13,186 matches
-
buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei avea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am aflat vestea tragică a morții bunicii mele. Acela a fost sfârșitul visului, căci ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul devenise din ce în ce mai ursuz și mâhnit, iar eu am început să trec prin Lunca din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să se risipească, via să se ofilească și bunicul să cadă la pat, care peste puțin timp va fi locul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul devenise din ce în ce mai ursuz și mâhnit, iar eu am început să trec prin Lunca din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să se risipească, via să se ofilească și bunicul să cadă la pat, care peste puțin timp va fi locul unde-și va da ultima suflare. Acum, din capul străzii, nu-ți mai zâmbește decât un schelet din ceea ce fusese mândria aceea de casă. Asta se întâmplase cu 57
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fericită că m-am născut într-o familie de români ortodocși, care-și au rădăcinile în două zone cu încărcătură istorico-geografică și spirituală deosebită: Probota și Cotnari. Copilăria veselă și nevinovată am petrecut-o, în cea mai mare parte, alături de bunicii mei, de la care am avut multe de învățat și care au rămas pentru mine modele demne de urmat, pline de povețe și lecții de viață. Crescând, am încercat tot mai mult să aflu „rădăcinile” familiei mele, cine sunt bunicii mei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
alături de bunicii mei, de la care am avut multe de învățat și care au rămas pentru mine modele demne de urmat, pline de povețe și lecții de viață. Crescând, am încercat tot mai mult să aflu „rădăcinile” familiei mele, cine sunt bunicii mei și care este istoria locurilor natale ale părinților mei. Într-una din zile, după ce am urmărit un documentar despre mănăstirile din Moldova, i-am rugat pe părinții mei să-mi vorbească despre etimologia cuvântului „Probota” și să-mi spună
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și Lespezi și la vest Tătăruși. Ajunși la casa bunicilor, aceștia ne-au întâmpinat cu multă bucurie și au făcut, așa cum făceau de fiecare dată, ca întâlnirea noastră să fie sărbătoare. Îmi amintesc cu drag de vremea copilăriei mele, când bunicii erau mai tineri, verișorii plini de hazul și de farmecul vârstei, iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de vremea copilăriei mele, când bunicii erau mai tineri, verișorii plini de hazul și de farmecul vârstei, iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând pârâul Probota, numit de săteni pârâul Magaziei, am urcat pe o potecă îngustă până pe dealul Fânului. Acesta desparte satul de comuna Tătăruși. La fel ca în fiecare vară dealul mă întâmpina cu flori multicolore, frumos
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cea mai mare parte, cu oameni gospodari și harnici, care știu să mânuiască lucrul de dimineața devreme până seara târziu, dar care știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și pârâul Magaziei. Această zonă a rămas până astăzi sub numele de Satul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră ninsă în noaptea de Crăciun. Timpul a trecut repede, iar cuvintele bunicului au rămas vii în inima mea multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră ninsă în noaptea de Crăciun. Timpul a trecut repede, iar cuvintele bunicului au rămas vii în inima mea multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această dată, despre partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu am aflat totul despre satul Probota, sunt mulțumită că am descoperit suficiente informații care pot constitui începutul pentru alte abordări pe această temă. Probota are o importanță deosebită pentru mine, atât din punct de vedere subiectiv - pentru că aici locuiesc bunicii mei - dar și din punct de vedere obiectiv - deoarece acest pământ păstrează un monument de o valoare istorică, artistică, spirituală și culturală deosebită. Irina Osoianu Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani Postfață Oricine va parcurge cartea doamnei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe bătrânii feciori ai lui Gașpăr, oameni ciudați, „să nu-nop tezi cu ei“, Îmi spunea tata, și-mi fermeca mai ales Închipuirea o frumoasă copilă aleasă, cu sânge haiducesc În vine, vară bună cu mine, Sultana. L-am apucat pe bunicul, Moș Ghiță, după poreclă Beldie, care de cum da colțul primăverii și până toamna târziu sta singur cuc În fundul grădinii, sub nucul bătrân cât o biserică, la rădăcina căruia mocnea, sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mândra matroană albanezoaică, soția lui Sotir de la „Bucureștii de altădată“ În prima ediție, cârciuma din colț cu vin bun, mâncări de casă și plăcută atmosferă familială, pe vremea când Îmi speriam prietenii spărgând sâmburii de măs line Între măsele, ca bunicul de pe Vâlsan. Cum nici pe coana Eugenia, pe „țața Eugenia“, cum Îi spuneau rivalele ei de moarte și cu un sfert de veac mai tinere, dar respectuoase totuși cu ea nevoie mare, de n-ar fi decât numai pentru că i-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
