KorAP: Find »[drukola/base=pomeni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...417 418 419 ...429 >

10,721 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

cea mai mică dintre minunile pe care ni le prilejuiește. De cele mai multe ori, ea este brăzdată cruciș și curmeziș de nenumărate linii, asemănătoare acelora ce se întretaie în frumoasele gravuri italiene. Dar aceste semne nu par imprimate în substanța cleioasă pomenită mai înainte. ci par să se străvadă prin ea, ca și cum ar fi gravate în trupul însuși. Mai mult încă: în unele cazuri, aceste linii constituie, pentru un ochi avizat și atent, un simplu fundal pentru numeroase alte desene, așa cum se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nu prea se potrivea cu firea lui de „arhanghel“. Cînd marea se potoli, căpitanul Mayhew începu să povestească o istorie sinistră în legătură cu Moby Dick, nu fără a fi întrerupt din cînd în cînd de Gabriel, ori de cîte ori era pomenit numele balenei, precum și de marea nebună ce părea în cîrdășie cu el. Ieroboam nu ieșise de mult în larg, cînd, întîlnind o baleniera, echipajul aflase de existența Balenei Albe și de ravagiile făcute de ea. Agățîndu-se cu nesaț de această

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vîr mîna în buzunarul lui, o să-i apuc coada, o s-o duc la cabestan și o să i-o sucesc și o să i-o învîrtesc pîn-o să i-o smulg din noadă, o să vezi tu, Flask! Ei și cînd o să se pomenească scurtat în felul ăsta, cred c-o s-o șteargă, fără a mai avea măcar mulțumirea de a-și simți coada între picioare. Ă Și ce-o să faci, Stubb, cu coada aia? Ă Ce-o să fac cu ea? Păi, o s-o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o coamă, în vreme ce laturile boltite și pufoase ne oferă aceste uimitoare lamele de os în forma de iatagane - cîte trei sute pe fiecare latură - care, atîrnînd de partea superioară a capului sau a osului „coroanei“, alcătuiesc storurile venețiene de care am pomenit, în treacăt, mai înainte. Marginile acestor oase au niște fibre păroase prin care „balene normală“ filtrează apa și în al căror ciur sînt prinși peștișorii, cînd balena străbate, cu botul deschis, mările de „brit“, unde se hrănește. în partea centrală

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ne-o sugerează la prima vedere. în vechime au circulat, pare-se, ipotezele cele mai bizare în legătură cu aceste storuri. Un călător menționat de Purchas le numește „minunații favoriți“ din gura balenei; un altul, vorbește de „păr de porc“; un altul, pomenit de Hakluyt, folosește următorul limbaj elegant: „Aproape două sute și cincizeci de fire cresc pe fiece parte a mandibulei sale superioare, deasupra și de jur-împrejurul limbii“. După cum se știe, aceleași „fire“ sau „favoriți“ sau „păr de porc“ sau „storuri“, ori cum vreți

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dar eroii, sfinții, semizeii și profeții nu epuizează întreaga noastră tagmă. încă n-am rostit numele marelui nostru Maestru, căci, aidoma regilor de odinioară, socotim că nobila noastră confrerie nu duce lipsă nici de zeii cei mari. Se cuvine să pomenim aici de admirabila poveste orientală din Shastra, care ni-l înfățișează pe temutul Vișnu, unul din zeii care alcătuiesc trinitatea sacră a hindușilor, drept marele nostru patron, deoarece Vișnu, prin cea dintîi dintre cele zece incarnări terestre, a sanctificat pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe o corabie aflată în apropiere - corabie avînd pe galion o balenă și, aș adăuga eu, numită chiar Balena, așa cum unele vase sînt botezate în zilele noastre Rechinul, Pescărușul sau Vulturul. Nu lipsesc nici exegeții savanți care afirmă că balena pomenită în cartea lui Iona era doar un colac de salvare, un fel de centură umplută cu aer, cu ajutorul căreia prorocul a înotat și a putut, astfel, scăpa de înec. Sărmanul meu prieten din Sag-Harbour pare, așadar, înfrînt pe toată linia

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dar oare balena nu avea vreun alt mijloc de a-l debarca pe proroc într-un punct atît de apropiat de Ninive? Ba da: ar fi putut să-l transporte dînd ocol Capului Bunei Speranțe. Dar, pentru a nu mai pomeni de traversarea Mediteranei în toată lungimea ei și de traversarea Golfului Persic și a Mării Roșii, o asemenea ipoteză ar presupune înconjurul întregii Africi în numai trei zile, ca să nu mai vorbim de apele Tigrului care, în apropiere de Ninive

