13,806 matches
-
l-a văzut în solarul lui vis, cânta din arfă un cântec atât de cunoscut... notă cu notă el îl prezicea... Aerul cel alb rumenea de voluptatea cântecului 129. Poetul se simte stăpânul absolut al tonurilor tocmai pentru că resimte lăuntric armonia cântecului. Molatece sau aspre, virile sau plângătoare, notele exclud prin înseși varietatea lor orice bănuială a clișeului literar. Lira și harpa nu rămân simboluri abstracte. Abstractă e muzica născută din ele, în sensul purității ei absolute, de patos limpede și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cântec născut din ceruri și-al mării crunt abis132. Cântecul și visul sunt indestructibile în laboratorul poetic al geniului, tocmai pentru că poetul noi spune El (adică noi, geniile) l-avem din cer133. Datul acesta, transpus în poezie (N-auzim noaptea armonia din pleiade?/ Oceanele-nfinirei o cântare-mi par c-ascult134), îl face să confunde murmurul universului tainic, perceput în toată măreția sa, cu versul său muzical și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
măreția sa, cu versul său muzical și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,/ Acuș o armonie de-amor și voluptate/ Ca molcoma cadență a undelor pe lac135. Stâlpul din Floare albastră, părând împietrit în lumina lunii, este în fapt cutia de rezonanță a întregului univers chimeric în care se adună, întocmai ca într-un creuzet fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
același farmec al copilăriei mitice: Ah! toată vara unei vieți ferice/ Plină de basme, plină de amor/ În cântece-o puneam [...]/ și stele mice/ Se strecurau în cântul meu cu flori 145. Atât în sufletul poetului, cât și în toată armonia universului ipoteștean, până și Vara cânta din arfa [...] de aur/ Vara cu flori cu-al basmelor tesaur 146. Acolo, În valea viselor erau codri de cânturi/ Und-arfe arbori suspinau în vânturi 147. Muza poetului îi inspiră sunete melodice, fiind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe Eminescu până la sfârșit, convertindu-se într-o metaforă a propriei sale existențe. [...] Conștiința orfică a poeziei eminesciene, susținută de numeroase referințe directe, de la "Epigonii" și până la "Luceafărul", implică situarea poetului în centrul unui vast sistem muzical, imagine revelată a armoniei universului și a legilor ce îl guvernează 152. Muzica sferelor se iscă în auzul fin al poetului odată cu debutul; o atestă cunoscutul poem, La mormântul lui Aron Pumnul, unde se află versurile: Colò unde te-așteaptă toți îngerii în cor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noianul intuițiilor poetice, totul prinde glas: uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde/ Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind 155. Toate culminează cu armoniile mozartiene din finalul poemului Dorința: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri156. În ciuda a tot ceea ce se crede de obicei, poezia lui Eminescu este greu de rostit tocmai pentru concurența în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde/ Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind 155. Toate culminează cu armoniile mozartiene din finalul poemului Dorința: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri156. În ciuda a tot ceea ce se crede de obicei, poezia lui Eminescu este greu de rostit tocmai pentru concurența în care intră cele două lumi armonice: pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară164 invocă atmosfera unei vechi amintiri ipoteștene din bătrâna bisericuță a familiei, cu deosebirea că acum ea vine dintr-un imbold interior: Noi, ce din mila sfântului/ Umbră facem pământului/ [...] Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te165. Armonia creației izvorăște din armonia dulcii tinereți 166, la care poetul se întoarce ori de câte ori are prilejul. Târziu, în anii maturității, răzbate câte un carpe diem, plin și acela de regretul că tinerețea s-a dus și nu se va mai întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ceresc d-odinioară164 invocă atmosfera unei vechi amintiri ipoteștene din bătrâna bisericuță a familiei, cu deosebirea că acum ea vine dintr-un imbold interior: Noi, ce din mila sfântului/ Umbră facem pământului/ [...] Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te165. Armonia creației izvorăște din armonia dulcii tinereți 166, la care poetul se întoarce ori de câte ori are prilejul. Târziu, în anii maturității, răzbate câte un carpe diem, plin și acela de regretul că tinerețea s-a dus și nu se va mai întoarce vreodată: Nu e păcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dusă, tu, sufletul meu!177 La maturitatea artistică, Eminescu așază sentimentul [...] morții sub o vastă cupolă simfonică. Somnul poetului, redat lui însuși, se înconjoară de străji muzicale, ca de un zid nestrăbătut în calea patimilor stinse 178. Totul culminează cu armonia cântecului celest care înfioară inima lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar care rezonează Prin nopțile-nstelate o musică de vis/ Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros surâs/ Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
