11,048 matches
-
nestandardizată și a depășit pragurile la squat jump, alergare pe 60 m.p. și 60 m.g. Pentru următoarea etapă de pregătire obiectivele au fost foarte clare : atingerea valorilor de prag la testul ce vizează cunoștințele teoretice, îmbunătățirea ritmului de alergare între garduri și a vitezei de reacție la start, precum și ameliorarea performanțelor la săritura în lungime de pe loc și cu elan. După alte cinci săptămâni de pregătire au mai rămas de atins pragurile la viteza de reacție și la săritura în lungime
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
experiment. Faptul că nu am greșit este confirmat de probabilitățile de realizare a evenimentului preferențial global, mai mari decât cele de la grupa de control și implicit de valoarea mai mare în biți a gradului de însușire a tehnicii alergării de garduri. Aplicarea teoriei informației a însemnat practic în acest caz, reducerea pregătirii cu cinci săptămâni prin ordonarea conținutului pregătirii în raport cu particularitățile de învățare ale fiecărui subiect și posibilitatea de a anticipa rezultatul în proba de 60 m.g. pe baza modelelor matematice
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
cu sania dintr-o cârciumă situată pe una din „străzile subțiri căzând perpendicular pe Lipscani” (adică în perimetrul oficierilor mateine), undeva la periferie, într-o zonă cu grădini, fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la o privire mai atentă, a fi citadelă și, intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
natură. O senzație acută de verticalitate o dau stâlpii înșirați ritmic pe marginea șoselei, fie că îi privim frontal, fie că schimbăm unghiul de vedere și îi simțim cum se pierd în perspectivă, tot așa cum simțim că se micșorează șipcile gardurilor alcătuite din verticale. În general, ne impresionează verticalitatea când este elementul dominant al unei forme. Blocurile-turn se impun ca verticale, turnurile posturilor de televiziune, castelele de apă sunt verticale decise. Linia verticală are și un sens metaforic: atunci când ne referim
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
acțiunii și face o descriere amănunțită a proporțiilor celor care participă la întâmplările din narațiune. Comparațiile inspirate ne ajută să înțelegem dimensiunea protagoniștilor acestor istorisiri. Jonathan Swift descrie amănunțit întâlnirea lui Gulliver cu uriașii. „Încercam să găsesc vreo spărtură în gard, când zării un băștinaș, în lanul vecin, de aceeași talie ca și cel pe care-l descoperisem la țărm urmărind șalupa noastră. Mi se păru de înălțimea unei clopotnițe obișnuite, și făcea, după socoteala mea, niște pași de vreo cinci
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
făcea, după socoteala mea, niște pași de vreo cinci stânjeni lungime. Cuprins de mare spaimă, am alergat înapoi și m-am ascuns în grâu, am avut însă vreme să-l zăresc pe uriaș, care se apropiase de o spărtură a gardului, prin care privea încolo și-ncoace, strigând totodată cu o voce de tunet.“ Compozițional, problema se leagă de arta de a ritma și organiza micile personaje pe direcții oblice pentru a sugera neliniștea care le stăpânește. Un efect contrar se
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
tocmai când te aștepți mai puțin.) Cine dă din mâini nu se Îneacă. Cine e dispus să ceară ajutorul găsește calea cea dreaptă: „Drumul cel bun se află Întrebând”; „Cine nu vrea să asculte sfaturile nimănui va Învăța pe seama lui”.) Gardul fără proptele cade În timpuri grele. (Cunoștințele/informațiile Însușite, neînsoțite de temeinice deprinderi de a le folosi, nu vor face față rigorilor diferitelor examene ale vieții: „Omul fără Învățătură e ca pământul fără udătură”.) Învățătura dată rău se sparge În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poate”.) „La temelia oricărei iubiri pasionate stă o iluzie generoasă, o greșeală de judecată, o idee falsă pe care Îndrăgostiții și-o fac unul despre celălalt și fără de care n-ar fi cu putință o dragoste oarbă.” (R. Martin du Gard) Dragostea iese pe poarta prin care intră bănuiala. (Tot proverbele ne oferă și alte explicații: „Unde-i dragoste puțină, lesne-i a găsi pricină”; „Iubirile, ca și pomii: Înfloresc atât timp cât au rădăcini”.) „Devotamentul ucide dragostea și o preschimbă În prietenie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Constantin