11,439 matches
-
și buzele de cenușă, trasă la față, de nerecunoscut. Dar cafeaua mă reface și, dacă la ora 2 sunt un cauciuc Michelin dezumflat, la 3 sunt o altă ființă, încă obosită, dar gata s-o ia de la capăt. Mouetta mea, iubita mea, uneori mă gândesc că n-am să te mai văd. Ce jalnic sfârșit va avea viața mea, dacă va fi așa. Familia îmi prevestește că s-ar putea s-o sfârșesc pe loc, de atâtea ori: visul și amenințarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
invitat-o pentru duminică la prânz. Îți transmite afectuoase salutări. [...] Opt luni s-au așternut peste mine, torturându-mă din zi în zi mai tare; oare câte mă mai așteaptă încă până la sfârșitul calvarului meu matern? [...] Vineri, 7 mai [1948] [...] Iubita mea, e câteodată mai greu de îndurat decât ne-am fi închipuit în ziua când, cu doi trandafiri roșii în mână, plecai cu acest simbol însângerat al suferințelor noastre pe care-l luai cu tine și ai cărui spini mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sanda M[ovilă] cu Ad[erca], Tuski Caragiale, M-me Hulubei et son mari; această ultimă chenzină de vacanță ne-a mai adus figuri din alte vremi, de care nici nu-mi vine să cred că au putut exista. Și tu, iubita mea, nu ești aici. Seara [...] La ora 5, azi, am fost convocată la Sanatoriu pentru sărbătorirea zilei de 23 august. M’am îngrozit de atâta mizerie și monstruozități. Iubita mea, mi-e gândul mereu la tine și la ultimul și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu-mi vine să cred că au putut exista. Și tu, iubita mea, nu ești aici. Seara [...] La ora 5, azi, am fost convocată la Sanatoriu pentru sărbătorirea zilei de 23 august. M’am îngrozit de atâta mizerie și monstruozități. Iubita mea, mi-e gândul mereu la tine și la ultimul și cel mai greu sacrificiu spre care mergem pentru un timp nedeterminat: despărțirea și ruperea ta definitivă de pământul românesc, de mine. Îți mărturisesc că, deși mă vreau bravă, mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trebuie să fie așa“. Îmi vorbea azi cineva de heimatlos (fără țară, fără pașaport) ca de un lucru infamant. Lăsam vorbele să cadă cu dispreț. Vorbele ce valoare mai au. Și „Faptele“ dureroase și ucigătoare au alură de tragedii grecești. Iubito, fii fericită. Atâta vreau. Să știi ori când că eu am știut ce vine - că nu ne vom mai vedea - de când am rămas singură pe peronul Gării de Nord. Singură, fără tine. Nu văd reîntoarcerea, nu va fi. Dar ești pe ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
va spune: „Oh, mama mare asta, ce mult și-a mai iubit fata!“ Nu știu ce are să se mai întâmple - și poate paginile acestea au să-ți arate că în lipsa ta mi-am petrecut viața iubindu-te. [...] 29 ianuarie [1949], sâmbătă [...] Mouette, iubita mea, te rog, profită de răstimpul ăsta de exil. Fii veselă, eliberează-te de deprimare, fiindcă tu, tu nu ești în primejdie și, fără a vrea să fac elogiul egoismului, Mamie, gândește-te în primul rând la sănătatea ta morală
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ieri au venit cele două amice ale tale să petreacă ziua ta aniversară cu mine, iar eu am fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se facă pâine pentru sandviciuri, brioșe, o tartă cu castane, plăcinte cu brânză și cu mere, piept de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cruda invadare a casei - la un moment dat erau 25 sau 30 de inși răspândiți prin casă, cotrobăind peste tot, încercând să intimideze și să terorizeze. Marți seara, 6 decembrie [1949] Aseară m-am întors la ora 11, dulcea mea, iubita mea, steaua mea din depărtări, mica mea prietenă, preascumpă și preaiubită. Nu prea mai am elan. Mi-am pierdut bravura, sunt istovită, îngrozitor de istovită, dar mai am în mine putere cât să-ți spun că te iubesc. Cred că și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sper că oasele astea bătrâne vor face față loviturilor ce se vor mai abate asupra noastră. Încă nu am atins culmea suferinței noastre, dar ce teribilă distanță am parcurs din 8 septembrie 1947 până acum!... III 9 decembrie [1949], vineri Iubita mea, adorata mea, zâmbești, nu-i așa, suflețelul meu, Maniușka mea scumpă. Trebuie să zâmbești, cu orice preț, altfel aș fi disperată, preaiubita mea. Tocmai ți-am scris o c[arte] p[oștală] insipidă, fadă ca un măr fără gust
