pe temeiul căreia scriitorul își imaginează silueta omului viitor. „Omul
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
cei menționați, prietenul meu și la un moment dat prorector și coleg la catedra de Istorie, prof. Howell Lloyd pare să fi stat la baza multora dintre subiectele mele, inclusiv corupția politică, despre care am discutat de-a lungul anilor, aplecați asupra bucatelor sau a unui pahar de vin. Desigur, el mi-a oferit o mai bună înțelegere a modului de manifestare a corupției în perioada iacobină decât am fost eu capabil să transmit în cele câteva paragrafe pe care spațiul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
care chiar credea în argumentul său. ,, Dacă ne luați ostatici vă puteți lua la revedere de la toate. Au mitraliere grele, o mulțime. Vor omorî pe toată lumea de aici! Nu aveți scăpare!" Pablo râse. ,,Doctore", spuse el pe un ton calm, aplecându-se spre Mendoza. Tot nu înțelegi. Toți oamenii aștia lucrează pentru mine." (Bowden 2001: 168-169) În Statele Unite, Mafia a suferit dintotdeauna din cauza informatorilor și a denunțătorilor, ca rezultat al disciplinei interne surprinzător de șubrede și al resentimentului în rândul tinerilor
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
se puteau prinde din barcă cu mâna liberă raci uriași, pe care nea Nae Rainu știa să îi prepare foarte bine și-i făcea să fie foarte gustoși. Urmau apoi canalele, unele frumos încadrate în portaluri de copaci cu crengile aplecate până la suprafața apei, ca de pildă canalul Litcov, treceai uneori prin lacuri pline de flori de nufăr, curate și strălucitoare, erau canale mai mici unde apa era atât de dens populată de alge și mici plante de apă, încât motoarele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
n-am de unde și-o procurase. Și uniforma era destul de mică. Îl strângea. Mai ales la umeri. Să-și sufle nasul era o performanță. Mușchii încordați anunțau c-or să distrugă țesătura. Cusătura. Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o fustă mult prea scurtă pentru a se apleca sănătos, cu simț de răspundere. Ora e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o fustă mult prea scurtă pentru a se apleca sănătos, cu simț de răspundere. Ora e șapte patruzeci. Să rămânem la ea. Și să vedem ce se întâmpla în curtea școlii, în timpul în care Șăfu se îndrepta spre ora de chimie, cu mișcările lui chinuite. Curtea școlii aducea puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că omenirea are un dos cât toate zilele. Și tu te uiți pe acolo în măruntaiele ei. I le studiezi până la cel mai infim detaliu. Te uiți fără un scop anume. Scopul e însuși privitul ăsta intens. Ca un entomolog aplecat deasupra microscopului. Gheorghe Tatomir ăsta n-avea microscop. Nici televizor. Ca să nu mai vorbim de jacuzzi. Țăran tâmpit! Nu ni-l putem închipui vorbind la mobil. Probabil, obișnuit cu aerul tare de la munte, iarna lăsa ferestrele deschise larg. Făcea drumuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
proprietatea lui, v-am mai spus. Dar el era în continuare proprietatea mă-sii. E imposibil să stăm vreodată la o bere și să nu-l sune. Să-l întrebe ce a mâncat, să aibă grijă să nu i se aplece, cum a fost azi la serviciu, să-l țină sub control. Nu vrea să-i trimită ceva mâncărică? O rotiță de cașcaval, ceva, o ciorbiță la sufertaș. Și asta, să-ți trimită ai tăi mâncare, e tot o formă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de oarecare durată, cât și promiscuitățile În care se complac, ar putea demonstra, mai degrabă, acea tentație a lor străveche, „originară“, cum pre tinde Biblia, spre ruina și pierderea de sine; gustul lor, iscat din curiozitatea pomenită, de a se apleca și [a] privi, pe după marginea prăpastiei fizice și morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai ales al lor. O Întreagă literatură mistică, satanică, blasfematorie, cu ecouri În bună parte romantice, a cultivat, până În pragul epocii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
