15,723 matches
-
făuritorii de istorii și limbiștii, scot din closetul latrinității hîrdaie de căcat pe care îl degustă o viață spunînd că așa au procedat și geții latinizîndu-se prin comerț și paznici de gură-cască la haznaua altora! Vedeți întunecaților că chiar un latin v-a dat în gît cu ticăloșiile voastre! Tristele V,10 ,,Doar cîte unul cutează să lucre pămîntul; sărmanul Ară c-o mînă pe plug și cu cealaltă pe arc, Cîntă-ncoifat pe-al său nai, ce-i lipit doar cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
României (CORV: 288). ( iată − prezentativ citațional: Iat-așadar cele două cuvinte de salut rostite de Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea și Preafericitul Părinte Teoctist s-au încheiat cu o binecuvântare în comun asupra mulțimilor, rostită de Sanctitatea Sa în limba latină și de Preafericitul Patriarh Teoctist în limba română. (CORV: 294). ( iată − prezentativ argumentativ: Aceștia nu agreau în totalitate proiectul (în special liderii PNȚCD), iar principalul partid de opoziție, PDSR, de asemenea, nu era de acord. Iată deci, nu o spun
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
culturale, iar numele de care uzează aparțin istoriei, totuși, semantic vorbind, el nu desemnează nimic: nici în trecut, și nici în viitor. (Patapievici, Zbor în bătaia săgeții) Din punct de vedere semantic, noțiunea de Stat s-a format din verbul latin "statuo", care înseamnă "a pune, a așeza, a întemeia" (Drept constituțional) 3.2. Adverbul și expresiile lexicale adverbiale de mod - câteva observații asupra preferinței pentru o anumită lexicalizare Așa cum s-a putut întrevedea și anterior, între adverbialele descrise se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
adevă rații vinovați de asuprirea altor neamuri. Dacă și astăzi se fac greutăți unor popoare de către alte popare, dacă nu se recunoaște independența Țărilor Baltice, a Bucovinei și a Basarabiei, dacă se fac greutăți introducerii limbii române și a alfabetului latin în școlile din Bucovina și Basarabia, aceasta arată că comunismul de la Moscova este un asupritor de popoare. Dar Mișcarea Legionară n-a practicat un astfel de naționalism. Sau poate că cei ce ne învinuiesc de naționalism doresc să ne fie
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
A fost singura tentativă de „uniatism” ortodox. Acum este izolată, evoluând între profetism și sectarism. reprezentarea pe care Olivier clément o are cu privire la ortodoxia mondială este cea a unei uriașe cruci. Ea cuprinde: a) axa verticală, adică ortodoxIIle arabă, elenă, latină, slavă de sud, ucraineană, rusă, belarusă și comunitățile din africa Neagră; b) brațul răsăritean este cel care cuprinde comunitățile ortodoxe din china, Japonia, coreea, alaska și insulele aleutine; c) brațul apusean cuprinde Biserica rusă în Finlanda, Polonia, Slovacia, dar și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu apă, și nu prin scufundare; b) ungerea cu Sfântul Mir nu se aplică minorilor; c) Împărtășania mirenilor se face numai cu pâine (cu pâine și vin se Împărtășesc doar membrii clerului). Se folosește pâinea nedospită (azima); d) folosirea limbii latine în slujba religioasă. Astăzi, evident, această regulă nu mai funcționează; e) celibatul întregului cler (la ortodocși, el e valabil doar pentru călugări); f) interdicția clericilor de a deveni mireni; g) instituția cardinalilor; h) recunoașterea a 21 de concilii ecumenice (în loc de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și în sudul Germaniei. VII.4. Calvinismul Jean calvin (1509-1564) a fost inițial preot catolic la Geneva. S-a născut în nordul Franței și a devenit ulterior doctor în drept. A scris lucrarea Instituirea religiei creștine (ediție definitivă în limba latină din 1559). Idei reprezentative: * „Biblia este singura autoritate care decide în toate problemele de credință și de organizare a Bisericii”; Omul se justifică prin credință și prin meritele faptelor sale; * acceptă două taine: botezul și Împărtășania; * instituie dogma predestinării. IIsus
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
întemeiază pe șase cărți clasice: „Yi Jing («cartea schimbărilor»), Shi Jing («cartea odelor»), Shu Jing («cartea edictelor»), Li Ji («Memorial de rituri»), Yue Jing («cartea Muzicii») și Chun-qin («analele de primăvară și de toamnă»)”. Kong Fu Zi devine în viziunea latină confucius, adică Maestrul Kong. Se naște la jumătatea secolului al VI-lea Î.Hr. În provincia Shandong, „într-o familie în care tatăl aparținea aristocrației militare inferioare”. „Îi plăceau ritualurile și muzica, dar acestea nu i-au deschis calea spre
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
