12,392 matches
-
29 martie 1857 - d.14 iulie 1892) a fost un actor român, unul din star-urile teatrului românesc de la sfârșitul veacului al 19-lea, rămas celebru, între altele, pentru interpretarea rolului lui Hamlet. Născut la București într-o familie de boieri, descendent al familiei Bolintineanu, la vârsta de 14 ani a fost izgonit de tatăl său din casa părintească, după ce a hotărât să aleagă, împotriva voinței părinților, cariera actoricească. Ca elev al lui Ștefan Vellescu la Conservatorul de muzică și declamație
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
, sediul Muzeului Colecțiilor de Artă, situat pe Calea Victoriei la numărul 111, este clădire reprezentativă Bucureștiului din secolul al XIX-lea, înălțata de boierul C. Facă, la colțul format de Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogoșoaiei) cu Calea Griviței (Podul Târgoviștei). Facă a murit înainte de a o termină și moștenitorii lui au vândut-o vistiernicului grec Românit. Acesta a desăvârșit construcția amenajând interioare luxoase pe care
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
Iași, mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia, care a devenit mănăstire de maici. Printr-o hotărâre a mitropolitului din 10 iulie 1803, semnată și de boierii din Divanul domnesc, Schitul Văratec a fost unit cu Mănăstirea Agapia, dar pentru scurtă vreme. Printr-un alt decret mitropolitan din 23 septembrie 1803, în cele două mănăstiri a fost înființată o școală monahală de meserii și de cultură generală
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Pietrii din Ținutul Neamț. Numărul călugărițelor de la Văratec a crescut mult. Astfel, la 26 septembrie 1811, viețuiau la Văratec 273 călugărițe, dintre care 197 maici și 76 surori de ascultare. Acestea erau împărțite astfel după originea socială: 33 fiice de boieri, 59 fiice de negustori, 105 fiice de țărani, 23 fiice de mazili, 51 fiice de preoți, o fiică de dascăl, una de mocan și una de altă lege. Ca urmare a creșterii numărului de monahii, biserica de lemn a devenit
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
spre est, unde s-a amenajat prin 1840-1850 Paraclisul "Sf. Nicolae". Un rol important în dezvoltarea obștii monahale de la Văratec l-a avut maica Olimpiada, fondatoarea așezământului, care și-a sacrificat întreaga avere în acest scop. Mai multe soții de boieri au donat moșii acestui așezământ monahal: Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839, separându-se de Mănăstirea Agapia. Ca starețe au păstorit aici maicile Nazaria (1788-1814), Magdalena (1815-1822) și Olimpiada (1822-1828 și 1834-1842). În timpul stăreției maicii arhimandrite Eufrosina
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Bătălia de la Kosovo Polje (sau "Bătălia de la Câmpia Mierlei"; în sârbă: "Косовски бој" ori "Бој на Косову", a avut loc în ziua de Sf. Vitus (15 iunie, astăzi aniversată pe 28) 1389 între o coaliție de boieri sârbi și Imperiul Otoman. Sunt puține izvoare istorice care vorbesc despre această bătălie, dar o examinare critică a acestora și o comparație cu bătălii similare contemporane cu ea (cum ar fi bătălia de la Angora sau cea de la Nicopole) permite o
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
dar probabil numai câteva sute aveau armuri complete. Ambele armate includeau trupe străine: de exemplu, sârbii aveau de partea lor pe banul croat Ivan Paližna cu o mică oaste, probabil ca parte din contingentul bosniac în timp ce turcii erau susținuți de boierul sârb Konstantin Dejanović. Aceasta i-a determinat pe unii istorici să descrie armatele drept coaliții. Armatele s-au întâlnit la Câmpia Mierlei. Centrul armatei turcești era condus de Murad, în timp ce Baiazid era pe flancul drept și Yakub pe cel stâng
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
că hatmanul Balica a revenit în Moldova din pribegie în 1583 (după revenirea pe tron a lui Petru Șchiopul) și de la menționarea într-un act că hatmanul Balica era deja mort în 1586. Balica era descendent din marea familie a boierilor Buzești din Țara Românească, fiind fiul pitarului Gherghina Buzescu și al Mariei, fiica lui Petru Rareș, și rudă cu Movileștii. El a îndeplinit dregătoriile de paharnic (16 iulie 1576 - 4 iulie 1578) și de hatman (2 aprilie 1579 - 21 august
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
