10,526 matches
-
ofere prin această lucrare o remarcabilă bază de discuții ecumeniste contemporane. Pnevmatologia sa bogată ne oferă multiple elemente necesare dialogului ecumenic contemporan. Duhul Sfânt este nu numai izvorul sfințeniei și lumina sufletelor, ci și împărțitorul darurilor. Pretutindeni, în lume, el mângâie pe creștini și îi îndeamnă la bunătate, rugăciune, slujire, dreptate, unitate și bună înțelegere cu toți semenii lor. Sfântul Niceta acordă o mare importanță Bisericii, în care se desfășoară, în modul cel mai evident, lucrarea Duhului Sfânt. De aceea, în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
În ei, pruncul își află hrana, copilul ce să laude, adolescentul și tânărul, dreptar pentru viață, bătrânul află modelul de rugăciune. Femeia învață buna cuvință. Orfanii își găsesc pe tatăl, văduvele pe ocrotitorul, săracii pe protector, străinii pe paznic... Psalmul mângâie pe cel întristat, potolește pe cel prea vesel, îmblânzește pe cel mânios, dă curaj celui sărac, pe omul bogat îl mustră ca să se cunoască pe sine. În general, psalmul împarte medicamentele potrivite tuturor celor ce suferă, nu disprețuiește pe cel
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
au fost subliniate de toți cateheții vremii. De pildă, în secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
răzbunare, citind din când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie cu un surâs dulce și condescendent eroii, ci îi lasă goi, diformi, păroși, urduroși în fața publicului, condamnându-i cu cruzime. Gagurile trec pe planul doi, deși ele există din abundență, dar cu adresă mai exactă ca altădată, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
singuri, Kulîghin și Tuzenbach au adormit. În spectacolul lui Alexa Visarion, nu este singurătatea celor patru pereți, ci grație imensului spațiu al scenei singurătatea universului întreg. Versinin îi vorbește Mașei. S-a apropiat de ea și, strângând-o în brațe, mângâind-o pe masă și pe sub masă, îi vorbeste întruna. Gesturile, cuvintele stau sub o patimă devastatoare. Se vede limpede în spectacolul lui Visarion că ele nu ajung tumultului care-l stăpânește pe bărbat. Despre ce-i vorbește Verșinin Mașei? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
peliculă, de un tânăr director de imagine, Pătru Păunescu. Cuvintele trec de la unul la altul, ba chiar și foile unui scenariu care, de acum încolo, le va aparține amândurora. Bărbatul și femeia fac gesturi simetrice, parcă ar schița sau ar mângâia amândoi un început de cupolă, Ea nu va mai fi sacrificată, a devenit parte egală a construcției spirituale. Este o altă Ana. El vorbește despre așezarea chivotului pe pământ, dar din pământ nu va răsări nimic. Biserica este în sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
2007). Un nume de calibru din domeniu, precum D.B. Chamberlain (1994) menționează că există perechi gemelare care postnatal și când au învățat deja să meargă, continuă să promoveze un joc, pe care l-au ucenicit intrauterin, și anume să-și mângâie reciproc 203TRAUMA ȘI SUFERINȚA obrajii prin perdea, similar cum procedau prenatal, când se atingeau prin membrana despărțitoare. Relaționând de timpuriu, percepându-și reciproc prezența, între gemeni se înfiripă nu o simplă alianță, ci o comuniune emoționantă, care sfidează coordonatele de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
plecat. Îl mai pot auzi: Fii serios, domnule, ești dumneata Val Gheorghiu cum sînt eu... Și ar fi vrut să spună... Mircea Crișan, dar... În dreptul librăriei, un cîine roșu încearcă să-mi treacă printre picioare spre piață. Vreau să-l mîngîi. Rămîne țeapăn, mă privește pieziș și dă drumul unui schelălăit prelung, prelung. Lumea se oprește. O șterg. Cîinele reintră-n normal. 24 august Da, statuia regelui Carol I (sculptor, Oscar Han, 1933) e la locul ei, străjuind promontoriul Peleșului. