12,418 matches
-
1963 a fost directorul artistic al revistei „Secolul 20”, a cărei concepție grafică îi aparține și, ulterior, al revistei "Luceafărul" (1964-1966). În 1963 a expus la Bienala de la Sao-Paolo, iar peste doi ani și-a deschis prima expoziție personală la Galeriile Fondului Plastic din București. După stabilirea în Elveția, la Lausanne (1967), a devenit directorul artistic al Editurii Rencontre și a publicat desene în "Le Monde" și "Le Figaro litéraire". În 1981 s-a stabilit la New York și a devenit colaborator
Eugen Mihăescu () [Corola-website/Science/305348_a_306677]
-
anului 2012, îl atacă pe Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, într-un pamflet intitulat " Rinocerul", publicat în Cotidianul și părăsește partidul politic. A expus în numeroase orașe ale lumii: Barcelona, Bologna, Bordeaux, Sao Paolo, Buenos Aires, Geneva, Lausanne (la galeriile „Alice Polli” în 1965 și „Wibenga” în 1966), New York (la galeriile „St. Etienne” în 1981 și 1984), Paris (la Muzeul de Artă Decorativă Luvru în 1973 și la Muzeul de Artă Modernă al Centrului Pompidou în 1988), etc. În 1983
Eugen Mihăescu () [Corola-website/Science/305348_a_306677]
-
Mare, într-un pamflet intitulat " Rinocerul", publicat în Cotidianul și părăsește partidul politic. A expus în numeroase orașe ale lumii: Barcelona, Bologna, Bordeaux, Sao Paolo, Buenos Aires, Geneva, Lausanne (la galeriile „Alice Polli” în 1965 și „Wibenga” în 1966), New York (la galeriile „St. Etienne” în 1981 și 1984), Paris (la Muzeul de Artă Decorativă Luvru în 1973 și la Muzeul de Artă Modernă al Centrului Pompidou în 1988), etc. În 1983 a primit premiul „Page One Award” acordat de Sindicatul Jurnaliștilor americani
Eugen Mihăescu () [Corola-website/Science/305348_a_306677]
-
la pensie, Szilágyi a scris două cărți despre minoritățile naționale din zona Bistriței și a Năsăudului. Are doi băieți: Szabolcs-Zoltán (n.1966) este doctor inginer fizician, iar Csaba-Zsolt (n.1973) este economist licențiat. Cărțile publicate de Zoltán Szilágyi, precum și o galerie foto sunt disponibile pe adresa www.szilagyi.ro
Zoltán Szilágyi () [Corola-website/Science/305457_a_306786]
-
Zi de toamnă”, „Cina în câmp”, „Moara veche”" și „"Fetele din Ceadâr-Lunga”" au intrat în colecția de aur a picturii moldovenești. Este autorul a unui număr mare de tablouri aflate în importante muzee ale fostei Uniuni Sovietice, printre care și Galeria Tretiakov. Mihail Grecu este personalitatea fascinantă și plină de înțelesuri, care a reușit să păstreze bazele artei românești și să imprime o orientare sigură evoluției artei naționale moderne pe meleagurile noastre. Temperament solar, colorist de un rar patetism, pictorul se
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
se întoarce în locurile sale de baștină și lucrează un timp învățător la Horodiște. Încă de pe atunci Vieru se manifestă drept un entuziast și pasionat educator al gustului estetic la elevi. Face primii pași spre creația sa artistică executând o galerie de picturi mici pe sticlă, asemenea diapozitivelor. Acestea reprezentau diferite imagini cu tematică foarte variată, care ilustrau lecțiile petrecute la școală și contribuiau la dezvoltarea imaginației și gustului copiilor. Dorința de a deveni plastician l-a făcut însă să abandoneze
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]
-
În copilărie a vrut să se facă clovn la circ, dar a fost tempestiv potolit de către tatăl său. A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoție a liceului. Scriitorul Eugen Dimitriu, fondatorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, povestește în cartea "Orașul Muzelor" că: "„Despre se putea bănui ce va ajunge în viață: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniștea deplină a orei, și toată clasa izbucnea în hohote de râs
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi, sud, vest, vest - nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m. Zidurile dinspre vest - nord și est erau apărate de o galerie continuă din 2 anteforturi și 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a cetății, fiind construită numai din piatră, spre deosebire de cetatea propriu-zisă unde întâlnim și cărămida. Cetatea are două curți: exterioară și interioară. În curtea exterioară (“curtea
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
ajuns în paragină. În cetate era ținut doar un singur paznic care trebuia să anunțe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor. În prezent, turiștii mai pot vizita în interiorul cetății și muzeul de artă feudal, în care sunt expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epocă, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. În muzeu mai sunt expuse și cateva obiecte neobisnuite secolului nostru, și anume, o mască de tortură și un jug care folosea la transportarea prizonierilor
