10,567 matches
-
mult, termenul de ,,managementul resurselor umane” este discutabil, el implicând ca ipoteză tacită<footnote Ipotezele tacite sunt acele presupoziții (presupuneri teoretico-metodologice) care nu sunt formulate explicit (direct), existând ,,în capul omului” (în modul său de gândire), dar care intervin ca premise ale raționamentelor corecte. footnote> ideea că omul (ca ,,resursă”) este un factor pasiv, un instrument care trebuie ,,folosit” cât mai eficace (precum resursele materiale). Volumul va porni de la premise explicite că omul este (sau ar trebui să devină), în primul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
capul omului” (în modul său de gândire), dar care intervin ca premise ale raționamentelor corecte. footnote> ideea că omul (ca ,,resursă”) este un factor pasiv, un instrument care trebuie ,,folosit” cât mai eficace (precum resursele materiale). Volumul va porni de la premise explicite că omul este (sau ar trebui să devină), în primul rând, scopul suprem, principal al oricărei instituții. Kant arătase că ființa umană ,,trebuie să nu trateze niciodată persoana sa și pe aceea a tuturor celorlalți numai ca mijloc, ci
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
nu trateze niciodată persoana sa și pe aceea a tuturor celorlalți numai ca mijloc, ci totdeauna, în același timp, ca scop în sine”<footnote Kant, Immanuel, Critica rațiunii practice, Editura Științifică, București, 1972, p. 52. footnote>. Pornind, deci, de la această premisă cu valoare paradigmatică<footnote Prin ,,paradigmă” înțelegem o teză (și un set de teze corelate) fundamentală care stă la baza unui demers teoretic. footnote>, lucrarea va avea ca obiectiv nu numai, și nu în primul rând, să arate cum să
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
studiul comportamentelor umane, în general, al celor organizaționale în particular, reprezintă o cerință primordială pe care managementul resurselor umane trebuie s-o ia în considerare. Studiul comportamentelor organizaționale reprezintă o componentă a corpului de elaborate teoretico-metodologice care se constituie drept premisă a unui demers bine elaborat și apt a fi folosit cu eficiență în practica managerială. Dar, funcționarea instituțiilor (organizațiilor) se proiectează și realizează în vederea unor activități vizând mediul exterior acestora, cu deosebire satisfacerea unor cerințe ale oamenilor care dau sens
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
încercarea de a defini munca ridică numeroase probleme și dificultăți. Întrebarea „ce este munca?” este „prost formulată” (după expresia lui Karl Popper) deoarece ea se bazează pe o ipoteză tocită (neformulată explicit, dar care stă la baza raționamentului ca o premisă majoră) și anume presupoziția că s-ar putea da un singur răspuns corect pe care noi trebuie să ne dovedim capabili să-l formulăm. În realitate, conceptul de „muncă” reprezintă o valorizare (acordarea de valori, selectări și ierarhizări) și valorificare
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
avea ca model de rezolvare a unei probleme, un caz precedent rezolvat pe o cale demnă de urmat etc.). În teoria și practica științifică avem de-a face cu numeroase idei, teze cu valoare metodologică și explicativă deosebită, unele sunt premise, iar altele concluzii, unele sunt fundamentale și altele secundare. De asemenea, în practică, o serie de procedee, principii de acțiune, exigențe și criterii sunt de o importanță variabilă. Dar toate aceste aspecte nu există ca elemente separate, fără legătură între
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
presupune obținerea, reținerea, motivarea și dezvoltarea resurselor umane necesare). Activitățile de personal, la rândul lor, sunt considerate a fi dependente de alte domenii în cadrul managementului personalului (schema 11). Schema 11. Procesul managementului personalului Modelul Heneman este mai complex, pornind de la premisa după care managementul resurselor umane urmărește, în primul rând, să influențeze eficacitatea sau rezultatele umane în cadrul oricărei organizații (schema 12). Schema 12. Modelul managementului resurselor umane (Heneman) Particularitățile modelului au în vedere introducerea unor componente noi cum ar fi: piețele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
judecata care a condus la „S3” să nu se verifice și măsurile luate să nu ducă la rezultatele scontate. Schema 26. Prospectarea normativă în managementul resurselor umane Există și o cale inversă de analiză (schema 26) în care pornim de la premisa construirii de scenarii (S1, S2) dezirabile pentru viitor (cum am dori noi să evolueze resursele umane) și trecem (pas cu pas) la analiza căilor, dificultăților, eforturilor necesare, solicitate de fiecare scenariu. Se alege, de exemplu, scenariul (S1), care este mai
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în organigrama firmei. În alte cazuri, este posibil ca unele posturi să fie doar parțial ocupate, după cum în alte situații să fie necesară crearea unor posturi suplimentare. Buna cunoaștere a modului de ființare a structurii locurilor de muncă devine o premisă necesară în procesul de îmbunătățire a acesteia, iar o asemenea bună cunoaștere presupune o evaluare realistă, din perspectiva schimbării, a gradului de adecvare cu modelul elaborat și însușit drept „model” (obiectiv-țintă) de evaluare critică a eficacității conducerii manageriale. În acest