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ta Mica a primit și ea o rochie verde-jad. Dar pe mine m-a întristat să aflu că ți se pare prea elegantă pentru tine. Mamounette, te lipsești de toate. Cum mai stau lucrurile cu tine? Mănânci întotdeauna pe săturate? Iubita mea, unele dintre cărțile tale poștale au o asemenea forță vitală, încât te simt lângă mine; forță și încurajare, ca un fluid. Dar să te realizez concret - imposibil: nu reușesc deloc să te „văd“. M. 26/1950 I 17 ianuarie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la școală, plecam întotdeauna ultima. Dar, cum ți-am spus, eram istovită de muncă și, dacă n-ar fi teama de urmări, aș respira mai liber, n-aș mai avea insuportabila senzație că zilnic calc pe morminte dragi, atât de iubite. Trebuie, cu orice preț, să-mi continui munca, să nu-i fac să creadă că „sabotez“ partidul fiindcă am fost exclusă. Motiv de a fi cu ochii în patru, încă și mai mult decât până acum. Ieri-noapte, locatarul din apartamentul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Toată lumea. [...] Mă duc chiar acum la Ver[eș] ca să-mi ajusteze proteza. Pe urmă mă duc la Angèle. „Circulați, circulați“, ca în vestita carte a lui Dickens. Să fie oare Bleak House? [...] M. c.p. 24 aprilie [1950], luni dimineață Iubito, am primit o scrisoare de la sora Christianei, care m-a mâhnit foarte tare. De vină e Ly, dar adevărul e că, fiind așa de singură, ar fi greu să fi avut altă atitudine. I-am scris imediat [surorii Christianei] ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar toate fetele de pe lume nu fac cât tine. Aș vrea ca această c[arte] p[oștală] să-ți fie balsam; aș vrea să-ți poată insufla curaj, încredere. Aș vrea să te știu sănătoasă - asta e cel mai important, iubito. Să sperăm că, dacă are să fie nevoie, am să găsesc o cameră frumoasă; am să mă apuc să refac un cuib vechi, doar pentru mine, unde să pot lucra ca să-mi fac datoria, cu atâta confort cât sunt în stare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
alb cu cei doi bujori ai mei care au schimbat totul, au îmbogățit totul. Am să încerc să sensibilizez SSR ca să pot cumpăra o nișă numai pentru el, dacă e posibil. Dar cum mi s-a rupt inima, dulcea mea, iubita mea. [...] M. 37/1950 II Joi, 18 mai [1950], ora 2 după-amiază Profit de jumătatea de oră de răgaz între prânz și activitatea mea ca să încerc să răspund scrisorii tale din 1-5 mai. Foarte frumoasă. Am fost mișcată până la lacrimi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înăuntru, trandafirul strălucitor al iubirii mele pentru tine, draga mea... Am să fac o baie rece înainte de a ieși, căci n-aș putea niciodată să ies pe stradă așa lipicioasă și parcă dată cu ulei. Te sărut din vârful buzelor, iubito, ca să nu ud fața ta frumoasă. Diseară, când revin - Madame sort, la reine boit -, asta dacă nu mă întorc prea târziu, mă rog dumneavoastră, am să continui să-ți scriu. Te sărut. Sâmbătă, 7 iulie [1950] [...] Draga mea, tocmai mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toate astea cu tapițerul, am dus și patru gladiole galbene - efectul era superb. O simplă carte de vizită, știi care, doar cu numele lui. Draga mea, șapte ani. „Morții se duc repede.“ Dar nu și pentru noi, nu-i așa, iubito? Îi păstrăm, amândouă, o adâncă și pioasă amintire. Ți-am mai scris că am să pun să se facă o scurtă slujbă în fața nișei și am să-i chem pe Corina și pe ai ei, dacă vor să vină? [...] c
