11,261 matches
-
tine. // Trupul tău e precum iarba, Nela: se răsucește/ în vînt, extrage din luturi și din roci, în/ foetajele cărnii, miresme, otrăvuri". Scene-scene, oameni betegi, păcătoși, care se prind într-o horă de iele. În fine, ultimul ciclu e parcă ecoul unor vorbe mai vechi, pisania unei biserici de-altă lege: noi sîntem văzători, și Dumnezeu e-un orb bătrîn, fiecare sîntem copiii lui, și fiecare îl purtăm de mînă. Un joc de oameni și de lupi, cu întîlniri la crîșma
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
cu valorile poeziei contemporane din România. Necazul este că ora astrală a poeziei ca gen privilegiat a trecut. E un contratimp dureros pentru șansele de receptare adecvată și generoasă a poeziei basarabene la noi. Cu totul altul ar fi fost ecoul poeziei basarabene în urmă cu două-trei decenii, dacă regimurile comuniste o lăsau mai devreme să treacă Prutul, în toată diversitatea ei. Acum, din ignoranță sau din rea-voință, privighetorile basarabene riscă să fie luate drept vrăbii.
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
la prima strigare cu probleme psihice, amîndouă s-au săvîrșit în spațiul eclezial și tot amîndouă au fost comise spre binele victimelor. Prima a fost apărată, prin moarte, de diavol, cealaltă, protejată, tot prin moarte, de francmasoni. În mod inexplicabil, ecourile asasinatului de la Taizé au fost extrem de palide în mediile românești, poate pentru că ne-am săturat noi înșine de excesul de violență, de potențialul criminal care ne însoțește la fiecare pas, de ipocrizia continuă și de minciuna enormă care au camuflat
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
fixează despărțindu-l de univers, îl cufundă într-o incurabilă simțire autumnală, în șoaptele, în scrumul, în negurile destrămării ce se petrece cu voluptuoasă lentoare, unicitate culpabilă căreia îi e sortită deplîngerea Paradisului pierdut: ,Pe sub frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se ascunde./ O, cum te pierde cîntecul/ așteptării mele de toamnă!/ Prin dolii de demult, rătăcesc fără drum./ Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte și scrum/ paradisul pierdut./ N-am știut, n-
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
suprafața cu grație și vocație vă este cartea Geometrii singulare. În fine, vă mulțumesc pentru aducerea la suprafață, cu această ocazie, a unor amintiri din viața copilăriei și confirmările lirice, de la începuturi. Să fim sănătoși, în substanța bunelor prilejuri, în ecoul lor bine ritmat și în atingere cu lumea. (Luminița Suse, Canada) * Deși fiecare vers este mereu o altă poveste, poemul alcătuindu-se din relatări scurte și parcă fără combustie, demersul dvs. liric merită atenție. Nu știu dacă este bine să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13647_a_14972]
-
să vă arate indecis și nesigur de propria valoare. Insist de aceea să meditați la utilitatea în acest sens a răgazului. N-ați avea nimic de pierdut, ci dimpostrivă, ați evita să vă autoînșelați grăbindu-vă, cartea dvs. negăsindu-și ecoul sperat la cititor și la critică. În Podurile, dvs. v-ați gândit la Caron, care ne trece Aheronul? În postura de luntraș, m-am străduit să nu vă dau sfaturi definitive. Nu vă iau pe podul plutitor spre moarte ci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13647_a_14972]
-
vorba despre o literatură stilistic vorbind decorativă, pentru a folosi un apelativ depreciativ altă-dată aplicat artei abstracte. În camera de baie există trei părți, Paris, Ipotenuza, Paris, dispuse geometric, conform motto-ului care reia teorema lui Pitagora ( să fie un ecou îndepărtat al cubismului investit cu valențe la care Apollinaire nu se putuse gîndi la început de secol XX?). Fiecare paragraf este numerotat, ca și cum ar fi vorba despre un text științific sau, de pildă, Tractatus-ul lui Wittgenstein. Ambiția scriitorului este să
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
ale unui modernism tras în fire prea subțiri, ostenit. Ca și poetul Cîntecelor de pierzanie, Vieru reîmprospătează motive și modalități aparent defazate, le animă printr-o sinceritate părelnic conjuncturală, în fond bizuită pe arhetipuri sufletești. Iată o cantilenă ce captează ecouri intemporale: "Pe drum alb, înzăpezit,/ Pleacă mama./ Pe drum verde înverzit,/ vine draga.// S-o petrec pe cea plecînd/ Pe drum alb?/ S-o-ntîlnesc pe cea venind/ Pe drum verde?// Două drumuri strîns, în tot, / Alb și verde / Umpleți-le-aș
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
miroase" ( Moartea furată). Ori: "...mă ascultă apa cum merg pe spinarea ei:/ fiecare pas îi tulbură înfățișarea așa cum toți/ ochii schimbînd ziua în noapte au devenit/ mlaștină..." ( Mlaștina). Lehamitea densă a unui Ion Caraion ( colecție de miezuri autodistructive) își prefiră ecoul într-un atare peisaj teluric mai mult decît transcendent, în care mizeria umană, neîndrăznind parcă a-și ridica privirea spre ceruri, se aliază cu superstiția: "...noroi gri noroi greu noroi/ suflete obosite ca pietrele stau sub el cu mîinile/ ridicate