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în contextul sensibilității decadente. Acest mesianism bizar, deoarece prevede paradoxal o înălțare până la măreția decadenței europene, se articulează pornind de la premise culturale. În opinia lui Alexandru Bogdan-Pitești, România trebuie să îndeplinească un rol tutorial-civilizator prin promovarea unei politici culturale extinse la nivelul întregii arii balcanice. Perspectiva optimistă a criticului a început să prindă o oarecare consistență în timpul războaielelor balcanice, când România
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Își face reclamă. In genere, calitatea de consumator o deține orice subiect economic al cărui comportament este Îndreptat spre satisfacerea necesităților individuale sau ale grupului de apartenență. Dar se prelungește acest concept și În eul subiectului economic, vizând procesele cognitive, premisele care duc la conștientizarea actului de cumpărare. Întrucât comportamentul consumatorului implică și alte persoane sau este dependent de comportamentul acestora, trebuie abordat ca o categorie socială deosebit de complexă, cu două părți relativ distincte, Între care există o permanentă interacțiune: comportamentul
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
ale acestor transformări se oglindesc În rolul individului de consumator care manifestă preferințe, frustrări, respingeri sau acțiuni compulsive. Pentru industria de textile și confecții, cunoașterea unor scheme radiografice ale psihologiei consumatorului și ale factorilor sociali și culturali influenți reprezintă o premisă pentru găsirea unor strategii de dezvoltare a agilității și durabilității firmelor. 6.4. Copiii și comportamentul de consum In cartea sa despre promovarea culturii consumerismului În rândul copiilor, Born to Buy: The Commercialized Child and the New Consumer Culture (Născut
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
un țap Înjunghiat”. Dar cântecul nu e de fapt, după cum versurile o arată fără echivoc, decât expresia cea mai directă a „durerii surde și amare” și de aici cu siguranță mișcarea convulsivă cu care e Întâmpinată. Câteva versuri pot alcătui premisele unei dileme interpretative: „Biciul răbdat se-ntoarce În cuvinte / Și izbăvește-ncet pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor”. Aici trebuie insistat asupra asocierii bizare dintre izbăvire și pedeapsă, privită ca o fină subliniere a paradoxului arteificțiune a spiritului, dar În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
alt Raport, mai recent, către Clubul de la Roma: The Double Helix of Learning and Work. Tipul de interacțiune cu consecințele cele mai importante pentru învățare este munca. Învățarea și munca sunt asemuite metaforic celor două spirale ale unui cod genetic. Premisa legăturii lor organice le-a permis autorilor să formuleze soluții pentru scoaterea din impas a celor mai importante achiziții în materie de educație modernă: interdisciplinaritatea și educația continuă. Societatea are nevoie de specialiști ai problemelor și profesiunilor, care sunt eminamente
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
beneficiu sau serviciu, atunci vor fi mai dispuși să îi acorde suport, în comparație cu cei care nu sunt beneficiari. A doua direcție de analiză, care pune accentul pe factorul normativ-ideologic în determinarea suportului pentru un regim de politici sociale, pleacă de la premisa că „fiecare sistem de bunăstare se sprijină pe un sistem de valori care furnizează baza pentru alegerile făcute” (Dixon, Shik Kim, 1992, p. 1). Această direcție accentuează rolul pe care îl au valorile în constituirea legitimității unui regim al bunăstării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
structurarea lor. Solidaritatea, toleranța și incluziunea socială sunt determinate laolaltă de existența unor stocuri de capital social, cu precădere a celui de tip bridging. Toate acestea trebuie însă considerate cu precauție, ca elemente complementare în cadrul unui mix mai larg de premise ale dezvoltării. Așa cum notează Putnam, capitalul social nu reprezintă un panaceu universal pentru rezolvarea bolilor societății, investițiile în dezvoltarea lui nefiind o alternativă, ci o parte complementară a unei politici generale de dezvoltare a capitalului economic (fizic și financiar), uman
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt așadar puține. Datele BOP-FSD din octombrie 2003 indică o realitate similară. Într-o lume în care rețelele sociale sunt percepute ca jucând un rol de prim rang, relațiile utile sunt mai degrabă rare: pentru 23% dintre români, relațiile reprezintă premisa îmbogățirii, o cifră importantă în comparație cu munca și meritele (9%) sau norocul (7%). Mai mult, principalul mijloc de îmbogățire era considerat a fi „încălcarea legii” (51%), chestiune care ține, la urma urmei, tot de relații, justiția fiind și ea dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