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ticăloșii din formațiunile securist-iliesciene cu cele mai mîrșave scorneli? Boierescul palat se afla sub o continuă stare de asediu, mohorît și cotropit de întuneric. Acum, chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat de cele două lampioane cu lumină caldă, băncile de sub el sînt gata oricînd să-i primească pe cei ce vor să se reculeagă întru vrednică istorie. Ne-a fost dat să trăim o minune. Sîntem privilegiați. Colț de atelier, dedicat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scăldat-o, a tot cotit-o, a tot moșmolit-o, a tot îngropat via pînă cînd... a întors armele), de unde a învățat el, brusc, să fie tranșant? Te crucești! (ca să nu pronunț muscălește: te crăcești!). Te crucești! Dar te și mîngîi cu gîndul că stăm aici (pavăză Occidentului îmbuibat) de două mii de ani (Burebista, nu?) și că vom mai sta încă (cel puțin) tot pe-atîta. Cu piciorul pe scara vagonului, plec deja cu simțirea alertată la întîlnirea cu bucureștenii. Împărțiți și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd se serenitate. Crăciunul copilăriei noastre a captat, deopotrivă, imensa poftă de sfințenie și de petrecere. Totul pe un fundal fabulos-decorativ. Sărbătoarea pioasă a nașterii Domnului se îngemăna, atît de fericit, cu scenariul vag-păgîn al eresurilor. Peregrinările înfiorate pe la ferestrele mîngîiate de nămeți au rămas intacte în mirifica noastră amintire. Azi? Ce farmec mai are înălțatul stelei cu liftul? Și totuși... Acum cîteva seri, spre miezul nopții, la ușa noastră (de bloc) am ascultat cu dragă înfiorare un colind de o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
drept simplu vehicul fie și unul de plăcere înseamnă a-l anula. (Mai întîi, o paranteză: nu există moment de pauză al... vehiculului, ca gondolierul să nu-l umple cu dichiseala, aproape senzuală, a elegantei luntrii; mîna vînjoasă și bronzată mîngîie cu o cîrpă, cencio, plinurile și golurile unicei sale amante, întru neîntrerupta ei strălucire.) Culorile gondolei: negrul, aurul, roșul. Negrul ciumei care a decimat cîndva cetatea. Aurul majestuos al bogăției și nobleței. Roșul fastului cavaleresc. E o eleganță care logodește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-un zdup de patru stele.... 17 februarie Doar în spații edenice à la Giorgione muzele dansează împreună... E un dans simbolic, acolo dansează simbolurile, reprezentările, semnele artelor. De altfel, o întinsă istorie a imaginilor urmărește întîlnirea artelor: pe cîmpii mîngîiate de alizeu, în zăvoaie, lîngă șuvița unui pîrîu. Dar și în locante, în dumbravă, grațiile artelor își dau mîna în dans, bucurîndu-se de viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare: cioroiul simte că acolo va fi primul stîrv. Și ce-i cu astea? mă somează Aguridă. Sîntem în pline preelectorale și tu vii cu bizareriile astea de ins plecat... Ai dreptate, Agurid-Agrișule, dar, rogu-te, lasă-mi intact apetitul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obligatoriu, de toți barbizonienii), cu leneșele cărări, aceleași, bătute cîndva de patriarhii impresionismului. Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În cămeșoiul lui de un albastru inegalat nici chiar de portretist însuși. Mîngîi cu dreapta (pensonului) burta elefantului întemeietor. Talcioc (distins), în "orașul vechi": resturi jalnice dintr-o lume care a dispărut de mult (din 1789?). Atîrnat de-o tarabă, extrem de vizibil, chipul lui Brejnev (!), în plină vigoare (... "Portret al bestiei la tinerețe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vânt sălbatic ia tălpile de pe brațele arătărilor care rămân goale și pustii. Plantele, iarba și florile cu miresme dulci își apleacă capetele spre pământul zbârcit. Sunt obosite și mare e dorul ce-l simt pentru doritul soare. Vara, el le mângâie ușor fețișoarele vesele. Acum totul e un vis trecător, spulberat de vânt. Soarele se ascunde pe undeva, căci stăpâna Toamnă îl amenință cu vânturi grele care să șteargă parcă razele lui calde și blânde. Gâzulițe și țânțari vezi mai rar
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ea atât bogăția și belșugul, cât și tristețea și melancolia timpurilor apuse. A intrat Toamna și în livezi, scuturându-și rochia și îmbrăcând natura în straie de sărbătoare multicolore. Cu ultimele puteri, razele soarelui, care par filtrate prin miere, au mângâiat fructele, dându-le o strălucire aparte. Toamna a strâns în pumn merele și le-a înroșit, a pictat cu galben perele, a înnegrit prunele. Dărnicia Toamnei ne-a făcut pe toți fericiți, dar nimeni nu a uitat de zilele calde
