11,041 matches
-
Năuneanu"" a colaborat la revista "„Lupta patriotică"", periodic al "Uniunii Patrioților" (din care făcea parte și George Călinescu). Scria articole pe teme de politică externă, comentarii, opinii despre evoluția lumii și despre necesitatea modernizării postbelice. Periodicul s-a transformat în cotidianul "„Banatul"", dar prim-rabinul, căsătorit și având un copil, a renunțat la activitatea ziaristică, deși i-a fost aproape de suflet. La 1 septembrie 1949, a dobândit, în alegeri, titlul de prim-rabin al comunității evreiești neologe din Timișoara, ca urmaș
Ernest Neumann () [Corola-website/Science/310463_a_311792]
-
un puternic scandal în toamna lui 2008. La 29 noiembrie 2012, pe baza analizei unor profesori străini din domeniul chimiei, i s-a imputat plagierea unei lucrări stiințifice. Acuzația de plagiat a fost publicată (29 noiembrie 2012) inițial de un cotidian german (Frankfurter Allgemeine Zeitung) informație preluată de pe site-ul anti-plagiat integru.org dar și în presa română. Acuzația ar fi formulată pe baza analizei unor specialiști în domeniu din Germania, Canada, Marea Britanie și SUA a lucrării publicate de Andronescu și
Ecaterina Andronescu () [Corola-website/Science/304938_a_306267]
-
ori murim!" (album; în limba franceză) („Tineretul Liber”). 1991 - "Economia mondială", de Denis Auvers; prima traducere din limba franceză publicată (editura Humanitas). - "Roumanie: aperçu géographique", de Dan Balteanu (Editura Enciclopedică). - traduce și redactează versiunea franceză a Buletinului ARPress, editat de cotidianul „România liberă”. 1994 - "Le cadre législatif et institutionnel pour les minorités nationales de Roumanie"; în colaborare (Institutul român pentru drepturile omului). - "Petru cel Mare", de Henri Troyat (roman istoric) (editura Humanitas). - revista „Arhivele totalitarismului”, nr. 13-14 ([n limba franceză); în
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
și ziariștilor străini de pe teritoriul României. Pe lângă numeroși ziariști serioși, se strecurau în țară diferite persoane cu intenții mai puțin oneste. Un exemplu al unor asemenea probleme îl constituie cazul lui Julius Köver, care se prezenta drept corespondentul economic al cotidianului austriac Neue Freie Presse prezentând la București acte în regulă. În paralel, mai colabora și la ziarele ungurești Pester Lloyd și Budapesti Hirlap, precum și la publicațiile cehoslovace de limbă germană Prager Tageblatt și Die Wirtschaft. Din 1933 a fost înregistrat
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
anului 2006, mișcarea unionistă a câștigat teren, subiectul fiind mult mai discutat în ziarele din România, iar peste 100.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au cerut pașapoarte românești în doar două luni, august și septembrie 2006. Un articol în publicația "Cotidianul" , care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacții negative în publicații precum "Ziua" sau unele publicații din Republica Moldova - "Timpul" și "Jurnal de Chișinău" , care acuzau "Cotidianul" de exagerarea costurilor și limitarea uniunii doar
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
și septembrie 2006. Un articol în publicația "Cotidianul" , care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacții negative în publicații precum "Ziua" sau unele publicații din Republica Moldova - "Timpul" și "Jurnal de Chișinău" , care acuzau "Cotidianul" de exagerarea costurilor și limitarea uniunii doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie și decembrie, a existat o explozie de cereri de obținere a cetățeniei române, din partea cetățenilor Republicii Moldova, consulatul României nemaifăcând față la numărul de
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
în limba română, inexistent în 1917 și reușește deschiderea de școli românești în toată Basarabia, începând cu toamna anului 1917. Tipărește apoi ”Ardealul” (de la 1 octombrie 1917), prima ”foaie” cu tipar latin din întreg Imperiul Rus, transformat mai apoi în cotidianul ”România Nouă” (de la 24 ianuarie 1918) - ”organ de luptă pentru unirea politică a tuturor românilor”. În primul număr publică marea ”Declarație” - întocmită și cu prima semnătură a lui Onisifor Ghibu - ”de unire cu România a tuturor românilor aflători în teritorii
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
X-lea al Franței s-a încoronat în 1825, potrivit vechiului ceremonial, la Catedrala de la Reims, acceptând caracterul sacru. Acesta, fiind monarh de drept divin, controla majoritatea Camerei Deputaților. Deși nu existau partide politice, presa juca un rol important. În jurul cotidienelor politice s-au polarizat oameni politici care formau grupări și care se angajau în diverse dezbateri. O parte din presa politică era controlată de liberali. Pentru a-și crește prestigiul și realizând că era contestat de o opoziție liberală puternică