flori multe, multe și un avuz vesel și răcoros - am găsit, spre norocul meu, o țărăncuță din Vinț, proaspătă la trup și care ți se dăruia cu dărnicia elementară a pomu lui care-ți oferă poamele din crengile lui anume aplecate spre tine (cum susține Bernardin de Saint-Pierre). Îmi ziceam, plecând de lângă ea ca un fulg, să Îl aduc aci de mână pe băiatul meu când i-o da tuleiele și-o Începe a-i mirosi a catrință de muiere, să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a tulumba de stropit. Într-o zi, la prânz, am ieșit din restaurantul românesc din Rue de la Michodișre (fiindcă românului i se apleacă de la o vreme de toate, de femei ca și de literatură, afară numai de ciorba de perișoare cu zeamă de varză și un ardei iute, de sar malele rumenite În cuptor, de ghiveciul la tavă cu momițe de vițel și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tale rebele de fiecare zi, dacă-ți este atât de antipatică pulberea scârțâindu-ți printre măsele și albin du-ți chica. Pulbere care nu-i jegul orașului și face inutil săpunul. Îți scoți simplu de tot cămașa de pe tine, te apleci și te speli soldățește la fântână până la brâu, și te usuci În bătaia soarelui, ca să te regăsești apoi alt om, atunci scos ca din copaia mamii. Automobilul meu, mic și voinic, tip sport, mi-a Înlesnit să-mi cunosc țara
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
arhiva personală a doamnelor Sofia Racu (Chirițescu) și Ecaterina Juriari, înrudite cu familia Russo, care mi-au facilitat cercetarea legată de celebra aviatoare arătându-mi mai multe fotografii și acte vechi, și istorisindu-mi câteva amintiri personale despre aceasta. Mă aplec, cu interes și cu fascinație, peste aceste rânduri așternute pe hârtie de o femeie care ținea la fel de grațios dar și de sigur, în mână, manșa avionului, penelul și stiloul. Câteva cuvinte despre scrierile Nadiei Russo se impun. De pe urma amintirilor din
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
exemple de oameni de geniu. Salvarea noastră, cum spuneau predecesorii învățaȚi, poate veni doar prin cultură, iar George Enescu, alături de Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Nicolae Grigorescu și alții, reprezintă unul dintre pilonii spiritualității românești, dacă vom fi capabili să ne aplecăm cu sinceritate spre cunoașterea adevăratelor sale valențe, conținând structura nobilă a românului. De aceea, nu mi-am propus să mă avânt în a relata aici detalii atrăgătoare din tot travaliul său social și artistic, pe care poate să le găsească
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
indiferent de resentimentele de ordin politic, s-au născut și s-au menținut cu mari eforturi edițiile anterioare ale festivalului, chiar și în perioade mai sumbre. De aceea, am rămas impresionați ascultând amintirile contemporanilor privind dăruirea neobositului compozitor care stătea aplecat peste portativele pe care imortaliza tumultul trăirilor generațiilor anterioare. Rădăcinile muzicii sale se prelungesc în negura timpurilor, George Enescu aducând prin muzica sa un inegalabil omagiu tuturor creatorilor anonimi care, cu talentul lor înnăscut, își exprimaseră prin muzică aleanul, dorul
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
M-am așezat până la o bucată de noapte și am citit la lumânare, că lumină nu mai dau în timpul nopții. M-am abonat și la “Mesagerul”... Lemne a zis că o să-mi deie fratele, dar el tot nu se poate apleca, tot cu ficatul. Dar încă umblă. El a lucrat 20 de ani în Kamceatka, s a retras încoace și vine, numai el și fata de la Gherman. Nina, Iura sunt departe. Iaca, singură, când mai veniți așa tot mai mă bucur
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
gândit că nu vine Valentin Țigău, să mă ia ca să ajung la Ilie al meu.” După ceva îndoieli, măicuța se hotărăște și plecăm. Ne oprim la biserică, intrăm în cimitir la mormântul lui ștefan Ilașcu, unde măicuța Natalia, plângând, se apleacă către mormânt și spune: „Eu am rămas de chin și de necaz. Hai, moșnege, cu mine, și te-i plimba oleacă măcar. Ieși de aicea. De când te-ai vârât aici nu mai ieși. Nu-ți trebuie nimic și nu ai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]