14,040 matches
-
au soldat cu un eșec din motive necunoscute. Probabil Ferdinand nu a înțeles solia, ori s-a temut de Soliman Magnificul. În schimb, otomanii s-au îngrijorat de cutezanța lui Cornea și ca să regleze conturile cu domnitorul moldovean au dat domnia lui Petru Rareș, precum și oaste ca să cucerească tronul. Confruntarea a avut loc la Galați unde, părăsit de boieri, Alexandru Cornea a fost înfrânt de unchiul său. Pe 23 februarie 1541, Alexandru Cornea a fost decapitat iar la 11 martie au
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
cetatea Giurgiu, capitala raialei turcești, de unde va reveni pe 28 noiembrie cu o armată de 13.000 de turci și 6.000 de munteni, armată spulberată de domnul Moldovei împreună cu noul voievod al Țării Românești. Sub aceste auspicii începe prima domnie a lui Laiotă, ce urcă pe tronul părintelui său cu numele de Basarab. Nu însă pentru mult timp, căci la sfârșitul lui decembrie, pe 23, Radu cel Frumos trece Dunărea în fruntea unei armate turcești estimată în jurul a 30.0000
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
ce urmărea anexarea Moldovei din vara acelui an ce avea să ducă la marea bătălie de la Valea Albă din 26 iulie. Înfrângerea Imperiului Otoman din vara lui 1476 avea să anunțe, în mod firesc, și sfârșitul celei de a doua domnii a lui Laiotă Basarab. La sfârșitul aceleiași luni, Vlad Țepeș, Basarab Țepeluș și Ștefan Báthory se întâlnesc la Mediaș să facă planul ofensivei în Țara Românească iar pe 27 iulie deja o armată de circa 25.000 de oameni mărșăluiau
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
următor Laiotă, în fruntea unui contingent otoman, înainteză spre București. Undeva, între Giurgiu și cetatea de scaun, Vlad Țepeș este asasinat, sau după unele relatări conteporane cu evenimentul, prins și decapitat. Laiotă se reîntoarce pe tron însă și această ultimă domnie nu avea să țină decât până în noiembrie 1477 când din nou voievodul Moldovei năvălește în Țara Românească și, în urma unei bătălii, este înfrânt și ucis. Tronul este dat nepotului său omonim, Basarab cel Tânăr, Țepeluș cum i s-a mai
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
sau Vlăduț a fost domn al Țării Românești între februarie 1510 - ianuarie 1512, fiu al lui Vlad Călugărul și a celei de a doua soții, Maria (călugărită sub numele de Eupraxia). În primul an de domnie, caută să își consolideze relațiile cu Regatul Maghiar punându-se sub suzeranitatea lui Vladislav al II-lea Jagiello, așa cum reiese dintr-o diplomă din 17 august 1511 în care se intitulează " Noi, Vlad, din mila lui Dumnezeu voievod transalpin, recunoaștem
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
lui Vladislav al II-lea Jagiello, așa cum reiese dintr-o diplomă din 17 august 1511 în care se intitulează " Noi, Vlad, din mila lui Dumnezeu voievod transalpin, recunoaștem că domnul nostru preaîndurător, Vladislav, s-au milostivit a ne întări în domnia noastră părintească și de moștenire". Acest lucru confirmă reluarea relațiilor echilibrate în diplomația Țării Românești, asigurând, cel puțin pentru moment, liniște la graniță. În interior încearcă o apropiere de puternica familie a Craioveștilor care se presupune că deja pregăteau pe
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
Vladului Voievod în dreptate, să piiarză neamul și numele nostru dintr-această țară în veci[...]" ("Biografia patriarhului Nifon", în "Arhiva istorică", I, 2, p. 141). La rândul său voievodul îi asigură că "[...]nu va face nici un rău acelui neam[...]". În timpul domniei acestui voievod se tipărește în spațiul românesc a II-a carte românească în istoria literaturii române, numită "Octoihul," de către ieromonahului Macarie 1510-1512” (Sfânta Mânăstire Bistrița aflată în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea). Cartea este scoasă de sub
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
chiar viitorul voievod. Trupul este dus și înmormântat cu fast la necropola domnească de la Mănăstirea Dealu de către Neagoe Basarab care va regreta acest episod tragic toată viața. Pe piatra de mormânt, inscripția laconică este rezumatul perfect al vieții și al domniei acestui voievod obscur: "În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod. Și într-al 26 (sau 16 "n.t.") al vârstei
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896. Acesta a făcut o mulțime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusețea și bogăția castelului. În 1906 se aștepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc. Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleșul a mai suferit modificări, extinzându-se mereu. La forma
