12,849 matches
-
fiind Lia Vișan și Rodica Mănescu, pentru celalt cântec la modă bondite erau destule, orchestră și ansamblul vocal cântă „Semna-vom un nou legământ” Iar presedintel e colectivei M Tomorug recita: “În sat la noi avem lumină Și becu-n noapte luminează, Iar viata-n roade ne e plină Și muncim cu muntea treaza..” Se plângea de colectivă numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu dansurile populare colectivistul Nicu Sorea recita: “În satul nostru dintre
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
prin viața lor demni urmași ai Mântuitorului, așa cum au fost Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Gheorghe Jimboiu, Arsenie Papacioc, Mircea Vulcănescu, Traian Trifan și mulți alții, demonstrând că vorbele Sfântului Serafim de Sarov „Sfințește-te și mii de oameni se vor lumina în jurul tău” sunt cât se poate de adevărate. Iată o explicație a încercărilor pe care Dumnezeu le-a îngăduit unora dintre cei mai frumoși fii ai săi, născuți pe pământ românesc: „Dumnezeu, iubindu-ne, văzând gândul și strădania noastră de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în celula în care se afla, a trei preoți cu totul speciali. „N-am să uit când la Jilava a intrat în camera noastră Părintele Stăniloae, a intrat Părintele Benedict Ghiuș, a intrat Părintele Sofian. Parcă toată camera s-a luminat atuncea, că aveam între noi duhovnici, adică prezența unui preot în mijlocul deținuților era ca o mană cerescă”. Probabil că Părintele Stăniloae i-a dus cu el în temnița comunistă pe sfinții părinți pe care îi iubea atât, pe care i-
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Ți-e urcușul sfânt ca o rugăciune... Pe de altă parte, după atâtea încercări și suferințe, este surprinzătoare rezistența și permanenta renaștere izvorâtă doar din adăparea cu apa vie a credinței în Dumnezeu, așa cum regăsim în poezia „Cum de mai luminezi câteodată”: Cum de mai luminezi cîteodată? De unde frăgezimi mai arăți ? omule, sfântule, rupt în bucăți pe cruce, în furcă, pe roată ? Pesemne că pe acest temei Radu Gyr, ca exponent al unei întregi generații, își manifestă „Crezul”: Puneți-mi lanțuri
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
o rugăciune... Pe de altă parte, după atâtea încercări și suferințe, este surprinzătoare rezistența și permanenta renaștere izvorâtă doar din adăparea cu apa vie a credinței în Dumnezeu, așa cum regăsim în poezia „Cum de mai luminezi câteodată”: Cum de mai luminezi cîteodată? De unde frăgezimi mai arăți ? omule, sfântule, rupt în bucăți pe cruce, în furcă, pe roată ? Pesemne că pe acest temei Radu Gyr, ca exponent al unei întregi generații, își manifestă „Crezul”: Puneți-mi lanțuri și cătușe Să sune scrâșnetul
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
căderea comunismului, în satul Bulbucata, așezat pe malul Neajlovului din Câmpia Română, într-o familie de țărani cu mulți copii, Nichifor Crainic s-a ivit în lumina lumii „venind dintr-o adâncime de 2000 de ani”. Are șansa unui dascăl luminat în satul său natal, Constantin Spâneșteanu, care vede potențialul imens al tânărului care avea să devină marele gânditor, poet, filosof, profesor și om politic Nichifor Crainic. După ce face școala generală acasă, seminarul teologic în București, Universitatea în București, își desăvârșește
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
În aproape poziția relativă a rotorului față de stator, la o turație constantă, implicit debitarea unui curent la fel de constant ca tensiune și frecvență, dar variabil ca intensitate, ceea ce contează mai puțin: se pot alimenta 10 sau doar două becuri, dar care luminează la fel. Cu această reglare se Însărcinează un dispozitiv hidraulic, deosebit de simplu, dar pe potrivă de complicat a-l descrie radiofonic. Asta-i tot. Vântul bate cum vrea, dar și apa curge la fel. Inundații adică. Cine e de vină
