11,537 matches
-
Atenție, suntem pe tărâmul eroticului, nu al pornografiei - dacă nu cunoașteți diferența, nu am cum să vă ajut. Chestia mi-a fost confirmată mai târziu de mai mulți amici de sex masculin, dintre care l-aș menționa pe A.A., etern student în anul patru la construcții civile, mare cunoscător al sufletului și trupului feminin, care mi-a povestit la o bere despre noua lui pasiune amoroasă. „Știi ce m-a înnebunit la ea?“, mi-a zis în șoaptă A.A
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la Roma, ajungând la baza Columnei Traiane, monument ridicat de împăratul romanilor în semn de vădită satisfacție pentru victoriile sale asupra Dacilor în războaiele purtate cu aceștia în anii 101 și 106 d. Ch., i-a făcut pe locuitorii Cetății eterne să creadă că un dac a coborât de pe impunătorul monument. Cetățenii Romei ce s-a întâmplat a fi în preajmă, văzându-l, au avut sentimentul că în fața lor se află un trimis al lui Decebal în drum spre senatul roman
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și împreună cu privilegiile să stângă pe toate popoarele, ca să facă din toate numai o națiune, care să se numească națiunea cea mare și tare ungurească, uniunea pentru unguri e viață, moarte pentru români; pentru unguri libertate nemărginită, pentru români servitute eternă.» Românii transilvăneni nu puteau să accepte o astfel de decizie, întrucât, «afară de o mână de sași și unguri amestecați printre români, Ardealul e proprietate adevărată a națiunii române». Devenea inevitabilă în acest fel o confruntare între revoluționarii români și maghiari
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de comunicație cu Roma, a cărei prezență în conștiința colectivă a românilor nu dispăruse niciodată. «Am rămas, pentru că nu ne puteam despărți de amintirea Romei», spunea N. Iorga . Acum, după unire, această amintire era revigorată prin contactul direct cu Cetatea Eternă și cu marea ei moștenire culturală. Un contact, desigur limitat la o minoritate a minorității unite, dar ea - această minoritate - avea să devină nucleul elitei politice și intelectuale a românilor transilvăneni, care își va asuma conducerea efortului de emancipare națională
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
agricolă, în special la cea de carne, lapte și unt, pe cap de locuitor. Cică seara-n povești, când țăranii noștri de aci din Cârțișoara adunați pe tălpiță au comentat afirmația acestui mare căpcăun, mare conducător al lumii comuniste, Ion, eternul nostru mucalit, s-ar fi exprimat că n-ar fi rău să-i prindem pe capitaliști din urmă, dar atât, în niciun caz să nu le-o luăm înainte. - «Apoi de ce nu le-am lua-o înainte, mă Ioa’, dacă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
schimb toți trimiteau acasă, din concediu, ilustrate cu femei goale etc. Așa se-ntîmplă și-n Tinerețile, unde orice procedeu de „înfrumusețare“ literară este persiflat, deconspirat cu silă. Cartea nu are, inten ționat, construcție, fraza nu are stil (uneori enervează prin eterne gerunzii și infinitive), tot ce-ar putea fi frumos, măreț, etic, romantic etc. Își are reversul său în această mare deri ziune. Mulți critici vor vedea în carte o însăilare - și, luată-n sine, asta și e. Dar con textual
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
poet. Sau poate - mai știi ? - tocmai asta îmi dădea convingerea. Cert este că mă gîndeam tot timpul la rime („clopote“ „scînteie“ - „crîm peie“ - „femeie“ - „tuleie“ - „ardei e“ - „crîmpei e“ - „de tei e“ - „...de bei e/ (ca și cum...)“ - „(vocea) ei e“ ; „tern“ - „etern“ - „matern“ - „patern“ - „stern“ - „sem pitern“ - „extern“ - „intern“ etc.), la ziceri poetice („Luceferi de tencuială“, „petece de frumos“, „întipă rite mîini în dale/ de tors pietrificat în soare“, „S-a vindecat de viață“, „Zare“ - „Raze“, „Zvon de liniște“, „Lu mina curge
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