secularizării. Aceasta este pusă în relație cu libertatea religioasă, legislația europeană și actualele politici referitoare la drepturile omului. Analiza trebuie însă să înceapă cu semantica termenului secularizare. așa cum arată Jean Baubérot, „termenul «secularizare» este polisemantic”. Etimologic, secularizarea provine din termenul latin saeculum. Inițial, acesta desemna „vecii vecilor” sau întregul unui timp (durata). Nu întâmplător, timpul plenar se măsura ca secol (o sută de ani). Jean Delumeau a surprins foarte bine înțelesul teologic al secularizării când s-a referit la Europa protestantă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
știe că destinul lucrează în favoarea viitorului ginere al prietenei sale. Biograful lui Eduard Gruber, Artur Gorovei, explică mai pe larg: „A făcut literele la universitatea din Iași, unde a luat licența în 1884, prezentând ca teză un studiu asupra elementelor latine în românește în comparație cu celelalte limbi romanice. Filologia, însă, nu era nici atunci o carieră la noi. Ar fi trebuit să se ducă profesor la vreun gimnaziu din provincie, ceea ce l-ar fi înmormântat chiar de la începutul vieții, și atunci a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
puncte erau lipite, ceea ce explică până la un punct neșirul de cuvinte și poate și unele neregularități din viața sa. Lectura de predilecțiune îi erau poeții germani și mai ales Heine, poetul bolnav, cum îi zic, filosoful pesimist Schopenhauer și poeții latini decadenți. Este de însemnat că, în timpul convalescenței, se apucase să scrie o dramă având ca subiect pe Lais, cea mai mare prostituată a antichității. Toate acestea sunt relatate pe larg în Convorbiri literare, numărul jubiliar din 1892, p. 176-195, și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
engleză fiind un dialect al teutonicii vechi) și dialectul normand francez, dialectul inițial britanic fiind extirpat prin invaziile romane, daneze și saxone; în cele din urmă, engleza a ajuns un melanj de saxonă, teutonică, neerlandeză, daneză, normandă, franceză, greacă și latină. Bailey îl citează aici pe Camden care afirma că deși engleza nu era la fel de sacră precum ebraica, sau la fel de "învățată" precum greaca, totuși ea era la fel de fluentă ca latina, la fel de curtenitoare ca spaniola, la fel de curtenească precum franceza, și la fel de amoroasă
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
au atras direct pe Chatterton ca poet); apoi, nume proprii de persoane și locuri din Marea Britanie, toate cu explicații etimologice mergînd înapoi pînă la surse din britona veche (conservată pînă azi în galeză), teutonică, neerlandeză, saxonă, daneză, franceză, italiană, spaniolă, latină, greacă, ebraică, caldeeană (adică babiloniană-asiriană, akkadiană-sumeriană sau hittită). În volumul al 2-lea, ediția a 3-a, Bailey a adăugat în mod special și o secțiune care se ocupă de jargonul străvechi și modern folosit de cerșetori, țigani, hoți, spărgători
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
recurge la facturi strofice variate, lansează rime rare, uneori compuse, funambulești: „violacee”- „ce e”, „îmi” - „sfărâmi”, „ca s-o” - „Picasso”. Caz foarte rar în poezia noastră, cuvinte românești rimează cu vocabule străine: „Cântec pe Rin... / Fetele-s ca-n / Cartierul Latin. // Mais ou sont les / Neiges d’ antan ? / Loreley unde e?” Multe confesiuni sunt de sursă elegiacă („Elegiac mi-e versul ca lebăda cântând”), însă afectul va fi cu perseverență „crucificat” în „geometria” expresiei, asemenea „duhurilor” în vitraliile de catedrală: „Vremelnica
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
T., îmbrățișând mai multe spații culturale și lingvistice, se rețin, pe lângă tălmăcirile poemelor provensalului Frédéric Mistral (Mirèio, Calendau, Poemul Ronului) și a unor romane de Émile Zola, îndeosebi versiunile integrale, în versuri, ale operei celor doi mari reprezentanți ai comediei latine, Plaut și Terențiu. SCRIERI: Căprioara de smalț, București, 1961. Traduceri: M. I. Fetisov, Djambul Djabaev (1846-1945), București, 1955 (în colaborare cu Rima Kardaș); Majtényi Erik, Versuri alese, București, 1955 (în colaborare cu H. Grămescu); I. S. Nikitin, Versuri, București, 1957
TEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
I-V, pref. Eugen Cizek, București, 1968-1974; Terențiu, Teatru, I-II, pref. Eugen Cizek, București, 1975-1976; Émile Zola, Pot-Bouille, I-II, pref. Irina Mavrodin, tabel cronologic Ovidiu Cotruș, București, 1977, Pământul, București, 1982, Visul, București, 1986; Plaut, Terențiu, Teatru. Comedia latină, București, 1978; Frédéric Mistral, Mirèio, pref. Valeriu Rusu, București, 1979, Calendau, pref. Mircea Pădureleanu, București, 1983, Poemul Ronului. Regina Jano, pref. Mircea Pădureleanu, București, 1988; Chiril Covalgi, După-amiază, pref. Ioan Grigorescu,, București, 1985. Repere bibliografice: D. Florea-Rariște, „Căprioara de smalț
TEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
