10,821 matches
-
era de 2 proiectile/minut/tun. Viteza inițială a proiectilului era de circa 780 m/s, iar traiectoria era puternic parabolică, fapt ce făcea aceste proiectile deosebit de periculoase pentru punțile adversarilor, și mai puțin pentru centurile cuirasate. Nava a fost echipată cu cele mai moderne echipamente disponibile în anii '20, incluzând directoare de tir prismatice, mașini de calcul "Mark V Dreyer" . Directoarele principale erau în număr de 5, aveau o anvergură de 9m și o eroare de estimare de circa 100-150m
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
temporali din viitor, le ghicește acestora intențiile și îi capturează cu ajutorul unui fulger "magic" pe care aceștia i l-au dat ca să îl impresioneze. În altă relatare a unei călătorii în timp, "Pavăza timpului", un "polițist temporal" din secolul XX, echipat cu informații și tehnologie dintr-un viitor mult mai îndepărtat, este întrecut de un cavaler medieval și abia scapă cu viață. Altă operă, "The Man Who Came Early", prezintă un soldat din Armata de uscat a Statelor Unite ale Americii (conform, United States
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
de fabricație sovietică din dotarea Regimentului 202 Blindate al APV a lovit sistemele defensive, susținute de un asalt de infanterie al Batalionului 7 din Regimentul 66 și de Batalionul 4 al Regimentului 24, ambele din cadrul Diviziei 304. Forțele terestre fuseseră echipate special penru atac cu ranițe de grenade, gaze lacrimogene și aruncătoare de flăcări. Deși principalele sisteme defensive ale taberei au fost cucerite în doar 13 minute, luptele au durat câteva ore, timp în care cei de la Forțele Speciale împreună cu aliații
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Panzer, însă avea două batalioane de infanterie în plus. Astfel, divizia era avantajată în defensivă, dar era dezavantajată în operațiunile ofensive. Din cele 226 de batalioane Panzergrenadier ale Wehrmachtului, Waffen SS și forțelor Luftwaffe din septembrie 1943, doar 26 erau echipate cu transportoare blindate (semișenilate 250 și 251), adică puțin peste 11%. Restul erau dotate cu camioane. În cadrul Bundeswehrului, trupele Panzergrenadier reprezintă infanteria mecanizată sau escorta tancurilor și vehiculelor blindate. În directiva armatei germane "HDv 100/100", unitățile "Panzergrenadiertruppe" și cooperarea
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
construcția a șase fregate de escortă de clasă "River", modificarea și conversia portavionului HMAS "Melbourne" în rol antisubmarin, achiziționarea a zece elicoptere Wessex și cumpărarea a șase submarine de clasă six "Oberon". RAAF a preluat primul avion Mirage în 1967, echipând Escadrilele 3, 75 și 77 cu următoarele livrări. Serviciul a mai primit bombardiere strategice americane F-111, transportoare C-130 Hercules, avioane de recunoastere maritimă Orion și modelul italian de avion de antrenament Macchi. Confruntarea indonezioano-malaeziană a fost lupta dintre anii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de la Long Khanh din iunie 1971. Angajamentul australian a constat în implicarea ATF 1 care număra 8.500 de soldați, inclusiv trei batalioane de infanterie, blindate, arttilerie, geniști și unități aviatice ca suport. O a treia unitate RAAF, Escadra 2, echipată cu bombardiere Canberra, a fost trimisă în 1967 iar patru distrugătoare ale RAN s-au alăturat patrulelor Statelor Unite din apele Vietnamului de Nord. Armatele australiene s-au retras din Vietnam în 1973. Mai mult de 50.000 de soldați au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
cavalerie, artilerie și elemente aviatice și include un grup de luptă al armelor combinate cunoscut sub denumirea de "Mentoring Task Force" și un Grup de Operațiuni Speciale, ambele cu baza la Ripley din exteriorul orașului Tarin Kowt; "Rotary Wing Group" echipat cu elicoptere CH-47D Chinooks, bunurile logistice ale Forței și un radar de supraveghere aeriană al RAAF au baza în Kandahar. Adițional, 800 de oameni din personalul logistic sunt de asemenea staționați în Orientul Mijlociu cu scopul acordării de sprijin rapid dar
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