șade bine în orice compunere școlară cu pre tenții. Ne aflăm la sfîrșitul unui drum și la începutul unui alt drum... (puncte de suspensie, pline de subînțeles)./ Suferințele tînărului tată Citeam deunăzi într-un cotidian că cer cetătorii americani (ah, eternii cercetători americani - ano nimi, eficienți și tocmai de aceea atît de iubiți de presa noastră !) au stabilit că, în timpul gravidității consoartei, bărbatul însuși are simptome ale sarcinii : „producția“ de testosteron scade cu 30%, omul se îngrașă, obosește mai repede, devine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a fost reflex, că privirea i-a fost atrasă cu forță magnetică de acea operă de artă a naturii umane. Înțeleaptă și iubitoare, Mărioara i-a iertat acea escapadă vizuală. Știa că bărbații la orice vârstă sunt captivați irezistibil de eternul fumos feminin. Reveniți în scurt timp la realitățile momentului, cei doi amici și-au reluat discuția de unde rămăsese. Gazda, dorind să afle mai multe despre motivația orientării amicului său spre arta cuvântului scris, a dat slobozenie unui gând care îl
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de așa fel se poate lesne găsi și aiurea). Efectul acesta, cred, s-ar datori mai ales modului cum, aici ca și acolo, Arta se asociază Naturei, umanul se întâlnește cu divinul, ceea ce e trecător se integrează în ceea ce rămâne etern; cu alte cuvinte faptului că, la Iași ca și la Florența, fiecare cupolă, fiecare turn, fiecare zid, fiecare din formele proeminente, distinctive și caracteristic, luat în parte, ne apare ca un element necesar și fericit al peisagiului total. Asemănarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cupolă, fiecare turn, fiecare zid, fiecare din formele proeminente, distinctive și caracteristic, luat în parte, ne apare ca un element necesar și fericit al peisagiului total. Asemănarea aceasta nu merge însă mai departe. Fericită, Florența are parte de o tinerețe eternă. La ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu să ne închipuim că timpul ar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mei. Forța nu e un zeu care, cu o simplă sfârlă, ar pune tot universul în mișcare. Forța nu e o entitate distinctă de materie. Ea nu e decât o proprietate a ei; inseparabilă de ea; o proprietate imanentă și eternă". Citatul acesta, luat din "Circulația vieții" a lui Moleschott (principala sursă de inspirație a cărței lui Büchner), citatul acesta, cu care începe primul capitol din "Kraft und Stoff", e toată cartea, toată doctrina pe care o închide, ca și titlul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
așa de simplu și evocator. Ce naiv și vulgar pare celor de azi materializmul acesta! Ce departe e de noile concepțiuni asupra constituțiunii materiei! Pe vremea lui Büchner: Energia? Simplă proprietate a materiei. Lumea, viața, mișcarea? Materie, numai materie, nemuritoare, eternă. Astăzi: Dezagregată, pulverizată, materia a încetat nu numai de a avea importanța de altădată, dar chiar de a avea o existență proprie. Materia? Dar nu mai există materie. Nu există decât energie. Atomul e un mic univers, format din electroni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de cununile puse în biserici în loc să fie târâte în banalitatea aventurilor de promiscuitate -, Iașul acela primea orice lovitură a soartei în siguranța că nu se poate ca dreptatea să nu biruiască și sacrificiile să nu ducă la înălțările supreme și eterne. Pe când Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de guverne și socoteli de profituri din pânea mucenicilor, pe când cei ce nu se pot ierta paradau obraznic în zilele nenorocirilor naționale, pe când cetățuia împotrivirii la cea mai nobilă faptă colectivă a unei generații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o fericire. Și acum, un prim salut cetitorului necunoscut, care va împărtăși cu noi viața cuprinsă în fiecare pagină. Ierte-ne greșalile, scăpările, îndrăznelile nereușite; Imnul către Apolon spune: "Muzele în cor, răspunzându-și cu frumoasele lor voci, cântă darurile eterne ale zeilor și mizeriile nesfârșite ale oamenilor..." Ierte-ne cetitorul, noi suntem oamenii și epigoni." Recunosc că, pentru cititorul de azi, proclamația aceasta are un aer vetust, o notă banal romantică, poate chiar o falsă grandilocvență... Dar tocmai pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
decât pentru a face loc altora, încă și mai și. Treaba merge perfect, mecanismul este bine uns, iar toată lumea este fericită. Dragostea nu sa inventat încă, nici nu mai are nimeni nevoie de o asemenea invenție; princi piul vieții este eterna frecare. Hotărât lucru, copiii se fac numai prin procedeul sărutului, amintit la început - pentru că, în celelalte cazuri, nu se mai întâmplă nimic cu doamnele respective. Cu burțile pline, puii de vrabie pot să doarmă liniștiți. În timpul acesta, mămica lor va
