11,853 matches
-
străin și Întotdeauna dușman intereselor noastre, contesta tocmai această Unire, și... formarea, la polul opus, al unui alt grup extremist care voia să se arunce În aventura unei Românii „mai frumoasă ca soarele de pe cer!”, o Românie care trebuia să calce peste trupurile și conștiințele oricui nu era „născut rumân!” și nu era ordodox, un hybris colectiv, care, la fel, se baza pe sprijinul unui alt imperialism, la fel de cinic ca și cel de la Răsărit. Amintim acest „tangaj”, această periculoasă - și inutilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În adâncul firii lor, idiomatice și universale, și care este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se supără pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică a acestor populații de pe ambii versanți ai Carpaților! - se Înșală, o spun cu toată răspunderea. Ei trebuie, la urma-urmei, dacă sunt consecvenți cu sine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a atins apogeul sau post-apogeul, faza terminală, și trecerea de la producția de mărfuri și desfacerea lor la specularea capitalului, bursieră, fără investiție de risc și de valoare, să fie un asemenea semn. Sau... mondializarea care ni se pregătește, care va călca În picioare orgoliul și identitatea nu puținor state, unele dintre ele, „tinere” și mândre de structura statală și identitară În care s-au regăsit după secole de servaj și anomie, această „mondializare” nu va fi decât „pretextul” pentru o nouă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
află, indubitabil, criticul Gheorghe Grigurcu, căruia, după revoluție, admirîndu-i inteligența, cultura și vivacitatea stilului, i-am oferit o rubrică săptămânală la Contemporanul - Ideea europeană, ba l-am și angajat redactor - cu salariu plătibil lunar, deși nu știu să-i fi călcat vreodată piciorul prin redacția noastră. În toți acești ani cât a fost redactor și colaborator permanent - vreo cinci-șase! -, colegul nostru, vitregit de soartă și mai ales de fostul regim, exclus din redacția revistei Familia din Oradea și, apoi, incapabil de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
așa fel încât să arăți asemănător morților, să-i păcălești ca să te lase-n pace. Dădeam din cap și repetam, „Morții, aha, morții.“ Puteam auzi acordurile cântecului stafiilor Time of the Season revărsându-se din casă. - Adios, amigo, zise Pete, călcând accelerația. - E întotdeauna o plăcere să te văd, i-am spus, bătându-l cu mâna pe spate, apoi mi-am șters-o pe blugi și m-am strecurat în casă, închizându-mă în birou, unde am prizat două linii masive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cum nu-mi puteam găsi blugii, am smuls cearceaful de pe pat și m-am învelit în el. Am ieșit din cameră ca o stafie. Împleticindu-mă spre bucătărie, am trecut de menajera care aspira în camera de zi și am călcat pe urmele de picioare care păreau să fi fost ștampilate în cenușă pe mocheta bej, care în dimineața asta părea mai flocoasă și mai închisă la culoare decât de obicei. Stafia ce pășea prin camera de zi se opri când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am văzut fața crestată de încruntare. Îl cunoștea pe Clayton la ora aceea? Oare Clayton venise în biroul meu știind că o va întâlni acolo? Oare... - Tati, iar e verde, am auzit-o pe Sarah plângându-se, și atunci am călcat pe accelerație. Ca ghidat de radar am condus direct la Ira’s Spirits și am parcat la intrare. I-am spus lui Robby să aibă grijă de sora lui, dar avea căștile Diskman-ului pe urechi, conectat într-o altă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Trebuie să merg neapărat, călăuzit de paginile lucrării Dvs., pe toate străzile pe care m au purtat frumoasele Dvs. rânduri, și să mă opresc la casele a căror descriere o cunosc tot din aceste rânduri, pe acolo pe unde au călcat pașii bunicilor și ai mamei . Sunt lucruri care nu se fac În compania unor prieteni și sub formula unei excursii. Pentru străini, asta nu Înseamnă nimic și nici nu le poți cere acest lucru. Regretul acestei neîmpliniri, pe care am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de toamnă, ochelari, papion și pălărie, zâmbind îngândurat unor percepții lăuntrice. Impresia de autenticitate este atât de puternică, încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-a ros încălțările