este menționat în cronica lui Grigore Ureche, alături de boierii Movilești, cu care a fugit din țară în timpul domniei lui Iancu Sasul (1579-1582): ""Multe lucruri spurcate și nedumnezeiești făcea Iancul vodă în domniia sa, că de răotățile lui toată țara și boierii să oțărâia, că legea creștinească nu o iubiia, la avuție lacom și prădătoriu, țara cu dările o îngreuia și era om curvariu preste samă, că nu numai afară, ce nice de curtea sa nu să feriia, că jupânesile boierilor de la
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
și boierii să oțărâia, că legea creștinească nu o iubiia, la avuție lacom și prădătoriu, țara cu dările o îngreuia și era om curvariu preste samă, că nu numai afară, ce nice de curtea sa nu să feriia, că jupânesile boierilor de la masa doamnii sale le scotea, di le făciia silă. Acéstea toate neputându suferi boierii, mai vârtos Movileștii, vlădica Gheorghie, Erimiia vornicul, carile mai apoi au fostu și domnu și frati-său Simion păharnicul, Balica hatmanul, s-au sfătuit pre
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
turci, alții la munténi, alți printr-alte părți. Mergându décii jalbă la împărăție de răsipa țării, i-au luat domniia și au dat-o lui Pătru vodă Șchiopul"". După mazilirea lui Iancu Sasul în 1583, în urma jalbelor trimise sultanului de către boieri, a fost așezat ca domnitor, pentru a treia oară, Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1583-1591). Astfel, boierii pribegi s-au reîntors în Moldova, unde au primit dregătoriile avute anterior. ""Auzindu déciia pribégii carii era fugiți pintr-alte țări de nevoia Iancului vodă
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
i-au luat domniia și au dat-o lui Pătru vodă Șchiopul"". După mazilirea lui Iancu Sasul în 1583, în urma jalbelor trimise sultanului de către boieri, a fost așezat ca domnitor, pentru a treia oară, Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1583-1591). Astfel, boierii pribegi s-au reîntors în Moldova, unde au primit dregătoriile avute anterior. ""Auzindu déciia pribégii carii era fugiți pintr-alte țări de nevoia Iancului vodă, cu dragoste s-au întorsu la domnu său, Pătru vodă. Pre carii i-au miluit iară
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
de la Frumoasa, în timp ce oastea a rămas în corturi, pe câmp. La 3 septembrie, a sosit în oraș feldmareșalul rus Burkhard Christoph von Münnich, care s-a instalat pentru o săptămână la Curtea domnească. El a chemat pe mitropolit și pe boieri și le-a cerut sume mari de bani, amenințând că în caz de nesupunere va dispune să se dea foc târgului. Deși se încheiase Pacea de la Belgrad, rușii refuzau să părăsească Iașul. Apropierea oștilor lui Grigore Ghica și ale turcilor
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
le-au isprăvit până în toamnă, după cum se văd și astăzi"". Cronicile vremii menționează că s-au construit două palate domnești la Frumoasa, unul destinat femeilor (în grădina domnească, deoarece mănăstirea Frumoasa era mănăstire de călugări) și unul destinat domnitorului și boierilor (în incinta mănăstirii). După cum relatează și abatele Giuseppe Boscovich, palatul femeilor era mai mare decât cel din incinta mănăstirii, el fiind descris în detaliu de călătorul străin. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu au presupus că Ghica Vodă ar fi
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
pe care o străbate și din care se desprinde în fața mănăstirii. În dreptul satului Comana, apa desface un braț care ocolește ostrovul și se reîntoarce apoi la vechea matcă. La sfârșitul secolului al XVI-lea (1588), mănăstirea a fost reclădită de boierul Radu Șerban, folosind ruinele rămase de la vechea mănăstire, în special zidul de incintă. În biserica, cu hramul Sf. Nicolae, va comanda ca zidul de la intrarea în pronaos să fie zugrăvit împreună cu soția sa Elina, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. În
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
al II-lea. Turcilor li se alăturase și o oaste a voievodului Țării Românești, Basarab al III-lea cel Bătrân Laiotă. Oastea lui Ștefan cel Mare era compusă din Oastea mică, denumită așa pentru că era compusă din cetele de pe moșiile boierilor și cetele de târgoveți, o oaste preponderent călare și relativ bine înarmată, care putea ajunge la un efectiv de 12-15.000 de oameni și Oastea Mare, care era compusă pe lângă oastea mică și din cetele de răzeși care nu erau
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
