12,372 matches
-
Termenul elipsă are, în afara sensurilor sale din lingvistică, și semnificații din alte domenii ale cunoașterii: este denumirea unei forme (figuri) geometrice; ca termen geografic desemnează o formă spațială de mari dimensiuni rezultată în urma unei defrișări; în cinematografie înseamnă un racursi narativ (Wikipedia.fr). 14 Dorina Chiș, Termen și cuvânt, în "UniTerm", nr. 1, 2004, pp. 1-2. 15 Vocabulaire systématique de la terminologie, OLF, Québec, 1985, p. 20. 16 Arsène Darmesteter, Traité de la formation des mots composés dans la langue française comparée aux
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a fost considerată atât de singulară Încât n-a fost așternută pe hârtie atunci. Borges cel matur și-a propus s-o uite pentru a nu-și pierde judecata. Mai târziu Însă, când a fost așezată totuși În contextul ei narativ, În speranța că va deveni o simplă poveste, experiența a căpătat forma unei percepții aproape substanțiale, foarte intense. A fost, așa cum spunea Borges scriitorul, o experiență aproape atroce În clipele desfășurării ei, când stând pe o bancă, În jurul ceasurilor zece
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
capăt fidel, chiar și acolo unde interpretarea depășește fructuos obiectul reflectărilor sale. Exprimarea sintetică pe care o îmbracă adesea interpretarea este un reflex al sintezelor operate de conștiința de sine și poate constitui o oglindire a acestora, în măsura în care reia firul narativ al operei sau decriptează o manieră stilistică manifestă în ea. Hermeneutul este adesea dator la reiterarea pașilor mărunți pe care i-a parcurs autorul atunci când a elaborat lucrarea, chiar dacă o face într-o modalitate esențializată și rezumativă. În plus, forțele
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de însemnătate. Luptătorii anticomuniști erau văzuți de filologi ca niște utopici nesăbuiți și chiar caraghioși. Recunosc că m-am simțit ofensată de o asemenea percepție injustă. Am luat atunci argumentația de la capăt, pas cu pas, și am început o construcție narativă a luptei de gherilă (atât cât a fost ea) a partizanilor anticomuniști români. Prin epicizare, explicațiile mele au convins ceva mai mult, așa încât, în finalul discursului meu, filologii au părut să fie mai dornici „să înghită” un asemenea model etic
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
președintele juriul, a argumentat decizia de a premia romanul Cine adoarme ultimul: „Bogdan Popescu este, poate, un prozator mai puțin cunoscut, aflat la cea de-a doua sa carte. Cine adoarme ultimul este un roman complex, utilizând mai multe registre narative și mizând pe alternanța dintre realitate și fantastic. Autorul este și un povestitor excepțional, cu darul de a surprinde vorbirea autentică. Cartea îl va impune drept unul dintre vârfurile prozei românești contemporane“. Premiul, în valoare de 6.000 de lei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de o narațiune de același calibru. Stalin a înțeles perfect că nu Ilf și Petrov sunt marii dușmani ai „narațiunii“ lui politice, ci Platonov cu al său Cevengur. Poate mai periculos chiar și decât Bulgakov, Platonov a construit o distopie narativă care avea puterea unei prorociri, a unei revelații. Avea forța să arate că marea utopie stalinistă se încheiase tragic înainte de a se naște. În treacăt fie spus, dacă e să revenim la vremurile noastre, ideea că putem critica sistemul liberal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
tăvăliți în cotidiana nevroză partajată cu o candoare de cele mai multe ori la limita cruzimii. Personajele sunt cursanți ai fericirii În And Björk, Of Course, spațiul creat de Alina Herescu este un fel de scoică a confesiunilor permutate într-o rocadă narativă care mizează pe capacitatea de a asculta și pe forța de a spune până la capăt o poveste personală vulnerabilă. Pe curajul de a „fraza“ subiectiv accidentele, incertitudinile și nemulțumirile camuflate din relații. Afrim și Herescu au reușit să spațializeze obsesii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
traficanții ei“. Romanul devine un fascinant joc cu timpul și cu spațiul, un joc cu măști, o „farsă auctorială“, „o uriașă construcție imaginară, atemporală și atopică, la care participă zeci de minți și sute de suflete“, o parodie a tehnicilor narative și a kitsch-ului, dar, în același timp, o lecție de postmodernism. La finalul cărții, după experiența de pe drumul fantomelor, după ce i-au arătat cititorului „subsolurile incandescente în care se face și se desface“ romanul, cei trei scriitori „o iau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ascunși fiindcă lauzi un roman idiot, atunci evident că te discreditezi. Dar cât timp îți place, să zicem, romanul de pe axa anglo-saxonă și nu palpiți la romanul minimalist franțuzesc, sau când te atrag cu precădere filosoficul, metafizica, și nu exhibiționismul narativ, atunci da, totul e normal și te simți prin forța lucrurilor mai aproape de un editor decât de alții. Exact pe ideea asta se mai acuză și așa-zisa cartelizare a criticilor literari. Chiar au reușit editurile să îi cumpere pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