Pessoa la începutul veacului. De atunci încoace, s-au perindat multe celebrități pe aici. Una dintre ele, foarte recent, a fost amicul nostru Virgil Mihaiu, care s-a aflat la Lisabona cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Einar Örn Gunnarsson este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit „Lev Tolstoi în secolul XXI”. Adrian Popescu ar trebui să reacționeze și la numele „Padre” sau „Monseniorul”. „Adrian este omul în preajma căruia eu, mamă a trei copii, mă cumințesc”, recunoaște cu smerenie Corinne. Medicul Trenului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de care aș prefera să mă țin departe, dar pe care (jenant să recunosc), în același timp, mă bucur să le reîntâlnesc, ca pe niște vechi cunoștințe din copilărie... Mi-am zis odată, pe la mijlocul anilor ’90, că nu voi mai călca în viața mea în acest oraș blestemat, după ce am fost îngrozit de moravurile sale demente, scăpate de sub controlul de altădată al partidului comunist - și nu eram decât în trecere prin Moscova, plecam... în Mexic, la un congres al PEN Centrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
precum și Polonia, unde probabil Malborkul e o excepție, nu mai poartă amprenta Uniunii Sovietice, deși o paragină specifică „orânduirii” se mai observă pe alocuri și aici. Trebuie să mă grăbesc și să spun că nici în 1985, când am mai călcat prin Tallin, acesta nu era un oraș sovietic, cu toate blocurile de acest tip din orașul „nou”, pe care le vedem și azi (și chiar sunt). Trebuie probabil să fi avut ceva în firea ta, ca să nu zic în sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
n-am să uit niciodată cum, în seara când trebuia să ne întâlnim la „doamna Candrea”, după ce m-a anunțat victorios că a terminat lectura, el a sosit într-adevăr cu sutele de pagini sub braț și... cu piciorul rupt, călcase, în drum spre restaurantul scriitorilor, într-o groapă și-și fisurase peroneul. În loc să se întoarcă acasă sau să fugă la urgență, el și-a continuat drumul, a venit la întâlnirea cu „înfometatul autor” și, stând apoi ore întregi cu piciorul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după „dosar” în primul rând, preluând, vrând-nevrând, sculele cele mai primitive ale psihologiei politicii extremiste, au vrut să creeze același climat de „departajare” și în România, de astă dată, pe solul fizic și cultural pe care aveau privilegiul de a călca pentru prima oară și... de a publica, în sfârșit, cărți, activitate ce desemnează o vocație, la urma-urmei, și în care nu excelaseră pe malul Senei... Să nu se creadă că judecățile mele sunt pornite din resentiment, din ură „colegială”, din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
preferans și beam vermut italian. Eu însumi eram atras de persoana sa ce emana o reală seducție umană, cult, inteligent, vioi, el părea, în astfel de discuții intime, a fi partizanul literaturii bune, române și străine, încă ocultată dacă nu călcată în picioare de critica literară oficială. Prima mea surpriză a fost atunci când l-am auzit apoi, în repetate rânduri, ridicându-se în ședințele prezidate chiar de șeful statului - care, în primii săi ani „de domnie”, erau numeroase și regulate -, afirmând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
intoxicare ai securității să răspândească zvonul ba c-aș fi nebun, ba colonel de securitate!... (E, acum de altfel, momentul desfacerii dosarelor de securitate și, spre stupefacția multora, nu Breban, ci, din păcate, alți scriitori „merituoși și venerabili” au mai călcat cu stângul, oferindu-și probabil neînsemnatele lor „servicii” securității statului. Din frică, din anumite interese, cine știe?! Dosarul meu încă nu l-am consultat până la această oră, din teamă, o recunosc, de a nu găsi acolo, strecurate printre bogatele file
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așadar cam care ar fi dificultatea tehnică a deambulărilor. Și bineînțeles, există și altele și mai mari. Hristos, evreu el însuși, a crescut printre ai săi, a întâlnit mulți păgâni, dar niciodată vreun creștin. Astăzi există creștini în toate ținuturile călcate de el, iar aceștia se reclamă în mod diferit (și nu fără contradicții) fie din trecerea lui pe acolo, fie din cuvântul lui. Există mai ales musulmani care recunosc calitatea lui de profet, dar nu și de Dumnezeu întrupat om
