10,832 matches
-
a făcut să noteze și detalii semnificative ale vieții unor sfinți pământeni aparținând de patericul valah. În mod particular, "Catalogul istoric al oamenilor însemnați" din secolul al XVIII-lea menționează date semnificative despre oamenii care au ocupat dregătoriile pământene în Principate. Cronicarul a relatat - martor ocular fiind în București - de asemenea și despre cutremurul din 31 mai 1738 (7 - 8 grade pe scara Richter), care a provocat mari pagube în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat. Cu adevărat semnificativă pentru relația dintre scrierile
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
grade pe scara Richter), care a provocat mari pagube în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat. Cu adevărat semnificativă pentru relația dintre scrierile proprii și perioada moldo-valahă a vieții sale, lucrarea "Efemeride dace" rămâne singura dintre operele lui Dapontes dedicată integral subiectului Principatelor românești. A fost întocmită la cererea domnului Constantin Mavrocordat, în stilul unui „jurnal” oficial de cancelarie, dar a rămas nepublicată în timpul vieții autorului. Adevărată cronică cu informații detaliate de ordin politic, militar și social, " Efemeridele..." acoperă în detaliu perioada războiului
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
de intervenția armatelor române conduse de Principele Carol (devenit ulterior Regele Carol I al României), Rusia însă n-a recunoscut României statutul de participant la negocierile de pace. Mai mult, a anexat trei județe din Basarabia de Sud care aparțineau Principatelor în acel moment, în ciuda opoziției disperate a domnitorului Carol și a clasei conducătoare, în frunte cu I.C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu. Evenimentele au degenerat, în primăvara anului 1878, până în pragul războiului între foștii aliați. Pacea dintre Turcia și Rusia s-
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca . Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. Potrivit
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca Palatul Cnejilor. Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
mai 1865, Vincențiu Babeș propune crearea unui front comun, între asociațiile ASTRA, Societatea Culturală din Bucovina și „bărbații cultivați din România” pentru unificarea ortografiei românești. Propunere care a produs o puternică impresie atât în Transilvania și Bucovina, cât și în Principatele Române. Asociația arădană s-a implicat și în formarea elitei intelectuale românești, astfel împreună cu ASTRA și Societatea „Transilvania” din București au colaborat între anii 1868 și 1870 în vederea acordării de burse studenților români transilvăneni care studiau la universități străine. Acestea
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
Raoul Samuel Gunsbourg (n. 6 ianuarie 1860, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești - d. 31 mai 1955, Monte Carlo) a fost un scriitor, compozitor, impresar și director de operă evreu - român. A fost un autodidact în domeniul muzicii, literaturii și limbilor străine. În 1875 a absolvit Școala
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
pentru a prelua conducerea regatului divizat. Stabilitatea sistemului se presupunea că trebuie asigurată de către Ducele sau Marele Duce al Poloniei, cu sediul în Cracovia, alocând provincia specială Senioratului care nu a fost divizat. În urma conceptului, Boleslav împărțise țara în cinci principate: Silizia, Polonia Mare, Masovia, Sandomierz și Cracovia. Primele patru provincii au fost date fiilor săi, care au devenit conducători independenți. A cincea provincie, Cracovia, trebuia să fie predată prinților, precum Marele Duce de Cracovia, care era reprezentantul întregii țări. Acest
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
în primul rând Biserica, au putut să dobândească imunitatea economică și juridică, care îi scutea de la obligațiile economice (impozitarea). Conflictele civile și invaziile străine, cum ar fi invaziile mongole din 1240-1241, 1259-1260 și 1287-1288, au slăbit și depopulat mai multe principate poloneze, în timp ce țara devenea din ce în ce mai divizată. Depopularea și creșterea cererii de forță de muncă în economie, a cauzat o imigrație masivă de țărani din Europa de Vest, cea mai mare parte fiind coloniști germani. Germania, Polonia și alte așezări rurale noi au
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