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză reprezentată de Charles Maurras și Leon Daudet ce obținuse un număr redus de locuri în Adunarea Națională. Era condamnată pontifical pentru discursul extrme de agresiv împotriva Republicii, evreilor și străinilor, având sprijinul cotidianului Echo de Paris și dispunând de gruparea paramilitară les camelots du roi. Opoziția de dreapta s-a exprimat prin mișcări activiste, ligi , organizații ierarhizate, disciplinate, ce se declarau franceze, patriotice, apolitice, antimarxiste, antiparlamentare și autoritare, că Crucea de Fox, Jeunesses
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
1947-1950 a fost membru al colectivului agricol „Bambak” (care a creat așezarea Aloney Abba). Ajuns în Israel a studiat la Facultatea de Drept și Economie din cadrul Universității Țel Aviv, obținând diplomă de avocat. În aceeași perioadă, a fost redactor-adjunct al cotidianului „Zmanim” (Timpuri) și președinte al consiliului redacțional al acestuia 1944-1946. A lucrează o perioadă de timp că funcționar pentru relații cu publicul și informații în cadrul Administrației Fiscale din Israel („Keren Magen”), apoi, între anii 1966-1969, a fost cooptat ca membru
Yitzhak Artzi () [Corola-website/Science/306033_a_307362]
-
regiunea Țel Aviv, neevreilor care au salvat evrei în timpul Holocaustului. A deținut și funcția de președinte al Organizației Mondiale a Evreilor Bucovineni. A publicat lucrarea „Biografia unui sionist” (în limba română, Ed. Hasefer, 1999). De asemenea, a scris articole în cotidianele israeliene „Maariv”, „Haaretz”, „Haboker” și „Tmurot”. În anul 2000 a fost declarat cetățean de onoare al orașului Siret. Yitzhak Artzi a decedat la data de 18 septembrie 2003 în Israel. El este tatăl cântărețului israelian Șlomo Arti și al scriitoarei
Yitzhak Artzi () [Corola-website/Science/306033_a_307362]
-
admisă în 2004. Guvernul Ciorbea se prăbușește la 30 martie 1998, ca urmare a unei lungi agonii politice declanșate de conflictul cu PD, început printr-un interviu luat lui Traian Băsescu, atunci ministru al transporturilor, publicat în decembrie 1997 în cotidianul „Evenimentul Zilei”. Înlocuitorul lui Ciorbea a fost Radu Vasile, și el membru al PNȚCD, dar care avea legături de apropiere cu mai multe forțe politice. Nici noul guvern nu a reușit să demareze cu hotărâre reformele economice necesare, iar acțiunile
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
a activat în funcția de director general al Partidului Likud, apoi în perioada 1996-1997 a îndeplinit funcția de director general al Cancelariei primului-ministru. În anul 1999, Avigdor Liberman a înființat Partidul Israel Beytenu, devenind președintele acestuia și fiind redactor al cotidianului "Yoman Israeli". Liberman a fost ales ca deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel în anul 1999, și a îndeplinit funcția de președinte al "Asociației Parlamentare de Prietenie Israel-Republica Moldova". La data de 15 iulie 2008, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
treime din mica minoritate dintre druzii de pe Înălțimile Golan care au acceptat cetățenia israeliană . Majoritatea susținătorilor săi sunt israelieni vorbitori de limbă rusă, precum și foști suporteri deziluzionați ai Partidului Likud. În anul 2002, în timpul celei de-a II-a Intifade, cotidianul israelian Yedioth Ahronoth l-a citat pe Liberman care la o ședință de guvern a spus că palestinienilor ar trebui sa li se dea un ultimatum ca ""La ora 8 a.m. noi vom bombarda toate centrele comerciale ale lor...la
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
65 617. Între timp, oficialii germani au amânat acțiunea, iar Ion Antonescu a decis să semneze aderarea în cursul vizitei proiectate la Berlin. Anterior, Antonescu precizase în fața membrilor guvernului că are de gând să adere necondiționat la Axă : , interviu acordat cotidianului "Stampa" din Torino, reluat în 30 septembrie 1940 de "Universul". Textul tratatului de aderare fusese înmânat lui Antonescu și lui Sturdza cu doar câteva zile înainte de plecarea spre Berlin, în 20 noiembrie 1940, de către Fabricius, ambasadorul Reich-ului la București. Prințul
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
-o cu succes. După absolvirea școlii se angajează ca dascăl în satul natal. Ca toți dascălii sărcienți, și-a dat un aport aparte la dezvoltarea vieții culturale și amatoricească a satului. Când, în anul 1952, după un articol apărut în cotidianul „Politica” din Belgrad, a ajutat consătenii și familia cu sfatul și scrierea cererilor pentru restituirea pământului confiscat, șeful Securității (UDBA) drept pedeapsă l-a transferat la Bački Monoštur (în nordul Bačkăi) ca să învețe copii sârbi, rromi și români limba română
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
sta între anii 1870 și 1874 în penitenciarul din Waldheim. În anul 1874, când se poate întoarce în casa părintească, începe să scrie în noiembrie „Die Rose von Ernstthal” (Trandafirul din Ernstthal). În anul 1879 primește o ofertă de la un cotidian catolic din Regensburg de a-și publica povestirile sale mai întâi la ei. Cinci ani mai târziu, în 1879, la Stollberg (Sachsen) este arestat timp de 5 zile pentru încercarea de înșelare a autorităților, prin declararea unei identități false. După