Popa Personajele: Octav Groparul Mona Marieta Costache Matei Preotul Dascălul Securistul Femeia în doliu Doctorul Turistul scoțian Nae Țigani (trei care vor juca și rolurile fantomelor) PARTEA ÎNTÎI (Două treimi din scenă sunt separate de a treia printr-un gard de lemn printre ale cărui șipci se pot vedea, are și o spărtură prin care se va circula -, în treimea de dincoace de gard, un cort, o bancă de felul celor din parcuri; în funcție de desfășurarea jocului, se vor mai aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și rolurile fantomelor) PARTEA ÎNTÎI (Două treimi din scenă sunt separate de a treia printr-un gard de lemn printre ale cărui șipci se pot vedea, are și o spărtură prin care se va circula -, în treimea de dincoace de gard, un cort, o bancă de felul celor din parcuri; în funcție de desfășurarea jocului, se vor mai aduce în scenă o masă tip camping, un taburet, un scaun de rafie; dincolo de gard, adică în curtea cimitirului, cîțiva copaci nefructiferi -) Groparul: (poate avea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prin care se va circula -, în treimea de dincoace de gard, un cort, o bancă de felul celor din parcuri; în funcție de desfășurarea jocului, se vor mai aduce în scenă o masă tip camping, un taburet, un scaun de rafie; dincolo de gard, adică în curtea cimitirului, cîțiva copaci nefructiferi -) Groparul: (poate avea în jur de 50-55 de ani, îmbrăcat... ca un gropar, vorbește singur și poartă cu el o sacoșă, fie că are ceva în ea fie că nu; intră prin spărtura
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în curtea cimitirului, cîțiva copaci nefructiferi -) Groparul: (poate avea în jur de 50-55 de ani, îmbrăcat... ca un gropar, vorbește singur și poartă cu el o sacoșă, fie că are ceva în ea fie că nu; intră prin spărtura din gard și odată ajuns lîngă cort scoate cîte ceva din sacoșă și mănîncă) Domnule, ai s-ajungi să n-ai ce mînca în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia apuc să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce mai e cu cavoul ăla al nostru... pînă acum i-au furat lacătele de trei ori... Și fotografiile... Ce sălbăticie! Octav: Luați loc, dom' doctor... Stați. Marieta: Bine, eu am plecat... și mă-ntorc... (pleacă spre cimitir, pe lîngă gard) Octav: Nea Socrate, vrei să duci sacoșa asta în garsonieră? (groparul ia sacoșa și o duce în cort) Doctorul: De ce-i spuneți Socrate?! Octav: Pentru că vorbește..., vorbește și iar vorbește... De aia. Doctorul: Aha! Octav: Domnu' doctor, dacă tot ați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cînd sînt, sînt numai din frică... sau din neputința de a fi altfel... Și eu sînt tolerant... mai ales cu mine... Și mi-e rușine..." (Octav scos din "dialog" de venirea lui Costache care intră cu anevoie prin spărtura din gard) Marieta:...Credeam c-o să intre vreo fantomă... Costache: (e obișnuit cu înțepăturile nevestei și n-o ia în serios) Sărut mîna, Mona. Mona: Bună ziua, domnu' Costache. Costache: Și tu ce stai așa de pleoștit! Marieta: E și el obosit..., tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e inutilă", fă ceva, domnule, că doar n-am să vin o viață cu sufertașul, ca la spital! Eu am plecat. (către Costache) Tu mai stai? Stai, că tot degeaba. (pleacă) (în tăcerea care se instalează, din direcția spărturii din gard se aud glasuri nedeslușite, chicote de rîs pe înfundate) Costache: Mă, cine-i acolo? Vocile: (printre sughițuri de rîs)... Noi... Costache: Care noi, mă? Vocile:... Noi... Costache: Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile:... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sughițuri de rîs)... Noi... Costache: Care noi, mă? Vocile:... Noi... Costache: Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile:... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete) Costache: Care mere, măi neastîmpăraților! Octav, ce-i cu ăștia pe aici? Octav: (apropiindu-se de gard) Băieți, hai, azi teiul nu face mere... Încercați mîine, hai! (musafirii rîd fără să se mai ferească, scutură copacul și apoi pleacă) Țiganii noștri cei de toate zilele... Caută mere în tei... Mona: Octav, eu, totuși, aș vrea să plec