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
cîțiva reprezentanți ai partidelor din opoziție), Susan Sontag a intrat în posesia unui titlu academic, la sfîrșitul lunii iunie: cel de doctor honoris causa al Universității din Tübingen, unde a susținut un ciclu de prelegeri de poetica. Iată cîteva din ecourile pe care le-a stîrnit interferență acestor două forme de recunoaștere publică, în Germania, a calităților literare și civice ale Susanei Sontag. Nu puțini au întrevăzut în onorarea de către autoritățile germane a meritelor scriitoarei americane o modalitate de a confirma
Premiul Pacii pentru Susan Sontag by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13755_a_15080]
-
sută de intelectuali au semnat un apel către partidele din coaliție să înceteze aceste atacuri și să sprijine un singur candidat la președinție, încît Ion Iliescu să aibă un adversar adevărat în competiție. Evident că acest apel a avut același ecou ca și observațiile comentatorilor de politică și rezultatele sondajelor de opinie. Jocurile sînt făcute! Au declarat șefii partidelor. Nimeni nu renunță la nimic - singur președintele UDMR a declarat că această chestiune ar mai putea fi negociată, numai să existe amatori
Cutremurul bucătăriilor de partid by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16621_a_17946]
-
aparține el însuși (Parodii optzeciste) -, Liviu Capșa urmărește atent și cu spirit critic spectacolul poeziei românești. El este un admirator competent al versurilor contemporanilor săi, și nu unul naiv, dintre aceia care aplaudă furtunos fără să știe de ce. Parodiile sunt ecoul pe care îl au scrierile poeților din epocă în conștiința unui supercititor. Ele constituie, în mare măsură, un exercițiu de critică literară, întrucât fac vizibile mecanismele de producere a emoției folosite de poeți. în același timp, însă, parodiile reprezintă un
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
este cu Hyperionul eminescian care implora să fie dezlegat de "greul" veșniciei. Ultimul volum, Stanțe burgheze, apărut în 1946, reflectă, fie și într-un mod indirect, circumstanțele istorice care nu erau tocmai favorabile contemplației. Adesea, în aceste stihuri tîrzii, "ajung ecouri ale acelor împrejurări, comentate cu o abia ascunsă ironie, însă de la o înălțime astrală, de unde urechea noastră nu mai percepe decît frînturi discontinue, cuvinte aproape în libertate, o șoaptă întretăiată (Perpetuum mobile)". Așteptarea prelungită peste marginile firești, care ajunge a
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
războaie mondiale, după ce-i recunoaște merite estetice (1973), ("imensă pânză epică", "nu puține scene memorabile", "pictură sumbră, executată cu extraordinară vigoare expresivă"), îi reproșează "delirul reacționar". Până atunci însă, la apariție, în 1943, Revoluția lui Dinu Nicodin înregistrează măcar un ecou relevabil, și anume seria de trei articole pe care i le consacră Perpessicius în ziarul "Acțiunea". Cartea i se înfățișa criticului ca o "magnifică realizare", propulsându-l pe autor "printre cei mai de seamă dintre făuritorii romanului nostru contemporan". Plasarea
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
pe autor "printre cei mai de seamă dintre făuritorii romanului nostru contemporan". Plasarea cărții lângă Răscoala lui Rebreanu, lângă Rădăcinile Hortensiei Papadat Bengescu, lângă Frații Jderi a lui Sadoveanu, i se părea lui Perpessicius cât se poate de firească. Alte ecouri din momentul apariției, Ion Simuț, care a cercetat epoca, nu mai consemnează, în afară de scrisoarea lui I. Negoițescu adresată lui Dinu Nicodin însuși, în care tânărul critic îi oferea autorului mărturia prețuirii arătate de E. Lovinescu romanului său cu puține zile
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
acestei atât de cutezătoare cărți. Există și un epilog valah al romanului, o transportare neașteptată în spațiul Bucureștilor de sfârșit de veac XVIII. E o încheiere excentrică, la propriu vorbind, a acestei scrieri în toate neconformistă, o plasare în sfera ecourilor îndepărtate, filtrate ale unor evenimente care, în alt mediu, au busculat istoria. O deviere curioasă, o deturnare, în final, a traseelor narațiunii. Considerat în sine, oricum, epilogul valah impresionează prin aceeași opulență a documentării istorice și prin expresivitatea imaginilor de
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
împreună cu ei, precipitarea ritmului istoriei care a condus la prăbușirea comunismului, țară după țară, în toată Europa Centrală și de Est. Aș putea spune că, în toate aceste momente, am simțit istoria, pulsul ei răsfrînt în ființa mea ca un ecou într-o peșteră. M-am gîndit nu o dată la felul în care au trăit astfel de evenimente oamenii de dinaintea noastră, în alte vremuri, în alte secole. M-am gîndit la Goethe care l-a întîlnit pe Napoleon, proaspăt ocupant al