se subiectivizează: el este acum autor (nu simplu colportor) al textului, este profund implicat În facerea acestuia...“, scrie Mihaela Cernăuți-Gorodețchi În Poetica basmului modern. Basmul modern nu mai este așadar un basm adresat În exclusivitate copiilor, pentru că apelează la jocuri narative, temporale sau lingvistice uneori destul de dificil de descifrat, pentru că trimiterile la diferite opere literare, aluziile politice și parodierea anumitor personaje reale Îi cer cititorului o anumită cultură. Unul dintre promotorii basmului modern este și Salman Rushdie, un scriitor destul de controversat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
III-a sau la persoana I, stil indirect liber combinat cu dialog neașteptat, o întreagă simfonie de voci subsumată însă de la primul la ultimul cuvânt acestei unice perspective infantile. S-a vorbit, de altfel, despre un exemplu tipic de construcție narativă postmodernă în această carte din 1970 a peruanului Alfredo Bryce Echenique și majoritatea studiilor despre el (pentru că s-au scris deja zeci de cărți despre opera sa) discută aspectele naratologice. Traducătorul face cu această carte o operă de mare finețe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
să recupereze dimensiunea individuală, rulând biografia, experiențele și dramele câte unui personaj luat sub observație. Dan Lungu are ceva de scenarist american Caracteristică mi se pare și miza lui pe povestire, pe structura bine desenată a acesteia, cu o logică narativă strânsă și finaluri adesea surprinzătoare. Dan Lungu are ceva de scenarist american, un pragmatism epic care îl ajută să scrie nu numai pentru diverse categorii de cititori, dar și pentru buna rezoluție a textului în sine. Pe când volumele altor autori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
american, aflat în picaj lângă o ciupercă atomică atât de similară sculpturilor ce redau formele vieții organice. Colând imagini ale iconografiei militare actuale a infernului american cu ilustrațiile lui Botticelli la Divina Comedie a lui Dante, Ferrari creează o tensiune narativă vizuală înfiorătoare. Fotografia ajunge să funcționeze ca document, redând de pildă imaginea unui oraș distrus de bombardamente (Beirut, în seria fotografului Gabriele Basilico) și oferindu-ți posibilitatea unei reflecții în coadă de pește, împărțindu-te între sentimentul de perplexitate față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
că temerile sale sunt doar iluzii alimentate de grandomanie și consumul de droguri. Ca toate romanele lui Bret Easton Ellis, Lunar Park este o carte violentă, alertă, captivantă, străbătută pe alocuri de un surprinzător lirism și făcând dovada unui talent narativ absolut remarcabil. Este criticul literar un scriitor? Doris Mironescu Cunoscătorii nu vor fi surprinși auzind că, prin cartea recent dedicată lui Ibrăileanu, Antonio Patraș a realizat un eseu de o consistență și în același timp finețe de care, poate, cititorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
iubirii, de ce viața s-a născut din apă, după oricare teorie & teologie a Genezei. (...și Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor - zice Biblia). Ploaia a salvat concertul Un spectacol atât de grandios nu putea fi lipsit de vârful tensiunii narative. Acesta apare natural, fără voia regizorului. Este ploaia. S-a afirmat (și s-a deplâns) că ploaia a adus dezastrul festivalului. Financiar, poate că da, poate că nu. La câte discuri, filme, casete, DVD-uri s-au tras despre Woodstock
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să lăsăm cârcoteala, pentru că e un roman minunat. „Tezismul“ acesta al lui Doctorow devine evident chiar din titlu: ragtime-ul, precursor al jazzului, ritm sincopat, orchestrație abundentă: poveștile celor trei familii se intersectează până când devin părți indistincte ale aceluiași fir narativ. Personajele secundare și figuranții (orchestra) iau de multe ori prim-planul în dauna „eroilor“. Ritmul se accelerează, amintind, dacă tot e să rămânem în domeniul muzicii, de acel concert splendid al lui John Coltrane în Newport: Diminuendo and crescendo in
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Și chenarul multora dintre miniaturi, compus din arcuri frînte, timpane, turnuri, rozase, amintește de arhitectura timpului. Tehnica decorării se caracterizează prin aplicarea foițelor de aur pe fond, prin apariția filigranelor și a bordurilor împletite, prin dezvoltarea literelor împodobite cu scene narative, care înlocuiesc complet inițialele ornate și nu mai servesc decît drept cadru micilor scene pictate. În timp ce importanța goticului din Ile-de-France se afirmă în timpul Sfîntului Ludovic, în Europa Occidentală se impune miniatura pariziană; excluzînd Parisul, decorarea manuscriselor este cea mai răspîndită