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Luke. Tu ești? Fuck. Într-o panică nebună, deschid dulăpiorul de cocktail, arunc la repezeală ambele seturi de invitații înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește servieta. Te-ai întors! Mi-a fost dor de tine! Mă strânge tare în brațe - apoi se dă un pas înapoi și mă privește îngrijorat. Becky? S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fericit să facem împreună primblări prin pădurile udeștene. Cu cele mai bune sentimente de prețuire, H. Mihăescu Haralambie Mihăescu, 74138 București 22, str. Moise Nicoară 21, tel. 220164 </citation> (6) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”21 aprilie 1982”> Iubite Căline, răspund cu întîrziere la pachetul și scrisoarea din 5 aprilie, deoarece între timp am fost la Roman și am sosit abia ieri seara în București. Notița din Ateneu îmi pare bine informată și originală prin cîteva scînteieri de simțire
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
înțelege lumea în ansamblul ei, pentru a vedea cum o organizăm și cum putem munci toți împreună pe aceeași planetă. Cu sentimente alese, al D-tale, Haralambie Mihăescu </citation> (21) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc="Roman" data =”25 august 1984”> Iubite Căline, am promis să vin la Bacău (librării, străzi noi, redacția revistei Ateneu), dar n-am izbutit pînă acum: un timp ploile, apoi îndemnul de a nu îmbla cu capul gol prin soare, în sfîrșit sărbătorile. În lipsa călătoriei, unica înlocuire
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-o, de-i rea - arunc-o. În rest, zău dacă mai știu cum mă chemă cu cîte trebi mă zbat. Cît mai sîntem tineri... Pa Căline, Nicu </citation> (2) <citation author=”N.V. Turcu” loc="Iași" data =”22 aprilie [19]65”> Iubite Căline, O clipă n-am crezut că motive mărunte te-ar împiedica să dai curs invitației mele. Timpul ți era numărat iar obligațiile dimpotrivă, prin urmare nimic mai simplu de înțeles. Deși plăcerea de a te primi în întunecoasa mea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
timp = [egal] neglijarea unor obligațiuni. Bucuros de nr. 6 , deși cam înghesuit. Aștept G[a]z[eta] literară și Tribuna . Cu dor, Nicu P.S. Nu e exclus cu Putna. </citation> (5) <citation author=”N.V. Turcu” loc="Iași" data =”iunie 1968”> Iubite Căline, De acord cu mine este toată lumea că ai scris frumos și la obiect despre cartea Perturbații. Îți mulțumesc! Ai scris ca un poet, ca un prozator și ca un rafinat critic literar. Vreau să zic [că] nu ți-a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
unii ce rigle la palme luau școlarii „epocii de aur” dacă nu Învățau pe dinafară „Partidul e-n toate și-n cele ce sînt/ Și-n cele ce mîine vor rîde la soare” sau „Slavă partidului” ori „Tovarășa Elena Ceaușescu, iubita noastră mamă”, etc. Un profesor de limba și literatură română, pe numele său Simion Bărbulescu, acordase un interviu ziarului sindicatelor, „Munca”, În care Își exprimase liber unele gânduri și idei, fapt interzis complet pe atunci când unul gândea pentru 20 de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
limita fondurilor premiez și pe alții când și când, dar că nu-i pot asigura lui un abonament la premiere, pentru că toată lumea muncește! N-are câștig de cauză. Altădată reclamă că aș fi imoral, că învățătoarele și profesoarele premiate erau iubitele mele. Secretarul de partid în ancheta sa ceruse părerea biroului organizației de partid din școală. Cu noua secretară în cap și cele două colege din birou, mai că nu și-au făcut cruce, când au aflat de pretinsa mea imoralitate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
maniera „un torent continuu de afirmări exterioare, fără vreo confir mare interioară”. Pentru aprofundarea diferențelor Caragiale ne oferă construcția improvizată a unui fapt dramatic, înfruntarea dintre doi prieteni, Paul și Petru, înfruntare pe care o alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în beneficiul unui discurs elegiac de factură romantică, discurs care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
platină. În mintea ta se nasc lumi ce înlătură urâtul, răutatea. Și când mi te gândesc astfel îmi piere teama și uit să mă mai întreb: „Ce-o fi și cu mine pe lumea asta?”. Spuneai cândva că nici una dintre iubitele tale n-a înțeles că pentru tine pictura este prima mare dragoste. Iată-mă-s gata să conviețuiesc în umbra acestei iubiri mistuitoare pe care uneori o imaginez devorându-te, și câteodată mă tem să nu o fi pierdut. O
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]