Karl May () [Corola-website/Science/304745_a_306074]
-
anul 1888. În paralel, scrie și pentru alte ziare cotidiene, în afară de cel din Regensburg, folosind pseudonime diferite, pentru ca textele sale să fie onorate de mai multe ori. Până la moartea sa, a scris peste o sută de povestiri seriale în diferite cotidiene ca „Deutschen Hausschatz”, „Der Gute Kamerad”, „Kolportage”, până ce va întâlni în 1892 pe editorul „Friedrich Ernst Fehsenfeld” (1853-1933) care îi propune prezentarea narațiunilor sale în cărți. Astfel va apare „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de călătorie a
Karl May () [Corola-website/Science/304745_a_306074]
-
vânzărilor: poza de pe coperta a patra a cărții îl înfățișează pe autor într-o postură considerată „șocantă”. Unii cititori protestează la vederea fotografiei, declarându-se scandalizați de sugestia licențioasă pe care aceasta o îngăduie. Poza face înconjurul Americii, reluată în cotidiane și dezbătută în publicații mondene. Editura profită rapid și trimite în librării afișe publicitare reproducând fotografia, pe care stă scris cu litere de-o șchioapă: „Acesta este Truman Capote”. Abila manevră de marketing sporește rumoarea provocată de carte și impune
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
este doar o închipuire maladivă a oamenilor, ci un univers indestructibil legat de lumea noastră, univers care progresează sau regresează tot în funcție de ea, mai precis în funcție de acele persoane-lianți care asigură coeziunea celor două lumi. Unii oameni însă, abrutizați de universal cotidian steril și monocord au facultatea imaginativă paralizată și, mai grav, ajung să-i contamineze pe alții cu această stare mentală, după cum îi dezvăluie Gmork, vârcolacul, lui Atreiu. Citind discuția dintre cei doi, Bastian constată lucid această situație: Acum știa că
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
perioada de după publicarea acestui studiu, și-a continuat studiul și documentarea istoriei, cunoștințele sale despre istorie dându-i multe argumente pro sau contra actelor politice pe care le-a trăit ca politician și/sau episcop. A fost corespondent la multe cotidiene și jurnale, unde și-a exprimat punctul de vedere; a fost președinte sau membru în asociații diferite, fiind omagiat cu titlul de Doctor Honoris Causa a Universității de Științe Juridice din Berlin și, în 1882, a Universității de Filosofie din
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
revista Dilema veche. Tot la „Dilema veche” a coordonat paginile de politică internațională „La fața locului”. În 2015 a încetat să publice în Dilema Veche, odată cu acceptarea funcției de consilier în guvernul României. A scris o rubrică saptămânală la ziarul Cotidianul și un editorial sindicalizat pentru Asociația Editorilor și Patronilor din Presa Locală (preluat în opt publicații din toată țara). Până în decembrie 2011 a scris de asemenea o rubrică săptămânală în ziarul România liberă. Interviuri
Cristian Ghinea () [Corola-website/Science/304915_a_306244]
-
și în ziarul “Universul”, din 6 aprilie 1904, prin următorul text: “Aseară a avut loc la Otelul Boulevard o întâlnire a mai multor amatori care au pus bazele unei societăți automobilistice”. După câteva zile de la constituire la 9 aprilie 1904, cotidianul ,ULTIME INFORMAȚIUNI” revenea asupra acestui subiect, menționând: , Am anunțat că în București s-a înființat un club de automobiliști români. ... Clubul a aprobat, cu mici modificări, regulamentul alcătuit de Poliția Capitalei relativ la circulația automobilelor”. În 1904, anul înființării Automobil Clubului
Automobilism în România () [Corola-website/Science/304908_a_306237]
-
sau acuzate de corupție. În iunie 1997, împreună cu Teodor Meleșcanu, Mircea Coșea și Marian Enache, Boda părăsește PDSR și fondează partidul Alianța pentru România, al cărui vicepreședinte devine. Iosif Boda a publicat analize, interviuri și eseuri politice în mai multe cotidiane și periodice centrale de diverse orientări doctrinare sau simpatii politice. A colaborat ca jurnalist la cotidianele «Privirea», «Curentul», «Evenimentul zilei», «Cotidianul», «Cronica Română». Participă ca analist politic la postul Realitatea TV, la o emisiune de analiză politică (2003), apoi are
Iosif Boda () [Corola-website/Science/305490_a_306819]
-
părăsește PDSR și fondează partidul Alianța pentru România, al cărui vicepreședinte devine. Iosif Boda a publicat analize, interviuri și eseuri politice în mai multe cotidiane și periodice centrale de diverse orientări doctrinare sau simpatii politice. A colaborat ca jurnalist la cotidianele «Privirea», «Curentul», «Evenimentul zilei», «Cotidianul», «Cronica Română». Participă ca analist politic la postul Realitatea TV, la o emisiune de analiză politică (2003), apoi are o emisiune săptămânală la TVR 1 («Agenda Politică», apoi «Săptămâna Politică») (din 2004) și colaborează din
Iosif Boda () [Corola-website/Science/305490_a_306819]