Pulsul istoriei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16656_a_17981]
-
cu ocupații, refugii, războaie și revoluții. Deși nu lipsesc din nici o epocă, evenimentele istorice au, parcă, în epoca noastră cîteva caracteristici necunoscute altădată. Prima este anvergura lor. Lumea noastră apare globalizată și tot ce se întîmplă într-un loc are ecou pe toată planeta. Moartea tiranului de la Moscova a privit civilizația umană de pe toate continentele, la fel ca bomba de la Hiroșima sau revoluția din 1917. Nu există nici un război - nici el de o sută de ani - comparabil cu al doilea război
Pulsul istoriei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16656_a_17981]
-
existența personajului Vronski s-a încheiat. Mai curînd am spune că protagoniștii lui Tolstoi au fost dați uitării. Odată scris textul, de îndată ce el există, concret sau doar în memoria cititorilor, personajele ficționale sînt indestructibile. Însă pentru Thomasson asemenea convingeri reprezintă ecouri tîrzii ale unui Platonism indezirabil, conform căruia tot ceea ce ține de domeniul abstractului e necesarmente ideal și absolvit de legile concretului fizic. În cele din urmă, cartea lui Amie Thomasson nu ne oferă o definiție a personajelor ficționale, și nici o
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
drept parte din propria identitate. La zece ani de la dispariție tocmai el, Fellini, a constituit anul trecut subiectul unei serii de manifestări culturale dintre cele mai variate, găzduite în orașul în care turiști de tot felul mai caută și astăzi ecouri ale acelei „la dolce vita”. După ce în luna iunie unul dintre cinematografele din centrul istoric prezentase într-un festival cele mai cunoscute și mai iubite filme ale regizorului, practic de abia pe 27 septembrie, într-o noapte de toamnă în
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
Ivănescu declanșează ceea ce am putea socoti o rebeliune a intimității. Poeții favoriți ai perioadei, de la impetuoșii șaizeciști deîndată consacrați pînă la seniorii reveniți la suprafață, Ștefan Aug. Doinaș și Ion Caraion, cultivau perspective ample, cosmice, ori cel puțin cu largi ecouri comunitare, insinuînd un soi de echivalență între amplitudinea „deschiderii” tematice și semnificația (valoarea) poeziei. Or, M. Ivănescu dă de înțeles că odaia recluziunii poate fi și ea un receptacol al lumii, că trăirile părelnic anodine, disparate, evanescente se pot încărca
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
altminteri în muzicologia românească -, analizele propriu-zise îi aparțin integral autoarei. Ea reînnoadă firul analizei de tip Riemann, reformulând-o în viziunea modernă a semioticianului. Și, desigur, nu este întâmplător ales compozitorul în creația căruia teoria narativității poate găsi destul de clar “ecouri” muzicale. Remarcabil este din nou instinctul autoarei pentru “punctele fierbinți” ale muzicologiei actuale, dat fiind că Beethoven a reprezentat în ultimii 20-30 de ani terenul fertil pentru demonstrarea noutăților (fie acestea metodologice, psihologice, interpretative etc., îndeosebi în muzicologia americană). Destinată
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
să ne poarte faimă și renume. Vremea trecătoare ne preschimbă chipul, cu strae de gală, cum e anotimpul. Codru-și duce vârful în Bolta Cerului. Eu, veșnic supusă, rămân la umbra lui. Cu brațe din ramuri să-i scriu anotimpuri. Ecou de baladă să-i duc în răstimpuri. © Maria Filipoiu 25.10.2014 Referință Bibliografică: MIREASA CODRULUI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1394, Anul IV, 25 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate
MIREASA CODRULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349716_a_351045]
-
s-audă și bătrânica: - Miluiește, Doamne, pe roaba Ta Parasca, pentru multă bunătate ce sălășluiește în sufletul ei. Noi râdeam de ne prăpădeam, ne țineam de burtă să nu crăpăm de râs. Și, în timp ce glasul "părintelui" încă mai răsuna în ecouri prelungi prin văile pădurii, echipa s-a pornit să culeagă afine. Într-adevăr, era un belșug de afine. Doar în vreo patru ceasuri umplurăm toate căldările. Ba încă am mai pus niște pungi de celofan la gura căldărilor, de le-
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
întinde mâna...vreau inimile noastre Înlănțuite în iubire să zboare către astre Și-ngemănate într-un cânt, cu îngerii în cor S-aducem jertfa de-nchinare...de dragoste și dor... Nu simți cum universul parcă din goană s-a oprit Când un ecou străbate timpul spunând că ne-a iubit? Să-nghenunchiem...e timp de har când Domnul ne vorbește... Întinde mâna dragul meu...auzi?...EL ne iubește! Referință Bibliografică: Poemele iubirii-3 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1394, Anul IV, 25
POEMELE IUBIRII-3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349717_a_351046]