intermediar rusesc, versuri din literaturile chineză, italiană, bulgară. A mai semnat T. D. Damaschin, Teodor Damaschin, Octavian Lungu. Poezia lui T. invocă umbrele lui Decebal și Ștefan cel Mare, ale altor voievozi, precum și umbrele destinului crud, trăit sub cupola „cerului latin”. Totul se proiectează pe un fundal conturat prin intermediul unor peisaje autumnale sau hibernale - expresie generalizată a sentimentului pustiului și al uitării: „În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit./ Și a rămas ca un sicriu/ Cu frunze moarte-mpodobit.// Și mierla tace
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
unui destin tragic. Este semidoctul prin excelență, care nu își acceptă condiția și, drept urmare, încearcă să iasă din desele situații nefavorabile făcând apel la bruma de cultură și la memoria sa aproximativă: versuri greșite din clasici sau citate în limba latină nepotrivite în context. Circumstanțele de acest gen provoacă trei tipuri de reacții: delir metafizic naratorului, dispreț și indiferență celor cu care acesta vine în contact și un savuros efect comic în beneficiul cititorului, singurul care poate să perceapă scenele în
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
și după 1989. Între 1 ianuarie 1876 și 25 decembrie 1877 N. Cristea a editat și un supliment cultural, intitulat „Foișoara «Telegrafului român»”. Tipărit inițial cu caractere chirilice, T.r. publică între 1859 și 1863 și articole imprimate cu caractere latine, pentru a adopta apoi alfabetul latin și o ortografie necontaminată de etimologism. Faptul este remarcat de Mihai Eminescu într-un articol apărut în „Convorbiri literare” din 1877. De altfel, după 1875, prin T.r., sub influența Junimii de la Iași, curentul
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
1876 și 25 decembrie 1877 N. Cristea a editat și un supliment cultural, intitulat „Foișoara «Telegrafului român»”. Tipărit inițial cu caractere chirilice, T.r. publică între 1859 și 1863 și articole imprimate cu caractere latine, pentru a adopta apoi alfabetul latin și o ortografie necontaminată de etimologism. Faptul este remarcat de Mihai Eminescu într-un articol apărut în „Convorbiri literare” din 1877. De altfel, după 1875, prin T.r., sub influența Junimii de la Iași, curentul latinist și etimologizant este combătut de
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
Cu o bursă pleacă, pentru desăvârșirea studiilor, la Paris (1875-1877). Aici își îmbogățește cultura clasică, se familiarizează cu metodele de cercetare filologică și comparatistă, abandonând orientarea latinistă spre care înclinase anterior. La întoarcerea în țară funcționează ca profesor de limba latină și limba română la liceele „Sf. Sava” și „Matei Basarab” din București, iar în 1891 este, câteva luni, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Între 1888 și 1895 a fost, de trei ori, deputat, în politică susținând o vreme atitudinea
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
folclorul, dar și implicarea în viața cultural-artistică și politică. Face critică și istorie literară, recenzează lucrări de literatură, artă și filosofie, semnează cronici teatrale și muzicale, ia atitudine civică și scrie versuri satirice. Este autor al unui manual despre versificația latină (I-II, 1879-1880), al unei istorii a literaturii latine (1891) și al unei istorii a filosofiei antice (1893; Premiul Academiei Române), editează, cu destinație didactică, texte comentate din Cicero, Ovidiu. Contribuția sa istorico-literară mai însemnată o constituie publicarea a două volume
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
Face critică și istorie literară, recenzează lucrări de literatură, artă și filosofie, semnează cronici teatrale și muzicale, ia atitudine civică și scrie versuri satirice. Este autor al unui manual despre versificația latină (I-II, 1879-1880), al unei istorii a literaturii latine (1891) și al unei istorii a filosofiei antice (1893; Premiul Academiei Române), editează, cu destinație didactică, texte comentate din Cicero, Ovidiu. Contribuția sa istorico-literară mai însemnată o constituie publicarea a două volume privind viața și scrierile lui Anton Pann (1891, 1893
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
fost dedicată studiului sistematic al folclorului. SCRIERI: Încercări critice asupra unor credințe, datine și moravuri ale poporului român, pref. A. I. Odobescu, București, 1874; Cercetări asupra proverbelor române, București, 1877; Literatura populară. Noțiuni despre colindele române, București, 1879; Tractat de versificare latină, I-II, București, 1879-1880; Viața și operile lui Eufrosin Poteca, București, 1883; Petrea Crețul Șolcanu, lăutarul Brăilei, București, 1884; ed. Brăila, 2000; Istoria literaturii latine, București, 1891; Operele lui Anton Pann, București, 1891; Cronica din Nürnberg: 1493, București, 1893; Istoria
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]