opta Oleacă de sportivitate nu strică O viață de sportiv: campion al alergărilor În sac din Cișmigiu, al zmeului și al arșicelor, velocipedist și automobilist. - Ce Înseamnă „a călători“; sau de la carul cu boi și fără „hier“ la roate al bunicului la Renault-ul, Chevroletul și DKW-ul nepotu lui. - Superstițiile unui intelectual și divagațiile lui În jurul automobilului. - Descartes și Montaigne pot fi uneori de folos În depanajul motorului. - Cât mai puțin confort pentru un minimum măcar de sportivitate. - Drumuri, popasuri și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
priceput, abil și stăpân pe reflexele sale la volan. CU AUTOMOBILUL ESTE ADEVĂRAT CĂ PLECI, CĂ SOSEȘTI (când sosești) - dar nu călătorești. În acest sens, am călătorit În viața mea o singură dată sau de două ori: În copilărie, cu bunicul, moș Ghiță Beldie, și cu carul lui cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroești la Pitești, ațipind cu ochii la stele și ascultând, la popasuri și În sfânta liniște a nopții, rumegatul boilor, În aromeala caldă a baligii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
guler răsfrânt (rabatu). Așa ceva se purta numai În Ardeal, iar Costică Beldie a adus moda În București. Călătorește prin țară, dar poposește mai ales la Stroești. Multe clipe de liniște și recreere a petrecut În satul acesta la rudele și bunicii lui. Cu ocazia vizitelor la Stroești, veneau și prieteni de-ai lui, oameni de litere și de știință. Una din aceste vizite a rămas de pomină. Costică Beldie Împreună cu soția sa, Eugenia, cu ziaristul Matei Gheorghiu și cu soția acestuia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
favorabile, îndrăznesc să afirm că scriitorul arădean a înțeles cel mai bine demersul meu, a reușit să pătrundă în intimitatea subiectului cărții și a gândirii autorului ei. Am fost pe aceeași lungime de undă, cum se spune... Închinasem cartea "memoriei bunicului meu, avocat Gheorghe Vrânceanu, veteran de război și fost deținut politic". Și Cornel Marandiuc înțelesese: "Dedicația explică și impune". "Cartea este atent scrisă (notează el în Avioanele albe au murit demult, măgulitoarea recenzie). Cântărit. Filtrat. Cu sobrietatea ce... acoperă pudic
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
foștii securiști au acaparat în bună măsură economicul, politicul, mass-media, în care proliferează cancerigen de douăzeci de ani încoace, odraslele lor își fac doctorate prin Occident și se pregătesc pentru cariere la fel de strălucite și de urât-mirositoare ca și părinții și bunicii lor. Cine le va face vreodată dreptate lui Tudor Greceanu și soției sale Lia, ori tatălui ei, Ioan Tobă Hatmanul, vânător de partizani în Crimeea, condamnat de bolșevicii sovietici și de cei români, trecut prin toate lagărele "marii noastre vecine
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
vor arunca al miilea zâmbet disprețuitor, vor rosti al miilea discurs mincinos, vor încheia al miilea contract gras ori vor mânji pentru a mia oară cuvântul "România" (prin simpla rostire), le recomand să-și amintească cine sunt. Ei, părinții și bunicii lor. Și să observe că sângele lui Șirianu, Spulbatu, Macici, Korne și al altor câtorva sute de mii de români nu s-a uscat încă. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Eroii uitați, în "Rost
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
este o parte din istoria militară românească. L.C.: Vă leagă ceva special de domeniul aviației sau al armatei ? D.F.: De domeniul aviației mă leagă doar această pasiune. De domeniul Armatei Române aș spune că mă leagă povestirile de pe front ale bunicului meu matern, locotenentul Gheorghe Vrânceanu, auzite în copilărie. El a fost ofițer de artilerie (rezervist) și a luat efectiv parte, în prima linie, la campanile celui de-al Doilea Război Mondial, din iunie 1941 până în decembrie 1944. Iar tatăl lui
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și se întunecă. Ca de fiecare dată când sunt în impas, merg la înger și îi cer lui să limpezească lucrurile. Îl implor cu înfățișarea mea de copil nevinovat (chiar, semăn cu un copil nevinovat care îl roagă ceva pe bunicul său, sigur că acesta nu o să-i reziste...): -Învață-mă, Lazarus, de ce mereu și mereu visez atât de urât despre cei de jos. Sunt doar vise sau ceea ce visez eu chiar se întâmplă aievea? Lazarus tace stânjenit. Din reacția lui înțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]