10,800 matches
-
faptul că textul original a cronicii, ca și primele copii ale acestuia au fost pierdute, este dificil să se stabilească conținutul original al manuscrisului. Principalele surse cunoscute în prezent sunt letopisețele Laurențian și Ipatiev. Letopisețul Laurențian a fost scris de către călugărul novgorodean Laurentius pentru cneazul Dimitrie Constantinovici în 1377. Textul original folosit a fost o cronică scrisă pentru marele cneaz Mihail Iaroslavici în 1305. Manuscrisul prezintă istoria de până la 1305, dar din motive necunoscute perioadele 898-922, 1263-1283 și 1288-1294 sunt omise
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
El a donat unele proprietăți abației de Egmond, printre altele Hillegersberg (care se numise anterior "Bergan", însă rebotezată după numele mamei lui Arnulf) și Overschie, faptă care poate fi interpretată ca recompense pentru activitățile de curățire a terenurilor întreprinse de călugării de Egmond. Arnulf a fost primul conte care a intrat în conflict cu frizonii, iar în 993 el a invadat teritoriul acestuia, însă pe 18 septembrie al aceluiași an a fost înfrânt și ucis în apropiere de Winkel în Friesland
Arnulf I de Olanda () [Corola-website/Science/328678_a_330007]
-
În 1471, Branković a însoțit personal un ambasador venețian la Poarta pentru a purta negocieri cu sultanul. Ea și-a păstrat influență în numirea conducătorilor Bisericii Ortodoxe și a rămas influență în timpul domniei succesorului lui Mahomed, Baiazid al II-lea. Călugării mănăstirii Rila au rugat-o să le transfere moaștele sfanțului Ioan de la Rila de la Veliko Tarnovo la Mănăstirea Rila și datorită ei dorința lor a fost îndeplinită în 1469. Datorită influenței ei, au fost oferite privilegii speciale creștinilor ortodocși greci
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
alăture din nou grupului; într-un final, cei patru găsesc un izvor de apă și evită astfel să moară din cauza deshidratării. Ei reușesc să ajungă în munții Himalaya, toți patru în stare avansată de extenuare, și sunt salvați de un călugăr tibetan care îi duce la o mănăstire budistă, unde își recapătă puterile. Dl. Smith decide să meargă la Lhasa, unde una dintre persoanele de contact ale Armatei americane îl va ajuta să se întoarcă în America. Ceilalți trei își continuă
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
al tradiției umaniste a culturii arabe clasice. El a aparținut unei familii înstărite de origine siriană, care s-a așezat într-un sat din apropiere de Beirut, unde s-a născut autorul. Cultura arabă tradițională a deprins-o de la un călugăr, apoi și-a îmbogățit-o prin lecturi din cele mai diverse: gramatică, retorică, lexicologie și poezie. Compunea versuri ocazionale de la o vârstă fragedă, în mare parte panegrice, adresate emirului, dar care n-au fost păstrate. În 1840 s-a mutat
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
Yves Marie-Joseph Congar (n. Sedan, Ardennes, Franța, 8 aprilie 1904 - d. Paris, 22 iunie 1995) a fost un călugăr dominican, unul dintre cei mai influenți teologi catolici din secolul al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de ecleziologie și de ecumenism. Mai întâi expus bănuielilor, apoi sancțiunilor autorităților bisericești, după aceea a fost reabilitat, numit expert la
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
este un ordin religios creat de Godefroy de Bouillon după cucerirea Ierusalimului de către cruciați în 1099. Constituit de călugări, acest ordin avea drept scop protejarea Sfântului Mormânt și a vieții liturgice a sanctuarului. Odată cu înmulțirea cuceririlor din Țara Sfântă, ordinul s-a dezvoltat extinzându-și misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. După pierderea Statelor
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
aur, acolo unde Iisus Hristos a trebuit să poarte o coroană de spini.El acceptă atunci responsabilitatea de apărător al Sfântului Mormânt cu titlul de baron. Tocmai în calitate de apărător al Sfântului Mormânt, el a constituit, după modelul unei grupări de călugări pe care o întemeiase la Anvers înaintea plecării sale în cruciadă, un capitul al Sfântului Mormânt pentru a proteja mormântul lui Hristos și pentru a-ajuta pe patriarh să organizeze viața spirituală a comunității. În jurul acestei grupări, se adună într-
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
