10,795 matches
-
aplicat o politică de românizare cu forța a ținutului, susținând că moldovenii sunt români, că limba moldovenească este limbă română, iar cultura moldovenească - cultură română”. „Limba română a fost introdusă cu de-a sila în instituții și școli din care pricină basarabenii, necunoscând această limbă, nu puteau lucra nici în instituții de stat, nici în școli”; „cultura rușilor, moldovenilor, bulgarilor, găgăuzilor, ucrainenilor, evreilor și altor naționalități era sugrumată fără cruțare”. La sfârșitul deceniului al șaptelea, amplificarea neînțelegerilor dintre regimurile comuniste de la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
celeilalte, definind obediența cetățeanului față de statul roman în care se aflau, o îndatorire creștină. Acești scriitori au trăit după domnia lui Dioclețian (284-305), când încetaseră persecuțiile și se risipiseră temerile unui stat armat față de Biserica vremii; între timp apăruseră alte pricini care au răsturnat situația internă a Imperiului roman, din primele trei secole, în favoarea creștinismului. În timpul decăderii lente și inexorabile a Imperiului roman, Biserica și-a asumat treptat, cu sprijin imperial, conducerea religioasă, politică și civilă a popoarelor. Între secolele IV-VIII
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Cezareea Palestinei a fost decapitat Marinus, pentru că a îndrăznit să-și mărturisească credința în Cristos, un bărbat cinstit cu înalte funcții în armată și care era vestit pentru neamul din care se trăgea și pentru înalta lui situație socială. Pricina condamnării lui a fost următoarea. La romani vița de vie era un simbol al vredniciei și se spune că cel care ajunge să-l poarte e înaintat la gradul de centurion. Întrucât un astfel de grad devenise tocmai atunci vacant
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evoluția lui.” (V. Pavelcu) Cu cât se vorbește mai mult În dragoste, cu atât ea e mai șubredă. („Când inimile sunt sincere - spune un alt proverb - nu trebuie multe cuvinte.” Într-adevăr: „Unde-i dragoste puțină, lesne-i a găsi pricină”; „Cine se iubește În tot locul se-ntâlnește”; „Dragoste chioară pe rogojină goală”.) Iertăm totul atât timp cât iubim. (Iubirea ne face disponibili să iertăm, pentru că rădăcinile ei sunt alimentate de lacrimile suferinței.) „Ce e dragostea? Numai acela știe care iubește fără
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
despre celălalt și fără de care n-ar fi cu putință o dragoste oarbă.” (R. Martin du Gard) Dragostea iese pe poarta prin care intră bănuiala. (Tot proverbele ne oferă și alte explicații: „Unde-i dragoste puțină, lesne-i a găsi pricină”; „Iubirile, ca și pomii: Înfloresc atât timp cât au rădăcini”.) „Devotamentul ucide dragostea și o preschimbă În prietenie.” (G. Sand) Tot marea scriitoare franceză dă și remediul: „Te iubesc pentru a te iubi și nu pentru a fi iubit, fiindcă nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
câinele, dar nu lăsa bâta din mână. (Disponibilitatea noastră spre dialog nu trebuie să Însemne și o renunțare la prudență, la precauție, dacă vrem să ne ferim de surprize neplăcute.) Cine caută pe dracu’, Întotdeauna Îl găsește. (Cel care caută pricină Își provoacă singur o mulțime de necazuri, de neplăceri: „Cine se joacă cu dracu’, dă și peste tat-său”; „Ce-și face omul singur nici dracu’ nu-i desface”.) „De Îndată ce faci Satanei concesiunea de-a discuta cu el, poți fi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acceptate ca punând totul Într-o lumină nouă, ori, În cazul În care vor depăși limita, vor fi puse pe seama umorului. În ambele cazuri, recunoașterea justeței enunțului Îi premerge formulării, iar conținutul acestui enunț contează oarecum mai puțin din această pricină. Să pui În evidență și să studiezi mizele puterii, sau, dacă preferați, să analizezi situația precisă În care te afli cînd vorbești despre o carte, este un element esențial al reflecției noastre despre cărțile pe care nu le-am citit
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ca din el să se proiecteze imaginea celui mai bun, adică, având În vedere particularitatea jocului lui Swallow, imaginea celui mai rău: o imagine care este mai puțin destructurantă pentru el, care nu suportă incertitudinea, și pe care, din această pricină, este nevoit să o ascundă, Însă care Îl duce, Împăcat cu el, la pierzanie. Astfel, ca să reușească să vorbească fără jenă despre cărțile necitite, a decis să ne elibereze de imaginea opresantă a unui culturi fără ruptură, transmisă și impusă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