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de văzut, dar atâtea de spus (prezența ghidului indispensabilă). Mă plimb pe platforma bătătorită ascunzându-mi politicos plictisul, poate mai bine zis incompetența, în ciuda exaltării inițiale de a mă afla cât mai aproape de acest creuzet inaugural. Pe aceste dale au călcat contemporani ai lui Isus, asceți care așteptau ca și el sfârșitul timpurilor, se împărtășeau cu pâine și vin și reînnoiau vechiul cult al purificării. Cine mai calcă azi pe aici? Opt din zece vizitatori sunt creștini, mi se spune. Memoria
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a mă afla cât mai aproape de acest creuzet inaugural. Pe aceste dale au călcat contemporani ai lui Isus, asceți care așteptau ca și el sfârșitul timpurilor, se împărtășeau cu pâine și vin și reînnoiau vechiul cult al purificării. Cine mai calcă azi pe aici? Opt din zece vizitatori sunt creștini, mi se spune. Memoria creștină, care stă la pândă în deșertul tătarilor, persistă vie în pietrele și bucățelele de papirus risipite pe aici. O consolare: în mod cert, aceste pietre au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi văzut un alt vorbitor, câteva minute mai târziu, palestinian și ierosolimitan prin naștere, un spirit cultivat și generos, surprins ca și când ar fi căzut din lună aflând din gura acelorași doi rabini că unui evreu ortodox îi este interzis să calce pe Haram al-Charif. Ar risca în acest caz, impur cum e, să profaneze incinta Templului (măcar că aceasta nu este exact localizată pe esplanadă). Numai Dumnezeu este autorizat să reclădească Templul și ar fi un sacrilegiu să încerci să-l devansezi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Situată în partea dreaptă a zidului dinspre apus, ea se învecinează cu poarta zidită zisă "a lui Barclay", lângă care Profetul și-a legat iapa înaripată Al-Buraq, în timpul călătoriei lui nocturne, și pe unde cruciații pătrundeau călare pe esplanada Moscheilor, călcând cu copitele indiferente ale cailor lor, evrei și musulmani. "Săriți! Al-Aqsa e în primejdie!" Șeicul Tamini denunță de la Nablus "un proiect rasist" vizând recucerirea muntelui Moriah și lansează chemarea la o "zi a mâniei". Există și precedente. Incidentele din 1996
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și extremiști care pot fi văzuți ici și colo cu soldați pe urmele lor, care îi protejează și-i supraveghează în același timp. Ei vin aici sfidând măsura de interdicție promulgată de marele rabinat, în 1967, care stipulează că a călca din nebăgare de seamă pe Sanctus Sanctorum expune la moarte. Și se feresc să vină vinerea, o zi sensibilă. Pe vremea când protestele publice erau permise, esplanada putea primi până la două sute de mii de persoane. Astăzi nu sunt autorizați să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Scoate din buzunar un pătrățel de hârtie tipărit și mi-l flutură sub nas: Știți cine mi-a dat chestia asta? Un rus din Vladivostok care abia bălmăjește un pic ivrit și nu cunoaște niciun cuvânt arab. El n-a călcat niciodată pe aici, dar m-a interogat ca și cum aș fi un străin pentru a-mi da un permis de reședință, în timp ce eu și familia mea trăim în Ierusalim din timpurile cele mai străvechi. Dumnevoastră găsiți normal acest lucru? Eu am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sale. Creștinul nu-i făcut să stea în primele rânduri. Prin vocație, el este de partea celor slabi și a perdanților. Expus tuturor calomniilor și tuturor manifestărilor de dispreț. Cu atât mai mult cu cât el are ca misiune să calce în străchini. Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină și ceea ce auziți la ureche
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
clash-ul cosmic dintre Bine și Rău; politicieni mai sioniști decât sioniștii, comparându-se în bogății cu Cressus, aducând cât ai bate din palme pelerini și subvenții, dispunând la nevoie și de sprijinul Casei Albe! Cam multe avantaje. Cât despre Vatican, călcând pe urmele lui Ioan-Paul al II-lea, el încearcă realizarea unui nou compromis istoric pe cheltuiala palestinienilor: în schimbul unei toleranțe ebraice, înființarea unei Biserici locale ebraicofone. Ăsta-i europeanul de modă veche, care seamănă vrajba, ba încă preluând ceva și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]