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
discută despre producții artistice, adică despre cât de bine arată latin loverul din telenovela Y și cât de nefericită trebuie să fie sărmana fată care se vede nevoită să reziste avansurilor bogătașului fără scrupule, dar și să facă față atacurilor eternei rivale. Și cu toții - domni și dame - discută aprins despre ce a mai declarat în seara precedentă nu știu ce politician sau blondă de politician. („Ai văzut, dragă, cum a venit cu andrelele în emisiune?“) Totul stă sub semnul lui „Ai văzut aseară
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
era mare lucru săți dai seama, ca telespectator, despre ce era vorba - când, unde și ce sa întâmplat. Aveai parte, în schimb, de un comentariu excitat de importanța momentului, dar inept, al prezentatoarei. Apoi, întreaga zi au curs pe ecrane eternele talkshowuri, cu doitrei invitați în platou, în care problema era, chipurile, întoarsă pe toate părțile. Numai că nu se discuta de fapt despre ce se întâmplase în Japonia, ci despre orice altceva. Erau aduși tot felul de inși, după modelul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai dificilă și mai importantă decît aceea de a Înfrunta cu demnitate moartea; aceea de a Întîmpina cu demnitate viața. În cîmpie deci, cu fața la munte, cultivînd grîul, strugurii și Întorcînd din cînd În cînd privirea spre crestele acoperite de zăpezile eterne ale singurătății. Anteu nu-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că Heracles l-a biruit numai avînd ideea să-l țină suspendat În aer. Mă simt pe plaja goală ca un barbar convertit la religia mării. Cu același sentiment cu care barbarii intrați În Roma treceau pe lîngă splendorile Cetății eterne, urmăresc cum, odată cu primele zile toride, marea s-a schimbat. Acum e caldă și aurie, de culoarea viespilor. Îmi vine să zîmbesc amintindu-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
abia dedublarea face din el un zeu. Orice față, despărțită de cealaltă, nu mai reprezintă jumătate de personaj, nici măcar jumătate dintr-o eroare, ci o față normală. Zeul decade atunci În obișnuit și intră sub sabia timpului. Pentru a fi etern, Ianus trebuie să-și transforme pe rînd cealaltă față a sa În stîncă, după cum vrea să viseze sau să-și amintească, și să urce Împreună cu Sisif. Dar acest echilibru este tot atît de sterp pe cît este de sigur. Ianus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
el cu o voce dureroasă că fără sacrificii nu există creație. Ana e mai mult decît femeia iubită de meșter, e dreptul lui de a iubi la care renunță În numele creației. Pygmalion Își sacrifică arta În schimbul iubirii. În locul unei statui eterne, el vrea să obțină un trup muritor pe care-l va iubi. În felul acesta, ducîndu-și pînă la ultimele limite idealul estetic, arta greacă și-l neagă, renunțînd la o eternitate iluzorie În favoarea unei fericiri prin care să circule sînge
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția eternității, spune Proteu. Schimbarea perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști. Se neagă pe sine tot timpul și se hrănește din această negație. Și, dintr-un punct de vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu este infinitul o negație continuă a finitului? Din ce este compus acest infinit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e un gest absurd. Artă gratuită? CÎnd prin arta sa artistul mizează totul pe soarele ce-i luminează privirea? În spatele unui strigăt tragic care invocă neantul se află aproape Întotdeauna o dureroasă melancolie a vieții. Dacă nu poate să fie etern, artistul răzvrătit Împotriva morții a vrut uneori să nu mai existe deloc. De aici o pornire nimicitoare, de a se distruge pe sine și luciditatea care i-a descoperit adevărul. De aici nebunia de a distruge cuvintele cu care și-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grecilor În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au adus obiectele sacre ale cultului lui Apolo și au murit În sanctuar. Sufletele lor transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a Înotat spre țărmul mării ținînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]