supusă opresiunii, urmând să prezentăm, apoi, pe îndelete, obiectivele și conținuturile pe care le urmărim pe parcursul acestui studiu. Supusă unei acute contuziuni ideologice, iritând prin curaj, prin sinceritate, dar și prin inaccesibilitatea pentru cei neinițiați, cultura va constitui, în antedecembrism, pricina unei ample revoluții, impusă prin "tezele din iulie 1971" ale lui Nicolae Ceaușescu. Este unul dintre momentele de maximă amploare, din cadrul unui proces de repudiere a cărții, contestat în majoritate de intelectualitate. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tăcerea, capătă o notă aparte la Ana Blandiana. Astfel încât, la fel cum în Copilărie ("Din oglindă mă privea un trup firav/ Cu claviatura oaselor distinctă,/ Inima apăsa pe clape grav/ Și-ncerca să apară în oglindă"), "trupul și inima cu pricina sunt și ale lui Nichita Stănescu, și ale lui Adrian Păunescu"55, tot așa idea că oamenii unei epoci se aseamănă între ei domină și versurile din Mândrie: "Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?", conform cărora "întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
halucinant "populat, ca la unii romantici (Poe, Eminescu), de ființe situate la limita dintre realitate și vis, proiecții ale unei mari tensiuni afectiv spirituale."178 Sexualitatea, văzută ca simbol al fertilității la Ana Blandiana, capătă aici conotații diametral opuse, devenind pricina degradării și a morții. În Inima reginei (1971), apare trupul ca metaforă a morții, al descompunerii, al degradării, "trupul alcătuit din bucăți al iubitului spectral, trupul iubitei vii disputat aprig de moarte, trupul de umbră al reginei moarte -, este locul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea e... O fi verde calul cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
opere cu scriituri diferite, de la influențele textualiste specific franceze la cele pop specific americane. Nu-i nimic, toate astea trebuiau să poarte un nume și acesta a fost postmodernism. Fiecare s-a simțit dator să ia atitudine față de lexemul cu pricina și nu oricum, ci una decisă, definitivă, știută fiind foamea de nominare a intelctualului român, mare inventator de concepte pentru o tribună roasă de complexe culturale. Vestea proastă este că dezbaterea internațională asupra postmodernismului - cu variantele lui: postmodernitate și postmodern
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ben Jelloun, și În poezie. Să fie această afinitate definitorie pentru esența vitală a unora dintre semenii noștri, pentru un anumit firesc al lor mai bun conducător de energie decît acela cartezian al “falogocentrisumului alb”? Nimeni altcineva, În afara celor cu pricina, n-ar putea răspunde acestei Întrebări. Pentru Lorette Nobécourt; Revoluția este o idee revolută: “Trebuie să luptăm pentri iertare, Anna. Revoluțiile nu ne vor aduce niciodată atîta bucurie cît ne aduce mîna unui copil...” Ceea ce trebuie făcut cu necesitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a depune o altă mărturie, cea a imposibilității literaturii franceze În reconstrucție de a mai acumula suficientă energie vitală pentru ca energia calorică rezultată din athanorul scrierii să frigă cititorul. Literatura franceză rămîne una dintre primele literaturi naționale victime ale Istoriei, pricină a atîtor lamentații. În epoca indiferenței, cel mai mare scriitor francez este prea-angajatul Michel Houellebecq. În anii ideologiilor Înfloritoare, cel mai important scriitor francez era indiferentul Robbe-Grillet. Prima ipoteză, formulată deja În motto, este că romanul francez modern este În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noastră numai atunci când ne uităm la el „direct”, adică atunci când direcția privirii întâlnește obiectul ortogonal. Altfel, imaginea optică a pătratului este distorsionată. Aceasta înseamnă că, atunci când fixăm centrul unei picturi, toate formele din afara centrului par dezordonate. În practică, distorsiunile cu pricina trec aproape neobservate datorită unui mecanism de compensație cunoscut de psihologi drept constanța formei perceptibile. Toate acestea sunt valabile pentru structurile perspectivei centrale și nu sunt sigur de ce în acest caz teoreticienii au acordat atât de mare atenție distorsiunii optice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