economic al Poloniei originale, care a lăsat jumătate din populația poloneză în afara granițelor Regatului. Pierderile din vest au avut de-a face cu efectul de unificare inteprins de către ducii Piast Silezia și cu procesele de expansiune germane. Acestea au inclus Principatele Piast în curs de dezvoltare, depinzând de structurile politice germane. Vistula era controlată de Ordinul Teutonic. Masovia nu a fost încorporată în totalitate în statul polonez. Cazimir a stabilizat frontierele de vest și de nord, a încercat să-și recupereze
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
căsătoria fiului său Cazimir cu fiica unui conducător Lituanian) iar din 1329, printr-un acord de pace cu Brandenburg. O realizare de durată a lui Ioan de Luxemburg (și cea mai mare pierdere a Ploniei) a fost forțarea mai multor principate să se alieze (1327-1329). După moartea tatălui său, Cazimir în vârstă de 23 de ani, a devenit regele Ploniei, cunoscut mai târziu sub numele de Cazmir cel Mare. Spre deosebire de tatăl său, noul rege a avut o înclinație pentru greutățile vieții
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
în mijlocul unei populații ortodoxe. Susținut de Ungaria, relege polonez a promis tronul polonez casei maghiare, în cazul în care acesta va muri fără moștenitori de sex masculin. Cazimir, care în 1339 a renunțat oficial la drepturile sale asupra mai multor principate, a încercat fără succes să le recupereze, prin efectuarea unor activități militare împotriva Luxemburgului, între 1343 și 1348, apoi a încercat blocarea seprarării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea. Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Italiei. În 1042, alt membru al familiei, Asclettin, care își întregise trupa de luptători cu membri ai dinastiei Hauteville, a primit ca donație Acerenza, în Apulia. De departe, cel mai semnificativ eveniment din istoria familiei Drengot l-a reprezentat cucerirea principatului de Capua, petrecută în 1058. Încă din 1057, principele Pandulf al VI-lea de Capua murise, iar Richard, fiul lui Asclettin, trecuse imediat la asedierea orașului Capua. Acesta s-a predat anul următor, însă Richard, deși preluase titlul princiar, a
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
supună ducelui de Apulia, pe atunci și rege al Siciliei, din familia Hauteville. Robert al II-lea de Capua s-a răsculat împotriva acestuia și și-a petrecut restul vieții căutând, cu ajutorul împăratului occidental și al papalității, să își reia principatul, însă fără succes. El a murit în 1156, iar puterea familiei Drengot a fost definitiv înfrântă. Cei cinci frați și urmașii lor: Rainulf Trincanocte, conte de Aversa, a fost fiul unui nepot al lui Asclettin conte de Acerenza. Dacă acest
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
Landulf al VIII-lea a fost ultimul principe de Capua de sorginte longobardă, conducând principatul din 1057, atunci când fratele său, Pandulf al VI-lea a murit, până la cucerirea orașului Capua din 1058 săvârșită de către contele Richard de Aversa, căpetenie a normanzilor din dinastia Drengot instalați în Italia de sud. Inițial, Landulf a fost asociat la
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
1057, atunci când fratele său, Pandulf al VI-lea a murit, până la cucerirea orașului Capua din 1058 săvârșită de către contele Richard de Aversa, căpetenie a normanzilor din dinastia Drengot instalați în Italia de sud. Inițial, Landulf a fost asociat la conducerea principatului alături de fratele său în 1047, atunci când tatăl lor, Pandulf al IV-lea, a fost restaurat pentru a doua oară la putere. Conform "Catalogus Principum Capuæ", Landulf a domnit vreme de 12 ani, detaliu care ar corespunde cu domnia sa alături de fratele
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
numită Ungaria Regală, în vreme ce părțile centrale și de sud au fost anexate de otomani, iar părțile estice au rămas sub controlul familiei Zápolya sub numele de Regatul Ungariei Răsăritene. După 1570, acest din urmă teritoriu avea să se transforme în Principatul Transilvaniei. În ciuda faptului că o bună parte dintre cei între 17.000 și 19.000 de soldați otomani staționați în garnizoanele otomane din Ungaria erau slavi ortodocși membri ai cavaleriei ușoare, ei au participat la jefuirea teritoriului ocupat alături de achingii
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Israelitul Român ("Israelitulu Românu") a fost primul periodic evreiesc din Principatele Române, al cărui prim număr a apărut la 22 martie 1857, ca gazeta politică săptâmânală, cu întreruperi între 22 martie - 3 aprilie și din septembrie 1857, în limba română în semichirilice, imprimata la tipografiile I. Romanov, I. Kopainig și F.