constând în doar 2.058 de cadre militare — nume de cod "Operațiunea Falconer". Elementele majore ale forței includeau trupe speciale, elemente de aviație și unități navale. Trupele proveneau din Regimentul Serviciului Special Aerian Australian (SASR) și 4 RAR, un detasament echipat cu elicoptere CH-47 Chinook și un număr de alte unități speciale. RAN a deplasat vasul amfibie HMAS Kanimbla și fregatele HMAS Darwin și HMAS Anzac iar RAAF a desfășurat 14 avioane F/A-18 Hornet din Escadra 75, un număr
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sau va sta la o cabană mică și liniștită cu capacitatea de 15 locuri, unde „stăpâna casei” servește masă că în familie, fie va merge trei zile pe insulele din apropiere pentru a observa păsările. Cu siguranta el va fi echipat cu binoclu și hărți și va fi încântat mai degrabă de potecile înguste și noroioase, decât de drumurile asfaltate. Ecoturiștii preferă ghizi care trăiesc în satele din zonă și care știu să vorbească puțin engleză cu un accent fermecător. Ei
Ecoturism () [Corola-website/Science/321543_a_322872]
-
putrezită și trebuind să fie reconstruită și revopsită cu ceruză înainte de a putea fi aduse la bord. Ele au fost însoțite de două schifuri proprietate privată, unul aparținând șefului de echipaj John Gathrey și cealaltă lui Banks. Nava a fost echipată și cu niște vâsle lungi, de , pentru a putea fi împinsă înainte dacă se rupeau catargele sau nu bătea vântul. Vasul recondiționat a fost rebotezat "His Majesty's Bark the Endeavour" ("Barcul Majestății Sale Endeavour"), pentru a face distincția față de
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
grecească a apărut pentru prima oară în Grecia, posibil în secolul VIII î.H., deși există multe controverse. Chiar dacă coiful, scutul și armura ofereau o protecție foarte bună, luptele corp la corp erau foarte periculoase, mai ales dacă inamicii erau echipați la fel de bine și la fel de agresivi. O falangă victorioasă suferea în medie cinci procente pierdere, în special în primele rânduri.Luptele fiind foarte dure, falangele aveau în rare cazuri mai puțin de opt rânduri, deși existau cazuri în care puteau să
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în prima linie. Fiecare velites era echipat cu scut rotund, sulițe ușoare și spadă (cel puțin de la mijlocul secolului II î.H.). Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau în număr de 1.200, deși nu se știu prea multe amănunte despre ei. Cea mai importantă forță
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
ușor, cât și pentru cel mediu. Când era folosită ca o pușcă-mitralieră, MG 34 era dotată cu un crăcan și era alimentată dintr-un încărcător-tambur cu o capacitate de 50 de gloanțe. Când era folosită ca o mitralieră medie, era echipată cu un tripod și era alimentată doar cu benzi de cartușe. În practică însă, infanteriștii germani foloseau crăcanul și benzile de cartușe, MG 34 fiind folosită ca o mitralieră medie clasică. Mitraliera putea fi folosită și ca armă antiaeriană ușoară
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
trăgaci mai simplu și putea trage doar la modul automat. Greutatea a crescut la 14 kg. Această versiune a fost fabricată în cantități mici, fiindcă MG 42 s-a dovedit a fi superioară. Majoritatea vehiculelor blindate ale Germaniei naziste erau echipate cu varianta MG 34 Panzerlauf (denumită uneori MG 34-T). Mitraliera MG 42 nu era potrivită pentru o armă jumelată din cauza modului în care era schimbată țeava. Principala diferență dintre varianta Panzerlauf și cea standard era învelișul țevii, mult mai
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
fiecare direcție, dar nivelul de trafic mai redus decât era așteptat a condus la construcția unui singur tub, cu câte o singură bandă pe sens și două sensuri de circulație. La inaugurare, tunelul a fost unul din cele mai bine echipate din Europa cu sisteme de siguranță și supraveghere: telefoane de urgență, detectoare de fum, televiziune cu circuit închis, lumini de semnalizare a traficului, radio și conexiune la telefonia mobilă, senzori de monitorizare a circulației aerului și a nivelului de monoxid
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
radar, sistem automat de lansare a grenadelor fumigene în cazul activării senzorilor, un sistem de stingere a incendiilor, instalație de climatizare) și introducerea unor sisteme avansate de comandă și control. Armata Română a comandat 99 de vehicule MLI-84 pentru a echipa trei batalioane de infanterie mecanizată. Notă: Comandantul vehiculului devine comandantul grupei de infanterie la coborâre (după desant), iar echipajul este de 2 persoane în această situație.