ajuta pe patriarh să organizeze viața spirituală a comunității. În jurul acestei grupări, se adună într-o frăție bărbați și femei devotați care constituie o categorie aparte. Unii cruciați, rămași în Țara sfântă, își pun în mod spontan armele în slujba călugărilor pentru a proteja și a apăra Sfântul Mormânt și capitulul având statutul de "dăruiți", adică laici, dar în slujba religiei. Capitulul este compus din douăzeci de preoți de mir (cler secular) care trăiau în comunitate. Adoptând regulile Sfântului Augustin din
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
devine un ordin monahal în toată legea sub numele de cu recunoașterea Papei Pascal al II-lea . Acești "milites sancti Sepulcri", cavaleri nobili care și-au pus viața în slujba religiei , sunt acum sub o dublă dependență, una religioasă față de călugări și alta caritabilă față de Ospitalieri, care îi întrețin. La început, succesul cruciaților liberi permite dezvoltarea tuturor ordinelor din Țara sfântă precum ordinul ospitalier al Sfântului Ioan de la Ierusalim creat de fratele Gérard în jurul anului 1080 și oficializat printr-o bulă
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți proprietari de terenuri din regatul Ierusalimului, mai mult de un sfert din Orașul sfânt aparținându-le. Pentru că erau proprietari, ei trebuiau să asigure un contingent de militari în caz că regele din Ierusalim decreta mobilitatea. Această obligație
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
și în Țările de Jos, erau toate dependente de așezămantul-mamă de la Ierusalim, ele respectau aceleași reguli ale Sfântului Augustin și aveau aceeași liturghie. În același fel și din aceleași motive, tinerilor pelerini care se angajau în frăția "milites sancti Sepulcri", călugării le ofereau binefacerile religiei și în schimb, ei aduceau ordinului forța armelor lor. După ce au fost învinși în bătălia de la Hattin din 4 iulie 1187, cavalerii liberi vor pierde o mare parte din Statele latine din Orient inclusiv Ierusalimul. În
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
se reorganizat și îmbogățit din motive istorice, juridice și spirituale. Primele veșminte erau albe, dar, după pierderea tuturor așezămintelor din Orient, cavalerii Sfântului Mormânt au adoptat , în semn de doliu, veșmântul negru pe care l-au păstrat și în continuare. Călugării purtau o cruce cusută pe veșmintele lor, crucea patriarhală latină cu dublă traversă roșie-stacojie.
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
avut loc o căsătorie între Grimoald cel Tânăr, cel mai mare fiu lui Pippin, și Thiadsvind, fiica lui Radbod, în 711. La moartea lui Pippin în 714, Redbad a luat din nou inițiativa. La forțat pe sfântul Willibrord și pe călugării acestuia să fugă, avansând până la Koln, unde l-a învins pe Charles Martel, fiul lui Pippin, în 716. În cele din urmă, Charles i-a invins pe frizoni. Redbad a murit în 719, dar urmași săi au continuat lupta împotriva
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
francilor. Ca un exemplu de putere, regele Radbod, spre sfârșitul vieții sale, a anunțat că s-a angajat în crearea unei armate suficientă pentru a înfricoșa Franța. În a doua călătorie al sfântului Bonifaciu la Roma, Wulfram (sau Vulfran), un călugăr și fost arhiepiscop de Sens a încercat să convertească pe Radbod, dar eșuând s-a întors la Fontenelle. Se spune că Radbod a fost aproape botezat, dar a refuzat când i s-a spus că el nu va fi capabil
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
la sfârșitul secolului al III-lea, întrucât este evocat Constantinopolul. A fost, fără îndoială, realizat pornind de la o hartă murală. Documentul cel mai cunoscut care a ajuns până la noi este Tabula Peutingeriana, sau Tabula Theodosiană. Este copia făcută de un călugăr alsacian în secolul al XIII-lea, a documentului realizat la începutul secolului al III-lea de Castorius. Acest document ar putea fi și o copie a hărții Imperiului lui Agrippa destinată socrului său, împăratul Augustus. Donată umanistului Konrad Peutinger, ea
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Viena) a fost un lingvist polonez de origine franceză, cunoscător al limbilor Orientului Mijlociu, gramatician și lexicograf. În tinerețe a studiat filosofia la Roma sub îndrumarea iezuiților. Acolo probabil că s-a ocupat și de limbi orientale (probabil sub influența călugărului R.P Giattini S.J, care, pe lângă matematică, logică, fizică și teologie, s-a ocupat de asemenea și de limbile asiatice). Meninski a plecat în Polonia în jurul anului 1647 - cum se pare, la invitația prințului Michał Kazimierz Radziwill (1635-1680). Nu