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cupele. Clopoțeii scot un sunet ușor. Bujorii roșesc de timiditate. Mândrele lalele par să fure culoarea trandafirilor. Zumzetele gâdilitoare ale albinelor dau semn că florile și-au deschis petalele colorate. Crinii palizi își desfac petalele abia când razele soarelui le mângâie tulpinile fragede. Zambilele lasă un parfum minunat în urmă. Prunii din livezi sunt ninși cu flori. Verdele e culoarea ce domină pădurea. Cocorii, ciocârliile, rândunelele și toate păsările călătoare s-au întors. Cucul își strigă iar numele în luncă, pitpalacul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
jur o căldură diafană. Vântul era singurul care, nervos, trecea grăbit peste acest peisaj, măturând tot ce-i ieșea în cale, nepăsându-i de nimeni și de nimic. Dar parcă, făcându-i în ciudă, fulgi spumoși își continuau dansul zburdalnic, mângâindu-se unul pe altul, căzând și urcând în același timp, pentru ca mai apoi să se așeze obosiți pe pământul care-i aștepta uscat de dorul lor. Am ieșit afară și mi-am îngropat mâinile în argintul ce se așternuse în
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
un cățeluș șchiop. Se uita așa de galeș la mine, parcă mă implora să-l ajut. Era atât de frumos ! Parcă mi-era frică să-l ating. Dar am prins curaj și l-am luat în brațe. Mâinile mele mici mângâiau blana lui pufoasă. M-am gândit să-i pun numele Lăbuș. Când am ajuns acasă, m-am uitat la piciorul lui. Avea un ghimpe și nu mă lăsa deloc să-l ating. Se ferea, strângându-și piciorul la piept. Nici
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
strângea dureros lăbuța.O rază blândă îi lumină pentru o clipă ochii înlăcrimați de durere. Nimic nu a bucurat-o mai mult decât libertatea. Se învârtea în jurul meu, iar, cu botul mic, catifelat și umed, îmi mirosi hainele parfumate. O mângâiam, iar gândul îmi zbura la puiul de căprioară care trebuia să se despartă de mama sa, din lecția de la Citire intitulată Căprioara, de Emil Gârleanu. Căldura din jur părea învinsă de entuziasmul nostru, iar drumul către casa bunicii devenea tot
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Hanțu MOARTEA UNEI CĂPRIOARE E toamnă. Natura e tristă, nopțile aduc ploi ce bat în geamul nostru, curmându-ne somnul. Se stinge încet viața frunzelor. Tristețea și întunericul au învăluit orașul într-o mantie neagră, potrivnică soarelui doritor să ne mângâie cu razele lui. Bate un vânt rece. M-am hotărât tocmai acum să ies la o plimbare în pădure. Cad pe rând frunzele copacilor peste care toamna a presărat culoarea aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mai mult decât orice pe lume. Ea ne-a dat viață, ea este tot ce avem mai bun pe lume și nimeni nu o poate înlocui. Are grijă de noi mereu. Când stau lângă ea, când mâinile ei catifelate mă mângâie duios, îmi vine să plâng de bucurie. Fratele meu cel mai mare lucrează în armată. Eu sunt elevă în clasa a VI-a și mă străduiesc să învăț cât mai bine ca să pot menține zâmbetul pe fața părinților și bucuria
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
VII NATURA ASCULTĂ MUZICA NATURII ! Lira era luna, greierul-vioara, Soarele-pianul, gâza-mandolina. Râul era flaut, stejarul era nai în voalul nopții pline De dragoste și cânt, Rai pe pământ... Stai, nu pleca, am ceva să-ți spun: Galbenul soarelui mi-a mângâiat obrajii Parfumul florilor îmi gâdilă mâinile. Un fir de iarbă verde a poposit în părul meu, O creangă de alun, petala albă a unui trandafir, Viața mea e vis, Sufletul mi-e cuprins De dragoste... CODRUL Soarele își arată iarăși
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
s-au dus, m-am pierdut în marele întuneric, dar voi continua să visez, căci : Sufletul meu e culoare și muzică ! Maria-Elena Florea SUFLETUL MEU-CULOARE ȘI MUZICĂ Sufletul meu ? Zbor lin de pasăre în pragul dimineții, roua dulce a ierbii mângâiate de razele soarelui, delicatul tril al mierlei pe-o ramură de argint. Culoarea lui ? Movul fin al toporașilor sau poate albul pur al unei crude lăcrămioare. Muzica...Ce altă minune a lumii poate egala muzica ? Oamenii pot fi insensibili uneori
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]