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
din Polonia. Ea este realizată din piatră cioplită și cărămidă roșie presată, fiind acoperită cu eternit. Edificiul are 40 m lungime, 23 m lățime, 14 m înălțimea interioară și 50 m înălțimea turnului. De asemenea, are multe ornamente din piatră, galeria la înălțimea de 30 de metri și patru colțuri înalte de 21-25 m. Deasupra intrării în biserică, este amplasat în fereastra mare de la cor un crucifix din piatră pe care se află Isus Cristos, iar în timpan, gravat în piatră
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
Henryk Wochowski a decis să construiască o grotă nouă, de data aceasta mai în adâncime. Deoarece în urma precipitațiilor, zidul de gresie se sfărâma și se dovedise nerezistent la intemperii, grota a fost adâncită considerabil și înconjurată, în ambele părți, de galerii care aveau rolul de a servi pelerinilor veniți la hram ca loc de spovadă atunci când ploua și ca loc pentru distribuirea Sfintei Împărtășanii, în cazul în care vremea era nefavorabilă.. În anul 1936, a fost finalizată construcția noii grote Lourdes
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
nefavorabilă.. În anul 1936, a fost finalizată construcția noii grote Lourdes, care a fost construită în stil neogotic, având următoarele dimensiuni: adâncimea, în formă de semilună, este de 12 m, iar lățimea și înălțimea de 5 m. De asemenea, și galeriile au fost construite în formă de semilună, ele având 60 m lungime, 3 m lățime și 4 m înălțime. Pentru susținerea întregului ansamblu au fost ridicate 20 de coloane din beton, care aveau și rolul de a înfrumuseța grota. Enumerarea
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
m lățime și 4 m înălțime. Pentru susținerea întregului ansamblu au fost ridicate 20 de coloane din beton, care aveau și rolul de a înfrumuseța grota. Enumerarea cantității de materiale folosite poate oferi o mărturie a dimensiunilor grotei și a galeriilor: 3 vagoane întregi de ciment, 2 vagoane de var, 100 metri pătrați de pietre în afară de materialele de la vechea grotă și cel puțin 1.500 kg bare de fier. În grotă s-a amenajat, încă începând din anul 1908, un altar
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
Institutului Franklin în 2001. În 2006 a devenit „fellow” al Muzeului Istoriei Calculatoarelor „pentru co-fondarea domeniului inteligenței artificiale, pentru crearea primelor rețele neuronale și roboți și pentru dezvoltarea teoriilor cogniției umane și robotice.” În 2011 Minsky a fost introdus în galeria de faimă a inteligenței artificiale a IEEE Intelligent Systems pentru „contribuții importante aduse domeniului IA și a sistemelor inteligente” În 2014, Minsky a câștigat Premiul Dan David „Mintea digitală” în domeniul inteligenței artificiale. În 2013 a primit premiul fundației BBVA
Marvin Minsky () [Corola-website/Science/313166_a_314495]
-
15 coaste, iar vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 13. Numărul diploid de cromozomi este de 14. Vombații cu greu pot fi observați în natură, fiind animale terestre nocturne, prudente și sperioase. Deși tereștri, vombații sunt și foarte buni săpători de galerii, dar foarte bine se pot și adăposti între stânci, pe sub trunchiuri. Își sapă galerii lungi și adânci în soluri afânate și pe sub straturi de piatră; au fost descrise galerii complicate cu o lungime mai mare de 30 m. Scormonesc pământul
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
de 14. Vombații cu greu pot fi observați în natură, fiind animale terestre nocturne, prudente și sperioase. Deși tereștri, vombații sunt și foarte buni săpători de galerii, dar foarte bine se pot și adăposti între stânci, pe sub trunchiuri. Își sapă galerii lungi și adânci în soluri afânate și pe sub straturi de piatră; au fost descrise galerii complicate cu o lungime mai mare de 30 m. Scormonesc pământul cu labele anterioare și îl aruncă afară cu cele posterioare, iar cu incisivii puternici
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
și sperioase. Deși tereștri, vombații sunt și foarte buni săpători de galerii, dar foarte bine se pot și adăposti între stânci, pe sub trunchiuri. Își sapă galerii lungi și adânci în soluri afânate și pe sub straturi de piatră; au fost descrise galerii complicate cu o lungime mai mare de 30 m. Scormonesc pământul cu labele anterioare și îl aruncă afară cu cele posterioare, iar cu incisivii puternici taie rădăcinile pe care le întâlnesc în cale. În fundul galeriilor își fac un culcuș pentru
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