a cavaleriei turcești în urmărirea trupelor sale și la adăpostul întunericului se retrage. Armata moldoveană a fost învinsă, dar pierderile au fost foarte mari de ambele părți. Dacă turcii au pierdut aproape 30.000 de oameni, Ștefan a pierdut 11 boieri din Sfatul țării, iar aproape 1.000 de oameni care au acoperit retragerea moldovenilor au fost făcuți prizonieri. Cronicarii vremii au menționat că tot câmpul de luptă a fost acoperit de oasele celor căzuți, ceea ce reprezintă probabil o sursă a
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În colțul de sud-est al pronaosului se află un alt tablou în care sunt reprezentați hatmanul și pârcălabul Daniil de Suceava și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe care stă Maica Domnului cu pruncul. Acel boier a făcut Mănăstirii Humor mai multe danii. Pe pereții bisericii sunt reprezentate multe elemente de factură locală cum ar fi: instrumente muzicale din Moldova (buciumul, cobza), animale care trăiau în Moldova (lupul, ursul, veverița ș.a.), diferite arme (sulița, arcul și
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
cel Nou") și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". Biserica veche din Arbore se află de-a lungul drumului național DN2K, care leagă orașele Milișăuți și Solca din județul Suceava. Ctitorul bisericii este boierul Luca Arbore, fiul bătrânului Arbore, pârcălabul de Neamț. El a îndeplinit o lungă perioadă (din 1486) rangul de portar al Sucevei, fiind unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare (1457-1504), sfetnicul de seamă al lui Bogdan cel Orb
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
național DN2K, care leagă orașele Milișăuți și Solca din județul Suceava. Ctitorul bisericii este boierul Luca Arbore, fiul bătrânului Arbore, pârcălabul de Neamț. El a îndeplinit o lungă perioadă (din 1486) rangul de portar al Sucevei, fiind unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare (1457-1504), sfetnicul de seamă al lui Bogdan cel Orb (1504-1517) și tutorele politic al lui Ștefăniță Vodă (1517-1528). Hatmanul Luca Arbore a fost decapitat în aprilie 1523 la Curtea domnească din Hârlău, din ordinul domnitorului
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
de frontieră la Palamutka între austrieci și turci, austriecii cedând turcilor 59 dintre satele anterior ocupate și rămânând cu 278 de sate. Domnitorul Moldovei, Grigore Ghica al III-lea, care obținuse tronul în septembrie 1774, după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, și boierii pământeni din Moldova au protestat vehement împotriva cedării Bucovinei către Imperiul Habsburgic. Iritați de protestele domnitorului, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. La 1 octombrie 1777, voievodul Grigore Ghica al III-lea a fost ademenit în cursă de o
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
Această inițiativă a fost menționată în „Curierul de Iași” nr. 62 din 1 iunie 1873: "„Aflăm că junimea studioasă a luat inițiativa unei sub-scrieri (sic!) pentru ridicarea unui monument întru amintirea prințului Alexandru Ioan Cuza...”". Inițiativa a fost reluată de boierul Grigore Ghica-Deleni, urmaș al unei mari familii boierești cu moșii prin zona Hârlăului, "clasă ce nu avusese temeiu" - după cum mărturisește A.D. Xenopol - "de a fi mulțumită de domnia acestuia". Acesta citise lucrarea "Domnia lui Cuza Vodă" (1902) a istoricului A.D.
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
mari familii boierești cu moșii prin zona Hârlăului, "clasă ce nu avusese temeiu" - după cum mărturisește A.D. Xenopol - "de a fi mulțumită de domnia acestuia". Acesta citise lucrarea "Domnia lui Cuza Vodă" (1902) a istoricului A.D. Xenopol, după cum reiese din scrisoarea boierului către Xenopol, scrisă la începutul secolului al XIX-lea. În anul 1904, s-a format un comitet de inițiativă alcătuit din: Dimitrie Greceanu, Nicolae Iorga, Petru Poni, A.D. Holban, N. Cananău, G. D. Șerban și alții, sub președinția lui Grigore
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
Costică Asăvoaie, arheolog la Institutul de Arheologie din Iași . ""Actul de inaugurare a statuii lui Ștefan cel Mare" din 5/17 Iuniu, 1883, la Iassi"", care provine din Arhivele regale de la Sinaia, era însoțit de un ""act de danie către boierul Petru Valna și nepoții Lazăr și Baloș"", din 1 iunie 1472, cu pecetea domnitorului. În acest act este reprezentat proiectul statuii originale a domnitorului Moldovei, realizat de către Gheorghe Asachi. Există diferențe mari între proiectul lui Asachi și statuia finală a
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]