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adjectiv. Pentru că strămoșii mei au simțit pe pielea lor o alta: pacea romană... „Meridian“, 10 noiembrie 2000 8. „Colegialitate“ Povestea spune că odată dracu’ s’a transformat În șoarece, În care chip l’a Înghițit pisica. De atunci, ochii ei luminează, iar uneori blănița-i scânteiază, mai ales pe vreme uscată. Păi cum să nu scânteieze o blăniță atât de curată Încât devine dielectrică și se Încarcă electrostatic la mângâiere, ba chiar la frecarea firelor de păr În timpul mișcărilor atât de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i scânteiază, mai ales pe vreme uscată. Păi cum să nu scânteieze o blăniță atât de curată Încât devine dielectrică și se Încarcă electrostatic la mângâiere, ba chiar la frecarea firelor de păr În timpul mișcărilor atât de feline? Că ochii luminează, e consecința adaptării pisicii ca vânător nocturn, adică a prezenței În spatele retinei a zisului tapetum lucidum, care silește și cea mai slabă rază de lumină să parcurgă retina de două ori. Doar că acea oglindă funcționează doar la pisica vie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acum, dar tot spui că’s o pisică răutăcioasă - deh, ca alint... Hai, Moti, dă-i drumul. E vorba de ce-am văzut odată la televizor, de lampa veșnică pe care chinezii o așezau lângă Împărat; mort, desigur. Să-i lumineze drumul spre zei, precum pe al tău spre Zamolxe. Doar că... Doar că acea lampă, care era un fel de opaiț, dar cu fitilul băgat În măcar 100 de litri de ulei, se stingea după doar câteva ore, cel puțin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pământul, devenind agricultură. Apa și Aerul ne călătoresc, iar Eterul ne duce vorbele. Focul, adică energia, a fost aflat pretutindeni: de la Soare până la atom și extras din același pretutindeni. Împământenit, adică explicat, modelat, măsurat. Copiat chiar, căci flacăra opaițului care luminează cu cea mai proaspătă părticică de Soare a ajuns electricitate, produsă și de Foc În cazanul termocentralei dar și de alte Elemente: Apa hidrocentralei, Aerul instalației eoliene și - cine știe? -, poate cândva chiar cutremurele Pământului. Dar Întotdeauna degradându-le, Elementele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mormânt străvechi. footnote>, tocmai pentru a-l feri de intemperii și hazarde naturale. La orele 6 ale dimineții, trebuia să fim în cimitir, ori pentru asta, ne sculam la 3 dimineața și plecam pe la 3:30-4:00. Toate ulițele erau luminate de felinare, lampioane și lumânări, oamenii mergând în tăcere pentru că n-aveam voie să vorbim. Doar noi, nepoții, mai deranjam din când în când tăcerea rândurilor și cumințenia deplasării. La întoarcere acasă, după o masă consistentă, cei mici ne culcam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nu piere Și nici nu va pieri II. Reînvie-n mine tot trecutul Plin de tinerețe și avânt Glasul celor ce și-au dat tributul Iarăși ne trimite-al lor cuvânt Peste soarta noastră neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre munți”, adică Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut de noi toți sub numele de Lacul Bicaz. Acesta își dezvăluie frumusețea vara, când razele luminează apa, cerul oglindindu-se în această minunată „mare”. De la locul de închiriat bărci, până la baraj, este un drum extraordinar de relaxant. De pe baraj, ai o priveliște impresionantă către Masivul Ceahlău, către Valea Bistriței sau către Lac. Acolo te simți în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de sacrificiul lui Decebal”. Aceste cuvinte, rostite la vremea la care slavismul se declanșase înăbușitor asupra României, când numele de român era pronunțat cu teamă, apăreau ca niște cuvinte scrise cu litere de foc pe cerul României, care aveau să lumineze calea Neamului Românesc spre ieșirea acestuia din bezna care-l copleșise. Mareșalul Ion Antonesc a înțeles pe deplin de ceea ce avea nevoie Neamul românesc în acele momente și i a redat, cu ultima sa suflare, crezul naționalismului său ancestral. La
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
fapt de seară, va ploua. - Dacă pisica se spală cu sârg, va ploua. - Dacă soarele apune în nouri, va ploua. - Dacă piciorul curcubeului se vede până-n pămînt va mai ploua. - Dacă plouă cu beșici, ploaia e de durată. - Dacă se lumină după ploaie spre munte, iar în jos se păstrează vreme închisă, timpul bun nu-i de durată. - Dacă pe vreme frumoasă dimineața, pe Negoiu se vede un nor ca o căciulă, vine furtună. - Dacă rândunelele zboară pe jos, razant cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în carne. Și din carne-n piele Și din piele cu mătura te-oi mătura, Și -n râu te oi arunca, Cu cuțitu te-oi înțepa și-n pământ te-oi băga. Nu în oase, păcătoase, (numele) să rămână curat luminatu, Ca de Dumnezeu lăsatu. Acest descântec se rostește de nouă ori pe șase smochine, din care una se pune pe bubă, una o mănâncă bolnavul, iar celelalte îi rămân vrăjitoarei, ca să fie de leac. Pentru de deochi, în fapt pentru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