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
o vizită și a prezentat-o Prințului Ioan Constantinovici al Rusiei. La scurt timp, el a cerut-o în căsătorie. A fost o căsătorie din dragoste, o surpriză pentru familie, deoarece se credea că blândul și introvertitul Ioan va deveni călugăr ortodox rus. "Probabil știți că Ioancic este logodit cu Elenă a Șerbiei, aceasta este atat de emoționant", a scris verișoară să îndepărtată în vârstă de 14 de ani, Marea Ducesa Tatiana Nicolaevna mătușii sale, Marii Ducese Olga Alexandrovna la 14
Prințesa Elena a Serbiei () [Corola-website/Science/329425_a_330754]
-
țipa după ajutor dar în cele din urmă, copleșit de puteri, acesta a fost strangulat cu o funie și aruncat de la fereastră. Isolda, doica lui Andrei, a surprins tot conflictul, a luat trupul prințului și l-a dus în biserica călugărilor, unde a rămas până a doua zi de dimineață. Când cavalerii maghiari au ajuns, Isolda le-a spus totul în limba maternă, astfel încât nimeni să nu înțeleagă ce vorbesc și a părăsit Neapolele pentru a-l informa pe regele Ungariei
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
inspirat din Psalmii 51 și 85 cu mesajul chemării lui Dumnezeu pentru a ajuta poporul cu bunătatea și binecuvântarea Sa, a compus de asemenea medii inspiraționale din Biblie si a dedicat câteva unor sfinți libanezi, precum Sharbel Maklouf ( preot și călugăr maronit libanez). Albumul evidențiază calitățile sale de soprană și tehnica sa în stilul clasic, în special versiunea în limba franceză a melodiei "Miserere mei, Deus". Albumul "E῾tazalt El Gharam" este lansat după aproape 8 ani de pauză și se
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare atât cu restul musulmanilor cât și cu cruciații. Negocierile dintre aceștia erau complicate de faptul că ordinele de călugări războinici, ospitalierii și templierii, aveau o politică independentă de Regatul Ierusalimului și drept urmare trebuiau abordate separat. Deși o propunere din partea lui Sinan către franci de a se converti la creștinism se pare că ar fi existat, atitudinea intolerantă și actele
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
s-a născut prin anul 793 sau 794, într-un mic sătuc din actuala prefectură Tochigi, din Japonia. La vârsta de 14 a devenit călugăr și a plecat la templul Enryaku-ji, sediul sectei Tendai. În anul 838, a plecat împreună cu o misiune diplomatică în China, la curtea imperială a dinastiei Tang. S-a stabilit undeva în actuala provincie chineză Shanxi, unde a vizitat numeroase temple
Ennin () [Corola-website/Science/330972_a_332301]
-
fost deportat înapoi în Japonia, în anul 847. Întors în Japonia, s-a reinstalat la Enryaku-ji, unde a devenit stareț și patriarh al sectei Tendai, în anul 854. A promovat meditația amidistă și a intrat în conflict cu un alt călugăr Tendai, călugărul Enchin. În urma disputelor dintre cei doi, secta Tendai s-a împărțit în alte două secte: "Sammon" (urmașii lui Ennin) și "Jimon" (urmașii lui Enchin). De asemenea, Ennin a întemeiat templul Ryushaku-ji din Yamadera. El a mai scris 100
Ennin () [Corola-website/Science/330972_a_332301]
-
înapoi în Japonia, în anul 847. Întors în Japonia, s-a reinstalat la Enryaku-ji, unde a devenit stareț și patriarh al sectei Tendai, în anul 854. A promovat meditația amidistă și a intrat în conflict cu un alt călugăr Tendai, călugărul Enchin. În urma disputelor dintre cei doi, secta Tendai s-a împărțit în alte două secte: "Sammon" (urmașii lui Ennin) și "Jimon" (urmașii lui Enchin). De asemenea, Ennin a întemeiat templul Ryushaku-ji din Yamadera. El a mai scris 100 de cărți
Ennin () [Corola-website/Science/330972_a_332301]
-
clasice chinezești". În occident, romanul mai este cunoscut și sub numele de "Maimuța", deoarece un personaj foarte important este Regele Maimuță (Sun Wukong). Romanul este o adevărată capodoperă și este structurat în 100 de capitole. În roman este relatată viața călugărului Xuanzang (602-664) și pelerinajul său sfânt în India pentru a aduce scrierile sacre ale budismului în China, așa zisa "" ("Xi yu ji"). Pelerinajul său este un eveniment istoric real, dar romanul a introdus elemente ale fantasticului printre care diferite zeități
Călătorie spre Vest () [Corola-website/Science/331022_a_332351]