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
spre ajutorarea fraților lor români („avuții să dea galbeni, săracii parale”), pentru ca, își exprimă el speranța, „românii... să vadă că și evreii sunt buni”. În 1857, "Israelitul Român" a publicat un articol-apel pentru evreii din Moldova, pentru a susține Unirea Principatelor Române, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza că domnitor în ambele principate. În numărul din 7/19 iunie 1857, "Israelitul Român" a publicat Scrisoarea lui C. A. Rosetti, cu titlul "Rusciuk, 11/25 mai 1857". Din scrisoarea să rezultă că
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
își exprimă el speranța, „românii... să vadă că și evreii sunt buni”. În 1857, "Israelitul Român" a publicat un articol-apel pentru evreii din Moldova, pentru a susține Unirea Principatelor Române, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza că domnitor în ambele principate. În numărul din 7/19 iunie 1857, "Israelitul Român" a publicat Scrisoarea lui C. A. Rosetti, cu titlul "Rusciuk, 11/25 mai 1857". Din scrisoarea să rezultă că C. A. Rosetti intra în țară, la întoarcerea din exil, cu pașaport
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
III — Nr. 96, Viena, sambeta 14/26 septembre 1868" apărea următoarea știre: "„Israelitulu Romanu“, organu alu jidaniloru patrioți, a scosu la lumină planulu și a luatu iniciativ’a la o colecta între ovrei pentru ridicarea unui monumentu alu unirei armbeloru principate române." În publicația (în ortografia vremii) "„TRANSILVANIA. Fói’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a română și cultur’a poporului romanu. Anulu ÎI, Nr. 3, Brasiovu 1. Februariu 1869.”", la rubrică "„Diuaristic’a română în an. 1868”" (Ziaristica română în anul
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
la poziția de duci de Saxonia, al cărei teritoriu se redusese la jumătatea sa răsăriteană. Chiar și în Saxonia răsăriteană, Ascanienii și-au putut stabili controlul în zone limitate, în special în regiunea râului Elba. În secolul al XIII-lea, Principatul de Anhalt a fost desprins din ducat, iar ulterior restul statului a fost împărțit în Ducatul de Saxa-Lauenburg și Ducatul de Saxa-Wittenberg. Dinastiile Ascaniene în cele două state saxone s-au stins în 1689, respectiv în 1422, însă Ascanienii au
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
puține în comun cu teritoruul ulterior. Otto și Bernard l-au sprijinit pe cel de al treilea frate, contele Siegfried de Anhalt, care încă din 1168 se autoproclamase ca "episcop ales de Bremen", să onțină scaunul arhiepiscopal de Bremen. Astfel, principatul arhiepiscopal de Bremen a devenit - alături de altele - unul dintre succesorii vechiului ducat de Saxonia, însă deținând doar o mică parte din vechiile teritorii. În 1269, 1272 și 1282, aflați concomitent la conducerea ducatului, frații Ioan I și Albert al II
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
Mohács (1526) și a împărțirii țării care a urmat după aceasta. Teritoriul Slovaciei contemporane și nord-vestul Transdanubiei au făcut parte în mod constant din această entitate. Regiunea din nord-estul Ungariei a fost controlată pe rând de Ungaria Regală sau de Principatul Transilvaniei. Părțile centrale ale fostului regat au fost anexate de Imperiul Otoman (Ungaria Otomană). Regatul Ungariei Răsăritene s-a transformat mai târziu în Principatul Transilvaniei. Termenul „Ungaria Regală” a încetat să mai fie folosit după 1699, iar regii habsburgici ai
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
această entitate. Regiunea din nord-estul Ungariei a fost controlată pe rând de Ungaria Regală sau de Principatul Transilvaniei. Părțile centrale ale fostului regat au fost anexate de Imperiul Otoman (Ungaria Otomană). Regatul Ungariei Răsăritene s-a transformat mai târziu în Principatul Transilvaniei. Termenul „Ungaria Regală” a încetat să mai fie folosit după 1699, iar regii habsburgici ai Ungariei au preferat să numească țara cu un teritoriu lărgit ca „Regatul Ungariei”. Membrii casei de Habsburg ai influentei dinastii din Sfântul Imperiu Roman
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]