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Speranțe e un semn sigur al miracolului. Și chiar așa este. De altfel, turcii mai luminați din zilele noastre continuă să creadă cu tărie în versiunea istorică a legendei lui Iona. Iar cu trei secole în urmă, un călător englez, pomenit în cartea de călătorii a bătrînului Harris, vorbea despre o moschee turcească durată în onoarea lui Iona, moschee în care se afla o lampă miraculoasă, ce ardea fără pic de ulei. Capitolul LXXXIII ARUNCAREA LĂNCII Pentru ca osiile trăsurilor să se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu marginile aburoase ale jetului, simți pe piele o usturime și o fierbințeală, de parcă ai atinge un acid. Cunosc pe cineva care, apropiindu-se prea mult de jet, fie într-un scop științific, fie dintr-un alt motiv, s-a pomenit cu fața și cu brațele jupuite. Vînătorii de balene consideră, pe bună dreptate, că jetul e otrăvitor și încearcă să-l evite. încă ceva: am auzit spunîndu-se că jetul te orbește dacă-ți atinge ochii și nu mă îndoiesc că

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sau altuia din aceste cercuri - avea cel puțin două sau trei mile pătrate. în orice caz - deși un asemenea criteriu poate fi înșelător în astfel de împrejurări - din ambarcațiunea noastră vedeam jeturi ce păreau să se înalțe aproape de linia orizontului. Pomenesc acest lucru, deoarece era ca și cum vacile și vițeii ar fi fost înadins închiși în acest țarc central, ca și cum grosul turmei i-ar fi fost împiedicat pînă acum să cunoască motivul exact al opririi sale pe loc îsau, poate din pricină că vacile

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
care acum era străbătut de niște balene rătăcite, ce se îndreptau nebunește spre centru. Această ieșire salvatoare a fost plătită, destul de ieftin, prin pierderea pălăriei lui Queequeg, căci sălbaticul, stînd în picioare la prova pentru a împunge balenele fugare, se pomenise cu capul gol; curentul de aer stîrnit de aripile unei cozi ridicate brusc, îi smulsese pălăria. Fuga dezordonată a turmei nu întîrzie totuși să se transforme în ceea ce ni se păru a fi o înaintare metodică; după ce-și strînseră

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dolofană, făgăduindu-și să scoată dintr-însa ulei și oase în valoare de o sută cincizeci de lire îse și vedeau sorbind ceai extra cu nevestele și bere cu camarazii lor - din banii ce li se cuveneau), iată că se pomeniră cu un domn foarte învățat, plin de creștinească evlavie și caritate, care, scoțînd de sub braț un exemplar din scrierile lui Blackstone îl puse pe capul balenei și le grăi astfel: Ă Jos mîinile! Domnilor, peștele acesta este un pește capturat

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
el ducîndu-și mîna la nas. E foarte frumos, n-am ce zice! Tii, dar cum mai pute! Pentru a putea comunica direct cu oamenii de pe punte, Stubb trebui să ocolească etrava corabiei și să meargă la tribord, dar acolo se pomeni față în față cu balena moartă. Ă Hei, Bouton de Rose! strigă el, cu mîna la nas, vorbind peste hoitul acela. E careva dintre voi în stare să vorbească englezește? Ă Da, îi răspunse de la prova corabiei un tip din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-i vîrîse pe toți într-o treabă pe cît de neplăcută, pe atît de nefolositoare. Iscodindu-l cu grijă, Stubb își mai dădu seama că omul din Guernesey nu avea nici cea mai vagă bănuială în legătură cu ambra. De aceea nu pomeni nimic despre asta, dar altminteri se arătă destul de sincer și prietenos cu interlocutorul său, încît în curînd ajunseră amîndoi să urzească un mic plan pentru a-și bate joc de căpitan și a-l face să renunțe la ideea lui