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai bune manuscrise ilustrate sînt Missel de Sainte-Eulalie, Bréviaire de Martin d'Aragon și Heures d'Alphonse le Magnanime. În secolul al XV-lea, ilustrația și miniatura se disting din ce în ce mai mult. Ilustrația este partea ornamentală a decorării; inițiale fără scene narative, tușe de aur sau de culoare cu care se împodobesc marginile rîndurilor, mai ales ancadramente care umplu marginile de arabescuri, frunzișuri și flori unde se ascund animale și mici personaje. Adesea alb, fondul este uneori pictat cu aur sau colorat
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
trăsăturile și ar fi umbrit strălucirea culorilor. Această strălucire face atît de plăcută miniatura persană, în ciuda lipsei de unitate a compoziției și a fragmentării ansamblelor, preț plătit acestui procedeu. Nu toți musulmanii au respectat interdicția coranică și miniatura cu scene narative s-a dezvoltat, dacă nu în Arabia, cel puțin în Persia, India și Turcia, observîndu-se totuși o restricție care o diferențiază de miniatura occidentală excluderea oricărui subiect religios; astfel, nu există nici un manuscris al Coranului decorat cu scene narative. Pictorii
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
scene narative s-a dezvoltat, dacă nu în Arabia, cel puțin în Persia, India și Turcia, observîndu-se totuși o restricție care o diferențiază de miniatura occidentală excluderea oricărui subiect religios; astfel, nu există nici un manuscris al Coranului decorat cu scene narative. Pictorii au decorat manuscrise științifice, cronici, fabule și mai ales culegeri poetice, iar sursele de inspirație, epice sau lirice, războinice sau erotice își dau curs liber. Miniatura musulmană s-a prelungit pînă în secolul al XVIII-lea, deoarece n-a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
parodic în care, așa cum mărturisește autorul, „am mers perfect pe structuri sadoveniene“. În Postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu definea romanul lui Groșan ca fiind o „reciclare parodică a romanului istoric“. Romanul istoric a reprezentat pentru scriitorii optzeciști o sursă de structuri narative și a avut, în perioada comunistă, o funcție de „protejare a discursului“. Groșan reconstruiește o epocă, cu precizia și cu răbdarea unui miniaturist. O sută de ani de zile la Porțile Orientului, care a primit premiul Uniunii Scriitorilor în anul 1992
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
transformă în scriitură, aduce în prim plan lumea fascinantă de la Porțile Orientului, „unde totul se înfățișează mai puțin grav“, așa cum spunea Raymond Poincare. Ioan Groșan, în O sută de ani de zile la Porțile Orientului, integrează, am putea spune, procedeele narative ale optzeciștilor într-o proză cu o structură clasică. Groșan reface, sub forma unei parodii, istoria Hanului Ancuței. Întâmplările din roman sunt proiectate în secolul al XVII-lea, în Moldova: „Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și gen / 22 4. Un discurs atopic / 26 2. Pornografic, erotic, deocheat / 31 1. Expresiile deocheate / 31 2. Eroticul / 38 3. Pornografia și interdicția / 47 1. Cele trei zone / 47 2. Pornografia canonică / 50 3. Pornografia non-canonică/ 55 4. Constrângerile narative / 61 1. Scena / 61 2. Înlănțuirea scenelor / 66 3. O pseudo-narațiune / 70 4. "Personajele" / 74 5. O narațiune tipică / 79 5. Enunțarea pornografică / 83 1. Punerea în tablou și afectele / 83 2. O euforie necesară / 88 3. Un focalizator / 91
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
speciale care ar trebui, după opinia sa, să facă parte din cultura generală a oricărui cititor avizat (vezi capitolul Lecturi recomandate). Observând funcționarea în detaliu a mecanismului pornografic, cercetătorul francez urmărește desprinderea unor trăsături specifice literaturii pornografice: expresii deocheate, constrângeri narative, enunțare de un anumit tip etc. Pe această cale, se ajunge treptat la dezbaterea unei probleme sensibile, care privește pornografia și cenzura. Pentru cititorii doritori să afle o sinteză explicativă a fenomenului erotico-pornografic, lucrarea lui Dominique Maingueneau reușește să expună
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
a imaginii la un moment dat. Până de curând, textul era un flux, în timp ce imaginea era statică; însă, o dată cu dezvoltarea cinematografiei, apoi a casetelor video și a DVD-urilor, în fine, a Internetului, imaginea a devenit, la rândul ei, flux narativ, tulburând ierarhia dintre text și imagine. Astăzi, pe Internet, pe site-urile specializate sunt postate "iconotexte" care asociază intim imagini, statice sau în mișcare, și texte, scrise sau orale. În cadrul producțiilor pornografice, trebuie să stabilim și o distincție între dispozitivul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]