de piatră; au fost descrise galerii complicate cu o lungime mai mare de 30 m. Scormonesc pământul cu labele anterioare și îl aruncă afară cu cele posterioare, iar cu incisivii puternici taie rădăcinile pe care le întâlnesc în cale. În fundul galeriilor își fac un culcuș pentru noapte și vreme rea din iarbă și scoarță de copac. Aproape de ieșirea din galerie vombații de obicei își amenajează locurile de odihnă - un alt culcuș, unde le place să facă băi de soare. Locurile de
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
anterioare și îl aruncă afară cu cele posterioare, iar cu incisivii puternici taie rădăcinile pe care le întâlnesc în cale. În fundul galeriilor își fac un culcuș pentru noapte și vreme rea din iarbă și scoarță de copac. Aproape de ieșirea din galerie vombații de obicei își amenajează locurile de odihnă - un alt culcuș, unde le place să facă băi de soare. Locurile de odihnă și le aleg la adăpostul unui trunchi doborât sau lângă un arbore. Sunt iuți în mișcări, putând fugi
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
foarte mult din cauza stârpirii lor directe de către om. Pentru că produceau pagube în recolte, omul i-a distrus; apoi mulți vombați au fost omorâți de câini și pisici sau de otrava pusă pentru combaterea șobolanilor, care adeseori își găseau refugiul în galeriile acestor marsupiale. În prezent în stare liberă, în natura, sunt rari. Vombatul cu blană moale sudic ("Lasiorhinus latifrons") și vombatul cu peri aspri ("Vombatus ursinus") sunt considerați uneori ca dăunători ai agriculturii, din cauza pagubele pe care le provoacă culturilor și
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
trecut, când aici avea loc practicarea unor ritualuri de pomenire. Pronaosul bisericii este tăvănit. De pe grinzile din structura sa de bază se înalță spre cer unul din cele mai frumoase turnuri din zonă, svelt, de o distincție aparte, cu o galerie de formă pătrată, cu câte patru arcade semicirculare pe fiecare latură, iar în cele patru unghiuri cu turnulețe elevate, situate la baza coifului șindrilit. Acoperișul, unitar pentru corpul central al clădirii, este de o simetrie perfectă asigurată de prezența celor
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
laterali, retrași, pentru celelalte trei laturi ale poligonului fiind concepute trei calote semisferice, care, împreună, dau o notă de eleganță interiorului absidei. Stâlpii pridvorului, fixați în partea superioară în cunună și prevăzuți cu contrafișe, formează arcade semicirculare similare celor din galeria turnului clopotniță, iar ușa de intrare din pridvor, in pronaos este exemplar decorată cu motive specifice zonei: rozete, dinți de lup, cruci. Pictura interioară a bisericii de lemn din Agârbiciu este opera meșterului zugrav Dumitru Ispas din Gilău, conform unei
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
pentru pronaos, (3,93/6,50) și pentru naos (6/6,50), iar altarul pentagonal, cu pereții retrași. Pronaosul este tăvănit, de pe grinzile ce-l delimitează înălțându-se turnul de înălțime mai redusă, în comparatie cu alte construcții similare, cu galerie deschisă, având câte trei arcade semicirculare pe fiecare latură a sa și un coif octogonal pe bază pătrată. În patru colțuri ale clopotniței apar cele patru turnulețe specifice zonei, de dimensiuni obișnuite, însă, bine proporționate în raport cu înălțimea turlei și de
Biserica de lemn din Bălcești () [Corola-website/Science/313197_a_314526]
-
80 și naosul de 6,34/3,80. Altarul este poligonal, cu pereții retrași în comparație cu cei din lungimea dreptunghiului. Pronaosul este tăvănit. Pe grinzile din structura de rezistență a turnului sunt înălțați stâlpii turnului, ce susțin, la nivelul coamei, o galerie deschisă cu câte trei arcade pe latură, toate semicirculare, sub un coif octogonal. Pridvorul este marcat de opt stâlpi, fixați jos în talpă, iar sus, în cununa târnațului, care împreună cu contrafișele formează arcade decorative semicirculare, ce lasă o bună impresie
Biserica de lemn din Dângău Mare () [Corola-website/Science/313196_a_314525]
-
percepție ascuțită a frumosului și un excepțional rafinament, calități care l-au făcut remarcat încă din anii studenției, perioadă când frecventa cercurile artiștilor plastici din capitală. In 1931 a efectuat o lungă călătorie de studiu prin Europa, vizitând muzee și galerii din Franța, Italia , Austria, Germania. În acea perioadă Krikor Zambaccian îl sfătuia la ce adrese din Paris să se adreseze pentru găzduire și îndrumare.Tot atunci l-a vizitat la atelier pe Constantin Brâncuși, așa cum consemnează în cartea de memorii
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]