doruri...179 Cerul și îngerul păzitor al poetului, reprezentat de iubita moartă prematur, sunt legate indisolubil în mai toate imaginile poemelor sale: Prin mii de stele ce lucesc/ De vei privi într-una/ În sânu-adâncului ceresc/ Descoperi încă una180. În armoniile create de Eminescu, buciumul și cornul dețin un loc aparte în economia întregului. Întocmai ca-n poezia mallarméană, ele sugerează, nu numesc. De altfel, trimiterile directe nici nu și-ar găsi rostul în contextul unei poezii ca Peste vârfuri, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cunoscătoare poate să-l sesizeze. Pornind de la sugestia sunetului, lucrurile pot lua o întorsătură surprinzătoare. În acord cu tristețea unei iubiri eterne, dar și a faptului că totul este trecere, poetul ajunge să atingă alte resorturi; de aici se zămislesc armonii simfonice ca acestea: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?187 Starea aceasta, aproape narcotică, a viziunii morții, Îndulcind cu dor de moarte, este dată, în fapt, de un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
volume de poezie, începând cu "Autumnale", debutul la Ed. "Junimea" în 1985, și până la " Rondeluri antume epilog redundant", Ed. "Muntenia & Leda", 2003. Că nu e om să nu fi scris o poezie! Lirica lui Ion Toboșaru, clasică prin solemnitate, echilibru, armonie, claritate și parnasiană prin fastuosul decorurilor, este, în bună măsură, un omagiu adus Eros-ului. Doina Modola o consideră "Licoare amăgitoare, ce se naște din euforii; un mod tandru de a trăi și de a se mântui în imaginar." * C
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pentru studiul psihologiei individuale și colective a persoanei umane. Scrisă de un simplu locatar al Căminului, cartea tratează stări complexe de comportare. De la relațiile de simpatie, admirație și atracție, proprii oamenilor buni, aducătoare de iubire, prietenie, compasiune, integrare, înțelegere și armonie, coexistente alături de cele de antipatie și respingere care provoacă separare și rupuri, trăiri emoționale perturbatoare, negative și de durere - proprii celor dominați de stări care înseamnă lăcomie, senzualitate inferioară, chiar animalică, uneori, precum ura, mânia, răutatea, mândria și indiferența, sustragerile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
că în prima ei fază revoluția trebuie să lichideze din exterior exploatarea națională, iar din interiorul țării, pe cea socială. Apoi, în cea de-a doua fază, mai lungă și mai dificilă, intervin tocmai acele elemente de factură confucianistă: realizarea armoniei în familie, între clase, în societate; eliberarea fiecărui individ de tarele sale morale, actuale. Invidia! Ura! Lăcomia! Egoismul! Venalitatea! Necinstea! Lenea! Îmbuibarea! Desfrâul! Pornirile primitive, instinctuale... Și multe, multe altele... Trebuie să se ajungă în final la acea salbă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
canapea, încercând, profitând și de un mini-ghid de pe noptieră, să zbor cu gândul la trecutul Suediei, să meditez la istoria zbuciumată și complicată a acestei țări. După o experiență bogată, învolburată și-a găsit, oare, poporul suedez o anumită stabilitate, armonie, prosperitate, pace internă, înțelegere cu vecinii și celelalte popoare din comunitatea internațională? Ce voi putea vedea, înțelege și admira, oare, în cele 30 de zile ce mi-au fost hărăzite să șed pe pământul Suediei? În ce-a constat, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și ne-au invitat la o scurtă plimbare prin oraș, apoi la cină. S-au și recomandat. Și cu acest prilej le-am aflat și numele complet: Mariana Nilsson și Gertrud Hultberg. Capitala ne impresionează dintru început prin curățenia exemplară, armonia dintre clădirile vechi și cele noi, amestecul de stiluri: gotic, baroc, renascentist, clasic, cubist, străzile drepte și uimitor de netede, canalele cu apă limpede și malurile taluzate în piatră, echilibrul între spațiile construite, parcuri, locuri înzestrate cu instalații și aparate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