Castelul Peleș () [Corola-website/Science/302059_a_303388]
-
pe generalul Ion Antonescu. Două zile mai târziu,pe 8 septembrie 1940, Antonescu l-a silit pe rege să abdice și să transmită prerogativele regale fiului său, Mihai, după care el însuși s-a declarat Conducător, cu puteri dictatoriale. Sub domnia Regelui Mihai și a guvernului militar al lui Antonescu, România a semnat Pactul Tripartit pe 23 noiembrie 1940. Trupele germane au intrat în țară în 1941 și au folosit teritoriul românesc ca platformă pentru invazia Iugoslaviei și a Uniunii Sovietice
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
Descoperind realizările Renașterii, a început să promoveze influențele culturale italiene în Ungaria. Buda, Esztergom, Székesfehérvár și Visegrád au fost printre orașele care au beneficiat de stabilirea unui sistem de sănătate publică și educație, precum și a unui nou sistem juridic sub domnia lui Matia Corvin. S-a dovedit a fi un generos mecena al artiștilor din Italia (ex. Galeotto Marcio) și Europa de Vest, care s-au strâns la curtea sa. Biblioteca sa, Bibliotheca Corviniana, era cea mai mare colecție europeană de cronici istorice
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
a fost un rege dac care a stăpânit în zona munților dintre Banat și Oltenia, cu o oarecare aproximație, de la începutul domniei lui Augustus (27 î.Hr.) și despre care autorul antic Florus ne spune "acesta obișnuia să atace garnizoanele romane aflate pe teritoriul din sudul Dunării, atunci când aceasta era înghețată". După victoria lui Octavian în războaiele civile, romanii au luat măsuri de
Cotiso () [Corola-website/Science/302113_a_303442]
-
Coson fiind contrasă din aceea mai răspândită, Cotiso. Pentru aceasta ar mai pleda și urmele dace din Munții Orăștiei. Cotiso nu pare a fi totuși un rege al formațiunii centrale din Transilvania, deoarece — dacă dăm crezare lui Iordanes —, după Burebista, domnia au luat-o succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus. Este posibil, deci, de a-l considera un rege domnind în ținuturile de deal și munte ale Olteniei (și Banatului?). El poate fi un predecesor al acelui basileas Thiamarkos cunoscut din inscripția
Cotiso () [Corola-website/Science/302113_a_303442]
-
de granița cu Transilvania, oferind astfel un refugiu ideal pentru ctitor și familia sa în vremurile de restriște ce aveau să vie. Conform pisaniei originale, sculptată în piatră de Albești, arată ca dată a terminării lucrărilor 29 august 1666, în timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este că cel ce realizează pisania este un anume popă Stan din Băjești, cel care semnează și pisania mănăstirii Aninoasa, 11 ani mai târziu, dar și textul unei cruci de piatră din Budeasa. Încă înainte de a
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
fi terminat lucrul la biserică, Mareș Băjescu, printr-un act datat 15 martie 1666, înzestrează schitul cu satul Copăceni și munții Sașa și Cornetu (cumpărate cu nici o lună înainte de danie) precum și ocini în Pripoare, Titești, Ostrov. În anul 1761, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume "Alecse căpitan za Loviște" pune să se refacă pictura altarului de către zugravii Mihai, Radu și Iordache așa cum rezultă dintr-o altă pisanie situată în colțul de sud-est al naosului. Un alt moment important din istoria
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
-lea (15 februarie 1710 - 10 mai 1774), denumit ""Cel Mult Iubit"" (fr.: "le Bien-Aimé"), a fost rege al Franței și Navarei din 1715 până în 1774 Ludovic al XV-lea s-a născut la Palatul Versailles la 15 februarie 1710, în timpul domniei străbunicului său Ludovic al XIV-lea. A fost al treilea fiu al Delfinului Franței Ludovic, duce de Bourgogne și a soției lui, Marie-Adélaïde de Savoia. La naștere, a primit titlu obișnuit pentru cel mai mic fiu, Duce de Anjou. În
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
-lea, și fără veri primari legitimi (cu excepția celor din Madrid). Unica lui relație apropiată era ducele de Orléans, nepotul de frate lui Ludovic al XIV-lea. La 1 septembrie 1715, Ludovic al XIV-lea a murit de cangrenă după o domnie de 72 de ani. În august 1714, el a făcut un testament care urma să garanteze un rol proeminent în regență pentru fiii săi cu amanta sa, Madame de Montespan: Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine și Louis-Alexandre de Bourbon
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