stăpânire a realului, a aneantizării prin cuvinte, a materializării abstracțiunilor. Universul spre care tinde devine un permanent miraj, pentru că el, Dedal, artistul, este acoperit și sufocat de teluric: "De ce te îndepărtezi de mine/ i-am strigat/ De ce pleci, de ce/ fără pricină/ Mi-a răspuns, fără pricină" (Al meu suflet, Psychée"). Condiția poetului este de nemulțumire perpetuă: "E făcut să mă domine neîntregul/ melodie bătută doar pe o parte". Ea, condiția poetului, este torturată de foamea de cuvinte, de aceea, poetul mușcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin cuvinte, a materializării abstracțiunilor. Universul spre care tinde devine un permanent miraj, pentru că el, Dedal, artistul, este acoperit și sufocat de teluric: "De ce te îndepărtezi de mine/ i-am strigat/ De ce pleci, de ce/ fără pricină/ Mi-a răspuns, fără pricină" (Al meu suflet, Psychée"). Condiția poetului este de nemulțumire perpetuă: "E făcut să mă domine neîntregul/ melodie bătută doar pe o parte". Ea, condiția poetului, este torturată de foamea de cuvinte, de aceea, poetul mușcă din cuvinte, pentru că ele reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în pat. El rareori admitea o derogare de la regula de aur: „un domn nu termină niciodată înaintea doamnei“... Câteodată glumeam și-i spuneam că dacă se lasă de avocatură poate îmbrățișa cu succes meseria de gigolo... Revenind la seara cu pricina, aveam de luat niște decizii. Nu aveam programată nicio ieșire în oraș, prin urmare numărul unu a pus în discuție lista lui de activități standard pentru serile de toamnă târzie: sex, mâncare, televizor, eventual din nou sex, dacă el nu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a lungul unui deceniu. Lipsea însă, cum a observat un recenzent al ei9), un studiu de ansamblu despre prostituția în Romînia, fenomen de amploare, căruia i s-au dat interpretări divergente, unii explicîndu-l prin teoria despre „poligamia femeilor”, alții prin „pricini sociale”. Controversele se accentuează în deceniul al treilea și al patrulea, în această campanie făcîndu-și loc și un critic, H. Sanielevici, care susținea, în felul său ritos, că „nu de mizerie se prostituează majoritatea femeilor (cele mai multe prostituate se recrutează dintre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
manifestărilor sale, a celor favorabile și a celor penibile. Octavian Voicu a fost de părere că monotonia lor provine din faptul că aproape toți cei care le au scris sînt cam de aceeași vîrstă, foști învățători. Parțial e adevărat, însă pricina eu o văd în altă parte: în prejudecata ce-au avut o cînd relatau, un fel de autocenzură: nu vorbeau despre cel ce a fost, ci despre cel ce a devenit. Bacovia a scos „minciuna” din poezie. A frînat tendința
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să susțină morțiș satul Ipotești, ca loc de naștere. Ca să-i combată pe aceștia, Corneliu Botez a scos de pe actul de botez o copie, pe care Tribunalul din Botoșani i-a legalizat-o, la 27 noiembrie 1907. Pe rubrica cu pricina se precizează că pruncul Mihail s-a născut "în orașul Botoșani"10. În afară de aceasta, vorbind cu bătrînul preot Dimitrie Stamate, care asistase la botez, ca diacon, Corneliu Botez a aflat de la el că tatăl său, economul Ion Stamate, l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la sine izvodul de zestrea mea, din anul, 1840 mai, 26 zile"46. Dar răspunsul i s-a dat prompt, la 5 și la 13 decembrie, 1850 : "Judecătoria acestui ținut Botoșanii vă răspunde că nu este datoare a ave în pricină corespondență cu fețe străine; înșivă trebuie să înfățoșați titlurile zestrei, după care apoi să va regula cele de cuviință"47. Vasile Iurașcu a aflat repede de acest răspuns și, ca urmare, s-a adresat, cu jabolă, la Isprăvnicia ținutului, arătînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cauză precisă (nu o poate conștientiza, pe moment, datorită originii subconștiente a cauzei, sau datorită, unei stări pasagere de confuzie mentală). În acest ultim caz, de trăire nedeterminată, a stării de frustrație, cel aflat în starea, de tensiune caută, o „pricină”, fiind gata să descarce, chiar și în mod neadecvat, starea sa de tensiune, dând naștere astfel la numeroase ocazii de conflicte reale cu cei din jur. În acest context ideatic - care subliniază caracterul social al ființei umane, precum și importanța, influenței
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
corpul articolelor alocate unora dintre ei. Cum Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane. Autori. Cărți. Teme nu este opera unui colectiv de autori, ci a unuia singur, sper să fie cât se poate de clar, apoi, faptul că autorul cu pricina își asumă și selecția poeților incluși între copertele ei, și eventualele erori biobibliografice. Cum am întâmpinat, deja, din partea confraților, reacțiile cele mai neașteptate ("Cum? Crezi că merită efortul?!" sau "Chiar îți pierzi vremea! De unde atâția "poeți"? Iașul are abia vreo
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]