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
declanșat alerta militară generală. S-a estimat că organizația Hezbollah ar fi avut 13000 de rachete la începutul conflictului. Cotidianul israelian "Haaretz" a descris organizația Hezbollah ca având o infanterie antrenată, competentă, bine organizată și foarte motivată care a fost echipată cu cele mai moderne arme procurate din Siria, Iran, Rusia și China. Postul de televiziune Al-Manar, aparținând Hezbollah, a anunțat că atacurile au inclus folosirea rachetelor de artilerie Fajr-3 și Ra'ad 1, ambele fiind produse de Iran. Cu privire la atacuri
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
său este o îmbunătățire a modelului BTR-70. În comparație cu majoritatea transportoarelor blindate ale Armatei Române, B33 Zimbru este un vehicul relativ modern, compatibil cu standardele NATO. Vehiculul transportă 10 persoane: mecanicul conductor, trăgătorul din turelă, comandantul vehiculului și cei 7 soldați echipați de luptă. La coborâre, comandantul transportorului blindat devine comandantul grupei de infanterie. Vehiculul are trei compartimente: camera de conducere și comandă (în față, ocupată de mecanicul conductor și comandant), camera desantului (care include și turela) și camera energetică (în spatele vehiculului
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
Carcasa este etanșeizată împotriva prafului și apei. Transportorul blindat este dotat totuși și cu pompe de cală pentru evacuarea apei infiltrate în cazul perforării blindajului. B33 Zimbru dispune de un sistem de protecție NBC (nuclear, biologic și chimic). Vehiculul este echipat cu un sistem de lansare a grenadelor fumigene de calibru 81 mm în spatele turelei (îndreptate spre partea frontală a transportorului blindat) și un sistem automat de stingere a incendiilor. Roțile sunt rezistente la gloanțe și sunt proiectate pentru a funcționa
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
să ocolească extermitatea sudică a Noii Guinee și să ajungă la Port Moresby pe 10 mai. Garnizoana aliată din Port Moresby era formată din 5.333 de soldați, dar numai jumătate dintre aceștia erau infanteriști și nici unul nu era bine echipat și antrenat. Forța conducătoare a invaziei din Tulagi a fost detașamentul numit "Armata de Invazie din Tulagi", comandată de contraamiralul Kiyohide Shima, detașamentul constând în două puitoare de mine, două distrugătoare, șase dragoare, două vânătoare de submarine și o navă
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Infanteria mecanizată este infanteria care folosește transportoare blindate pentru trupe sau mașini de luptă ale infanteriei (MLI) pentru deplasare și luptă. Spre deosebire de infanteria motorizată, care folosește camioane sau alte vehicule motorizate, infanteria mecanizată este echipată cu vehicule blindate care asigură un anumit grad de protecție al soldaților. Majoritatea acestor vehicule sunt șenilate sau au tracțiune integrală (4×4,6×6 și 8×8), pentru o mobilitate mai mare pe teren accidentat. Subunitățile de sprijin ale
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Sovietică au observat nevoia sprijinirii unităților de tancuri cu infanterie și alte arme, precum și nevoia ca aceste subunități de sprijin să mențină ritmul cu formațiunile blindate. În timpul reînarmării Germaniei naziste, unele unități de infanterie din cadrul noilor divizii Panzer au fost echipate cu semișenilatul SdKfz 251, care putea ține pasul cu tancurile pe teren accidentat. Armata franceză a creat diviziile ușoare mecanizate (Légère Méchanique), în care unele unități de infanterie erau dotate cu șenilete. Aceste unități mecanizate, împreună cu cele motorizate, asigura celor
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
cu armament suplimentar. Prima mașină de luptă a infanteriei a fost însă BMP-1, fabricată în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de transportoarele blindate, care trebuiau să ducă soldații dintr-un loc în altul sub protecția blindajului, mașinile de luptă ale infanteriei (MLI) erau echipate cu un armament mai puternic pentru a sprijini infanteria în acțiunile ofensive sau defensive. Primele modele de MLI aveau și orificii prin care soldații din interior putea trage, însă în prezent s-a renunțat în mare parte la aceste orificii
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
luptă ale infanteriei. Armata germană a proiectat vehiculul Marder, iar armata americană M2 Bradley. Odată cu apariția mașinilor de luptă ale infanteriei specializate, armata sovietică a folosit o tactică nouă. Dupa anul 1970, o divizie de infanterie mecanizată avea două regimente echipate cu transpotoare blindate pe roți de tip BTR-60 și un regiment echipat cu mașina de luptă a infanteriei BMP-1. Regimentele "ușoare" (dotate cu BTR-60) urmau să atace pe flancuri, cu soldații acționând pe jos (pedestru). Regimentul "greu" (echipat cu BMP-1
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
M2 Bradley. Odată cu apariția mașinilor de luptă ale infanteriei specializate, armata sovietică a folosit o tactică nouă. Dupa anul 1970, o divizie de infanterie mecanizată avea două regimente echipate cu transpotoare blindate pe roți de tip BTR-60 și un regiment echipat cu mașina de luptă a infanteriei BMP-1. Regimentele "ușoare" (dotate cu BTR-60) urmau să atace pe flancuri, cu soldații acționând pe jos (pedestru). Regimentul "greu" (echipat cu BMP-1) urma să atace în centru, alături de regimentul de tancuri al diviziei, care
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]