l-a demis și l-a înlocuit cu vechiul său tutore, cardinalul de Fleury. Din 1726 până la moartea sa din 1743, Cardinalul de Fleury a condus Franța cu acordul regelui. Aceasta a fost partea cea mai pașnică și prosperă a domniei lui Ludovic al XV-lea. După pierderi umane și financiare suferite la sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, conducerea lui Fleury, este considerată de istorici ca o perioadă de "recuperare" (istoricii francezi vorbesc de un "guvern "réparateur""). Este greu
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Din 1726 până la moartea sa din 1743, Cardinalul de Fleury a condus Franța cu acordul regelui. Aceasta a fost partea cea mai pașnică și prosperă a domniei lui Ludovic al XV-lea. După pierderi umane și financiare suferite la sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, conducerea lui Fleury, este considerată de istorici ca o perioadă de "recuperare" (istoricii francezi vorbesc de un "guvern "réparateur""). Este greu de determinat cât a contribuit regele la deciziile guvernului Fleury, însă Ludovic l-a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
pește", un joc de cuvinte pe baza numelui de familie a marchizei, "Poisson" care înseamnă "pește" în franceză), prin care marchiza era atacată violent. În ciuda criticilor, marchiza de Pompadour a avut o influență de netăgăduit asupra înfloririi artelor franceze în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, o domnie care este adesea considerată vârf de arhitectură și design interior. Patroană a artelor, marchiza a acumulat o cantitate considerabilă de mobilier și obiecte de artă. Ea a fost responsabilă pentru dezvoltarea extraordinară a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
numelui de familie a marchizei, "Poisson" care înseamnă "pește" în franceză), prin care marchiza era atacată violent. În ciuda criticilor, marchiza de Pompadour a avut o influență de netăgăduit asupra înfloririi artelor franceze în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, o domnie care este adesea considerată vârf de arhitectură și design interior. Patroană a artelor, marchiza a acumulat o cantitate considerabilă de mobilier și obiecte de artă. Ea a fost responsabilă pentru dezvoltarea extraordinară a fabricii de porțelan Sèvres, care a devenit
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
succesorul lui Darius, încearcă în 480 î.Hr, cu forțe impresionante, să transforme Elada în provincie persană. Eroismul cetăților grecești, în fruntea cărora se aflau Atena și Sparta, face ca lumea elenă să respingă cu succes această ofensivă. Începând cu domnia lui Artaxerxes II (465 -424 î.Hr.), Imperiul Ahemenid alunecă pe panta declinului.Fiul său, Xerxes II (424 î.Hr.), după o domnie de 45 de zile este ucis de fratele său, Sogdianus (424 - 423 î.Hr.), care la rândul său este asasinat
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
fruntea cărora se aflau Atena și Sparta, face ca lumea elenă să respingă cu succes această ofensivă. Începând cu domnia lui Artaxerxes II (465 -424 î.Hr.), Imperiul Ahemenid alunecă pe panta declinului.Fiul său, Xerxes II (424 î.Hr.), după o domnie de 45 de zile este ucis de fratele său, Sogdianus (424 - 423 î.Hr.), care la rândul său este asasinat. Darius II (423 - 405 î.Hr.) se aliază cu Sparta în Războiul peloponesiac împotriva Atenei.Artaxerxes al II-lea înfrânge revolta fratelui
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
și sarmați. Conform lui Tacitus, a primit triumful de Getis. C. Poppaeus Sabinus a administrat Moesia, adaunganu-i-se Achaia și Macedonia, administrând cele mai mari provincii conform lui Tacitus, iar Cassios Dios declară că a guvernat ambele Moesii și Macedonia în timpul domniei împăratului Tiberius. În anii 18-19, după moartea lui Latinius Pandusa, este înlocuit cu Pomponius Flaccus că perfect, iar în timpul lor, moesii încă nu plăteau tribut, provincia română fiind constituită doar juridic.Din regatul odrisilor, se știe că Pompei a primit
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
că Pompei a primit sprijinul a doi regi traci în Bătălia de la Pharsalus: Rhascuporis și Cotys, ulterior, Rhascuporis și Polemacrateia, văduva lui Sadalas, urmasu lui Cotys care a fost asasinat, le-au oferit serviciile lui Brutus și Cassius. Spre sfârșitul domniei lui Augustus, Tracia a fost unificată sub sceptrul unui prinț din familia sapeilor-Rhometalces I. După moartea sa, Augustus a împărțit regatul între fiul său, Cotys (care a primit orașe, țarine și pământuri vecine cu grecii), și fratele acestuia, Rhascuporis ÎI
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]