puțin utile, așa cum puțin utile sunt și relațiile cu vecinii. În schimb, interacțiunea frecventă cu colegii de muncă și de școală, implicarea activă în viața asociativă și dezvoltarea unor rețele extinse de prieteni cu statusuri cât mai diferite constituie o premisă importantă pentru creșterea individuală, comunitară și socială. În România, atât implicarea în rețele de prieteni, cât și încrederea în oameni, grupuri identitare minoritare sau instituții prezintă niveluri reduse. Capitalul social pozitiv poate fi definit ca o resursă rară, accesul la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
membrilor comunității este de natură să susțină dezvoltarea capitalului social și participarea la nivel individual și comunitar, dar și sustenabilitatea proiectelor. Alcázar și Wachtenheim (f.a.) arată că, în general, se consideră că o abordare participativă a dezvoltării proiectului comunitar creează premisele formării și consolidării unei tradiții participative, mai ales în condițiile unui proiect finalizat cu succes, ceea ce va duce nu doar la sporirea capitalului social, empowerment și îmbunătățirea condițiilor de viață în comunitate, ci și la o mai mare propensiune spre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și sustenabilitatea lor sunt periclitate. Fondurile sociale, prin proiectele comunitare pe care le susțin, contribuie masiv la construirea și abilitarea comunității locale, la incluziunea socială a grupurilor defavorizate, la dezvoltarea capitalului social și a celui uman, precum și la crearea unor premise pentru dezvoltarea anumitor capacități economice locale care pot asigura o dezvoltare locală sustenabilă. Stimulate și de procesul de descentralizare, proiectele dezvoltate cu sprijinul fondurilor sociale sunt „însușite” de comunitate, determinând trecerea de la proiecte de combatere a sărăciei la proiecte de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bine recompensate care le-au permis să achiziționeze locuințe de mai bună calitate. Pe de altă parte, pentru generațiile celor din studiul nostru, blocurile de apartamente reprezintă rezidențe stabile, pe termen lung. Astfel, acest model de segregare rezidențială constituie o premisă pentru apariția unor microcontexte de mobilizare la nivelul blocului. A determinat formarea unor rețele dense, omogene din punct de vedere socioeconomic, de vecini, care își asumă costurile disproporționate ale mobilizării resurselor colectivității pentru furnizarea bunurilor publice. Împingându-i pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din plasament și instituții. Nu există decât cercetări fragmentare asupra cauzelor abandonului, a identificării tipului de familie cu risc de abandon al copilului și al soluțiilor de durată privind acest fenomen. Neînțelegerea cauzelor și condițiilor multiple ale abandonului nu oferă premise serioase pentru o intervenție eficientă în protecția copilului. Este, de asemenea, surprinzător că nu există evaluări cuprinzătoare ale instituțiilor pentru copii și nici a familiilor de plasament. Acestea apar foarte rar ca studii de caz care ilustrează doar un model
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cuplării politicii sociale de suport pentru copil cu cea pentru familie, în cadrul unui organism public național și local care să armonizeze toate politicile sociale sectoriale privind cerințele multiple de dezvoltare a copilului în cadrul familiei și al comunității. Se pornește de la premisa că soluțiile eficiente la multiplele probleme ale copilului - sărăcia, abandonul copiilor, abandonul școlar, delincvența juvenilă, abuzurile de tot felul, neglijența în familie și în instituții etc. - nu pot fi găsite în afara cadrului familial și comunitar. Politica socială pentru familie și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
devenit din ce în ce mai prezent pe agenda organismelor internaționale. Abordarea de mai jos își propune prezentarea principalilor actori implicați în elaborarea politicilor de dezvoltare rurală la nivel global și regional și prezentarea celor mai importante concepte privind dezvoltarea rurală promovate de aceștia. Premisa și importanța unui astfel de demers le constituie certitudinea că dezvoltarea ruralului românesc și a agriculturii din România va trebuie să fie în concordanță cu valorile și perceptele globale privind mediul, agricultura și rolul tradiției. Politicile de dezvoltare rurală din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
putea mobiliza societatea civilă în susținerea măsurilor de incluziune în educație. Beneficiile aduse de succesul unor politici eficiente de desegregare depășesc cadrul educației și se manifestă pentru societate ca un întreg într-un plus de coeziune și solidaritate socială, ca premisă esențială a dezvoltării sociale. Bibliografie selectivă Bernstein, B., 1978, Studii de sociologia educației, Editura Didactică și Pedagogică, București. Boudon, R., 2001, „Les causes de l’inegalité de chances scolaires”, în R. Boudon, N., Bulle, M., Cherkaoui (coord.), Ecole et société
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]