i-a lăsat actualului rege Carol al XVI-lea Gustav și soției sale Silvia puteri simbolice. Regele e un om modest, proprietar al unor întreprinderi și pământuri restrânse, însă, prin tradiție și atribuții, ca rege, este factor de înțelegere și armonie între puterile legislativă, executivă și juridică... Atât...! Am vizitat și alte obiective reprezentative ale țării ca, de pildă, Muzeul Regal al navei Vasa, din Stockholm. E vorba de un imens vas militar, construit de suedezi în anul 1620. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dea mâna, să colaboreze, să conlucreze în așa fel încât să prevină acel necontenit și atât de nedorit război social, ceea ce este în avantajul triplelor părți: salariați, patronat, stat. Da! Suedezii au ajuns la o relativă și constructivă pace și armonie socială, la care lumea visează de milenii. Și în acest sens nu utilizează nici învățăturile lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, nici dictatura proletariatului. Să mai reținem și un alt aspect înțelept. Cimitirul suedez care se cheamă tulburător de frumos: kyrkgärd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
periferia urbei se oprea și privea inscripția de la intrare în cimitir, pe care scria "Spre pacea eternă"... Meditând și visând la atât de necesara pace și pe pământ, Kant elabora un proiect ideal al unui organism mondial, de înțelegere, cooperare, armonie și pace, pe baza unor principii umaniste și raționaliste. Din meditațiile acestea s-au născut principiile care-au stat la baza Societății Națiunilor. Cu destule defecte congenitale, fără a fi putut deveni forumul unor state membre cu drepturi egale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
e invocat pentru mitul bizantin în cazul Europei sud-estice. Formulat sub o multitudine de variante, nu numai pentru Bucovina, ci pentru întreg spațiul Europei Centrale, mitul habsburgic aduce în atenția contemporanilor "o realitate a Imperiului habsburgic idealizată azi, ca simbolizând armonia dintre popoare diferite", un fel de "paradis transnațional" cu un potențial multicultural și multilingvistic benefic, roditor pentru gânditori și poeți; pornind de la o reconstruire nostalgică a trecutului, proiectând "o versiune concentrată a Europei însăși în întreaga ei varietate culturală (o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de către oameni de înaltă și variată cultură" noțiune completată și explicată mai pe larg și mai nuanțat de către diferiți istorici austrieci și germani, unii provenind, cum e și cazul lui Emmanuel Turzynski, chiar din Bucovina: bilingvismul și multilingvismul, toleranța și armonia conviețuirii multietnice, accesul la mai multe culturi și civilizații și influența mai multor modele literare în stimularea creativității, crearea unei "noi ordini" sociale, culturale, economice și de drept, prevenirea și eliminarea tensiunilor sociale și naționale, anihilarea și atenuarea naționalismului ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai adesea apărea cu Dacia aia roșie ca să-l ușureze pe moșu’ de bani ori să primească de la el te miri ce instrucțiuni. Se retrăgeau atunci În birou sau la umbra caisului din fundul curții și domnea Între ei o armonie gravă. Era mai scund cu mai bine de un cap decât moșu’ și avea tenul foarte deschis la culoare față de cel al părinților lui. Parcă și-ar fi ferit de soare fața aia rozalie, cu trăsături delicate, iar mâinile mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o și pe biata Leontina. Să-ți fi făcut pomană cu ea. După cum eram io cu Viorel, mai rămânea să se-mbârlige văru' Relu cu moșu' și-am fi domnit-o acolo În familie, tot Într-un belșug și-o armonie. N-am mai fi bătut atâta drum după altă surdă... — Și mai taci dracului odată, vere! Tu chiar aduci omu-n stare... Nu degeaba a sărit tac-tu să-ți ia beregata! Iar simțeam că-mi ies din fire. Îmi țiuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de parcă atunci o vedeam pentru prima oară. Mitropolia strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Cât e de măreață ! murmură cineva cu mirare. Avea dreptate. Era de o monumentalitate neasemuită. Perfecțiunea, surprinzătorul echilibru al proporțiilor sale, armonia fațadelor sale, făceau din ea cel mai frumos edificiu religios al Iașului și al țării. Din orice loc.. ar fi privită, apare înălțânduse în toată gloria sa, în toată măreția sa... dominând totul în jur. Pentru câteva clipe, toți am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]