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nimic... nicăieri... niciodată... atribute perfecte ale morții... Și-atunci?! Costache:...Și-atunci, mie nu-mi rămîne decît să... mă culc între aceste atribute... și... Octav: (tandru, pasional) Dar eu vreau să fii viu, tata... Te rog să fii viu! (dinspre gard, vine groparul; ca de obicei, vorbește singur) Groparul: Domnule, greu mai acceptăm moartea! Greu de tot! (îi observă pe cei doi, dar continuă să vorbească singur) E ca și cînd n-am accepta să dea frunza... și după aia să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
da... Octav: Bine, și-atunci? Groparul: Și-atunci, prietene, lasă întrebările să alunece între două răspunsuri... măcar! Octav: Nu, Socrate, asta-i o șmecherie soioasă și atât. Lunecarea asta "necesară" aruncă în aer toate certitudinile! Groparul: Dar sînt certitudini...? (dinspre gard vine un preot, însoțit, firește, de dascăl) Perotul: Pace vouă! Groparul: Binecuvîntează părinte. Preotul: Da tu tot în cort stai?! (groparul nu răspunde) Ce să-i faci. Înseamnă că asta e voia Domnului... Stăteați de vorbă? Octav: Și încă cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lăsat și eu... Acu' e cogeamite om și n-a ajuns la nici un capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom-le, dumneata ești oleacă mai bătrîn... ce naiba... în loc să... Asta e bătaie de joc...! Costache: Domnu' gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav: Avem și popă! Și dascăl... și cădelniță...! Părinte, binecuvîntați..., nu așa se spune groparule?, v-am ruga să slujiți un parastas... avem băuturică... mîncărică... colivă... lumînări... Preotul: Cum să nu, fiule..., asta-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noastre face inevitabil imprudența de a-și privi În răstimpuri vecinii de alee plimbîndu-se cu aparatul digital de fotografiat atîrnat la gît și cu PET-ul de apă minerală la subsuoară; sau, poate, pe aceea de a Înainta pînă la gardul de sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o plasă știrbă de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-și Îmbăta privirea cu rusticele Împrejurimi. Turistului, oarecum obligat la conduită austeră de autoritatea monumentului, i se poate face
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin entuziasm: Iar voi, măi puștilor, norocoșilor/ când plecați dimineața spre marginea lumii/ ca să descoperiți culcușul soarelui,/ Jucați-vă de-a Ieremia!/ Haideți,/ săriți într-un picior, un, doi, trei/ și strigați cu toții în cor:/ Ah, Ieremia, iar oiștea, iar gardul". Mircea Tomuș subliniază caracterul oral al poeziei lui Geo Dumitrescu, precum și faptul că poemele se desfășoară după o anumită schemă: "ele debutează prin expunerea propoziției respective, de cele mai multe ori o afirmativă detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată la modul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale tradiționaliștilor, interpretate și de Lucian Blaga, îmbrăcate în forme fixe cum ar fi ciclul de sonete. Casa părintească, pământul, strămoșii, precum și un anumit sentiment al dăruirii,care ne trimite la Mihai Beniuc, apare frecvent în poezie ("Sunt casă fără gard"). Nașterea lui a fost meteorică, ca și a lui Liviu Rebreanu: "Un om a împușcat tăcerea/ Cu numele de sfânt/ Ion/ Coboram pe pământ." Ca toți poeții aflați la primul volum, Dumitru M. Ion se vrea vitalist: "Beau laptele cald
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
păcate, necazurile n-au întârziat să apară; și au venit de unde nici nu mă așteptam: în zonă se construia cu furie, totul în jur era un imens șantier, iar una dintre barăcile muncitorești era amplasată la doar câțiva metri de gardul meu. Sâmbătă seara, acolo se petreceau lucruri îngrozitoare: constructorii se strângeau ca sălbaticii în jurul focului, beau, cântau și, cel mai grav, găteau. Aduse de vânt, efluviile grele mă tulburau îngrozitor, îmi răscoleau neplăcut toate simțurile, așa că închideam geamurile în grabă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ar fi ajuns și nouă; habar n-aveau că eu mâncam acasă la numărul șase, de gătit, găteam doar pentru musafiri... Una peste alta, pentru niște oameni simpli erau chiar binecrescuți. La câteva minute după aceste refuzuri mă uitam peste gard și vedeam că, odată ajunși la baracă, mâncau ca disperații... Doar în prima seară au îndrăznit să se așeze la masă (în cinstea lor și cu o carte de bucate franțuzească în față făcusem primele chifteluțe marinate din viața mea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]