când feciorii încep să și organizeze ceata, când cei mici adunați în grupuri pot fi auziți repetând cântece de stea sau diverse colinde de divină frumusețe. Încă din ajunul Crăciunului, copiii sub 14 ani se strângeau imediat ce începea a se lumina de ziuă undeva în mijlocul satului, de regulă în curtea școlii, pentru ca la semnalul unuia mai răsărit dintre ei să pornească spre casele gospodarilor și să anunțe veseli, vestea Nașterii Mântuitorului : «Bună dimineața lui Crăciun». Intrau în curțile acestora și cântau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la locul lui, ațipea puțin, dar având mâncărici sub limbă iarăși pornea la plimbare prin autocar spunând vrute și nevrute. Când ajungea în dreptul țigăncii, începeau aceleași comentarii. Într-un târziu am adormit și eu și când m-am trezit, se lumina de ziuă. Acum puteam să văd locurile prin care mergeam cu autocarul. Am străbătut o succesiune de depresiuni mărginite de șiruri mari de munți. Știam că sunt Munții Balcani. Mă așteptam ca în acele depresiuni să văd culturi întinse de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Stăteam pe balcon seara, la cină, la un suc, la o prăjitură sau la palavre și tot priveam jos pe stradă fiind avertizate de sunetul trompetei trenulețului care transporta turiștii în Platamonas și îndărăt. Îl urmăream cu privirea cum mergea luminat de beculețe până se pierdea după cotitura străzii ca un pui de balaur. Într-o seară, ne-am hotărât să facem și noi plimbarea la Platamonas cu acest trenuleț. Fusesem în Platamonas de atâtea ori, dar nu gustasem farmecul unei
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
neterminată. La insula Skiathos Dorind să cunoaștem cât mai multe în cele șapte zile de stat în Grecia, ne-am înscris pentru a vizita insula Skiathos. În ziua stabilită, am plecat cu autocarul dimineața, foarte devereme, până a nu se lumina. Pe drum am întâlnit aceeași priveliște ca la sosirea în Grecia,adică depresiuni înconjurate de o parte și de alta de munți. Ceea ce ne-a frapat au fost livezile de măslini, cât vedeai cu ochii cu pomi mai tineri aliniați
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
apare în vis și îi spune să se întoarcă la locurile natale și să se pregătească pentru călătoria în Împărăția veșnică. Așa a făcut și nu după multă vreme, cum se arată în cartea „Sfânta Cuvioasă Parascheva” și-a dat „luminat sufletul în mâna lui Dumnezeu și nimănui nu spuse de unde a fost și cine este”<footnote ”Sfânta Cuvioasă Parascheva”, dar din partea creștinilor ortodocși din Grecia pentru ortodocșii din România, Ed.”Ortodoxos Kypseli”,Tesalonic,Grecia,1991, tipărită cu binecuvântarea I.P.S.Damiel
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cea cumplită,/ Și de durere n-aș putea muri/ [...]/ Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume/ Eu am iubit murit-au prea curând 74. Dar ruga nu i-a fost primită: Și în convoi d-ilusii ce luminau ca stele,/ A fost la groapă dusă speranța vieții mele75. Pustiul se-așaza iarăși pe umerii poetului, încât viața însăși îi pare că ea cură/ Încet repovestită de o străină gură76. Depozitată în adânc, amintirea "Florii albastre" va mai reveni din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
avea grijă ca din dobânda lor, Harieta [...] să-și achite chiria casei și hrana zilnică 21. În ceea ce privește afacerea Franck, lămuritoare este declarația luată preotului Vasile Hudișteanu în anul 1858, ghenari 2022. Problema constă în faptul că Franck n-a fost luminat cu sfântul botez, ci s-a făcut hârtie formală, deși trebuia să cetească dumisale Franco deasupra capului și moliftile cununiei, fiind față lângă el atât tânăra soție, cât și nunii cununiei 23. Protopopiatul Botoșani dispune să se desăvârșească botezul după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unda binefăcătoare a sincerității și inocenței inventive. De aici a pornit și Eminescu. A tânjit la copilărie până la finalul scurtului său timp al trecerii prin lume; înaintea morții ar fi vrut să audă, cu gândul curat al poetului-copil, cântându-se Lumină lină, ca la Agafton, schitul din apropierea Ipoteștilor, unde, la o șezătoare, poetul a auzit povestea lui Călin. Eminescu n-a uitat niciodată Ipoteștii, cum n-a uitat nici întâia iubire trăită aici. Mai mult, aceasta va constitui un subiect privilegiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]