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
că micul Pip era scăpărător, căci pînă și culoarea neagră își are strălucirea ei - ca dovadă, panourile de abanos lucios din apartamentele regilor. Dar Pip iubea viața și toate bucuriile unei vieți tihnite, astfel încît munca îngrozitoare în care se pomenise angajat oarecum fără să-și dea seama, îi cam întunecase strălucirea deși, precum se va vedea în curînd, partea vremelnic întunecată a firii lui avea să fie pînă la urmă luminată lugubru de focuri stranii; la pălălaia lor, acest fiu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să se plimbe pe puntea de comanda, făcînd cale-ntoarsă de cîte ori ajungea la un capăt sau la celălalt - adică la habitaclu sau la arborele-mare; dar, printre numeroasele lucruri despre care s-ar fi cuvenit să dau seama, n-am pomenit de faptul că, uneori, în aceste plimbări, cînd era adîncit în gîndurile lui, Ahab obișnuia să se oprească pe rînd în fața habitaclului și a arborelui-mare, pentru a le măsura cu o privire stranie. Cînd se oprea în fața habitaclului, cu ochii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
zice Canibalul? Pe legea mea, compară semnele! își privește coapsa, crezînd desigur că soarele e-n coapsă, în pulpă sau în mațe, așa cum cred doftoroaiele de la țară cînd vorbesc de astronomie. Dar iată, a găsit ceva acolo, în preajma coapsei! te pomenești că-i Sagittarius sau Săgetatorul. Nu, nu știe ce să creadă despre acest dublon, îl ia drept un nasture vechi de la pantalonii unui rege... Dar ia să ne ascundem, uite-l pe diavolul ăla de Fedallah... își ține coada ascunsă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o scăfîrlie de lemn, ca un ciocan. Ă Pregătiți-mi ambarcațiunea! exclamă Ahab, agitînd în aer vîsla de lîngă el. Fiți gata de lansare! în mai puțin de-un minut, fără să-și părăsească ambarcațiunea, el și echipajul său se pomeniră pe apă și ajunseră curînd lîngă bordul corabiei străine. Se ivi, însă, o dificultate ciudată. în ațîțarea lui, Ahab uitase că, de cînd își pierduse piciorul, nu pășise niciodată pe puntea unei alte nave, în plin ocean și că nu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
știu precis cum s-au petrecut lucrurile, urmă căpitanul ciung - dar, cînd a mușcat saula, aceasta i-a rămas agățată de dinți, deși atunci noi nu ne-am dat seama. Iar cînd am început să tragem de saulă, ne-am pomenit drept pe cocoașa ei, în loc să nimerim pe spinarea celeilalte, care o luase la fugă, în direcția vîntului. Văzînd cum stau lucrurile și dîndu-ne seama ce balenă grozavă era - da, domnule, cea mai mare și mai nobilă balenă pe care-o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
îmbrățișează o perioadă geologică distinctă, anterioară apariției omului), dar că balenele găsite în aceste straturi întrec în dimensiuni pe cele din formațiunile geologice anterioare. Dintre toate balenele pre-adamice dezgropate pînă-n prezent, cea mai mare este, de departe, balena din Alabama pomenită în capitolul precedent, iar ea avea un schelet lung de aproape șaptezeci de picioare. Or, noi am văzut că scheletul unei balene adulte din zilele noastre măsoară șaptezeci și două de picioare. Și am auzit, de la niște vînători cu autoritate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
hoții? O lumină vîrîtă în ochi e mai rea decît un pistol. Ă Credeam că vorbiți cu dulgherul, domnule căpitan. Ă Cu dulgherul? A, nu... Adică... Faci o treabă foarte curată și, aș putea spune, extrem de nobilă, dulgherule. Sau te pomenești c-ai prefera să lucrezi în lut? Ă în lut, domnule? în lut? Păi, lutul e noroi. Să lăsăm noroiul, curățitorilor de șanțuri, domnule căpitan! Ă Păgînul!... Ce tot strănuți atîta? Ă Oasele astea cam lasă praf, domnule căpitan. Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a uitat tamburina, uite, iar eu am găsit-o. Taram-taram-tam... Hai, Queequeg, mori acum, iar eu o să-ți cînt marșul funebru! Ă Am auzit - rosti în șoaptă Starbuck, privind prin spirai - am auzit că unii oameni bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor, acele limbi fuseseră vorbite, de față cu ei, de către niște cărturari. După părerea mea, bietul Pip aduce, prin dulcea lui

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ea. Ă Eu țin mosorul, domnule căpitan. Dar să fie așa cum ziceți dumneavoastră. Cu părul ăsta cărunt, n-are rost să stau la discuții, mai ales cu un superior, care tot n-o să recunoască nimic, niciodată. Ă Cum adică? Te pomenești că-i fi fiind vreun profesor la școala cu temelii de granit a Reginei Natura?! Dar nu, prea ești slugarnic, mi se pare. Unde te-ai născut, omule? Ă Pe micul și stîncosul ostrov Man. Ă Strașnic! Cu asta, ai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
doar bonete de întins pe catarge. Ia să văd: să bat în cuie capacul, să ștemuiesc crăpăturile, să torn deasupra catran, ca să se întărească bine și pe urmă să atîrn coșciugul la pupa, de-un belciug... Unde s-a mai pomenit să facă cineva asemenea lucruri c-un coșciug? Păi, unii dulgheri bătrîni și superstițioși s-ar lăsa mai degrabă legați de catarg decît să se-apuce de-o astfel de treabă. Eu, însă, mi-s făcut din brad noduros de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]