KorAP: Find »[drukola/base=probațiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...417 418 419 ...445 >

11,121 matches

Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485

dacă problema conceptelor este nerezolvată. Nu se pot stabili similitudini sau diferențe decât dacă fiecare dimensiune a conceptului a fost definită și interpretată în contextul său juridic-social și chiar cultural. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă sistemul de probațiune din Kenya, în care elementul de reparație adusă victimei este esențial. Din punct de vedere cultural, în Kenya nici nu se poate vorbi despre justiție fără ca victima să fie compensată pentru prejudiciul suferit. Prin urmare, compensarea victimei este de obicei

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
nu se poate vorbi despre justiție fără ca victima să fie compensată pentru prejudiciul suferit. Prin urmare, compensarea victimei este de obicei o obligație impusă condamnatului găsit vinovat pentru săvârșirea unei fapte penale, deci compensarea victimei este un element important al probațiunii în Kenya. În alte țări, cum ar fi Franța, compensarea victimei are loc în alt context procedural și se regăsește rareori printre obligațiile reținute în sarcina condamnatului menținut de către instanță în stare de libertate. Medierea și compensarea victimei au loc

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
compensarea victimei au loc în Maisons de Justice et de Droit, create în 1998, sunt folosite ca alternative la trimiterea în judecată tradițională și nu presupun nici o intervenție din partea serviciilor de penitenciare și probațiunne (SPIP). În primul studiu comparativ asupra probațiunii în lume (Hamai et al., 1994), se arată că principala dificultate de început de drum o constituie tocmai inexistența unei definiții cuprinzătoare a probațiunii care să cuprindă toate sistemele din lume, și nu doar pe cele din zonele postindustrializare. Kalmthout

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
nu presupun nici o intervenție din partea serviciilor de penitenciare și probațiunne (SPIP). În primul studiu comparativ asupra probațiunii în lume (Hamai et al., 1994), se arată că principala dificultate de început de drum o constituie tocmai inexistența unei definiții cuprinzătoare a probațiunii care să cuprindă toate sistemele din lume, și nu doar pe cele din zonele postindustrializare. Kalmthout (2000) observa că această dificultate dispare pas cu pas odată ce o bună parte din măsurile și sancțiunile penale devin comune din ce în ce mai multor state. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
o bună parte din măsurile și sancțiunile penale devin comune din ce în ce mai multor state. Ceea ce diferă în continuare este denumirea acestor măsuri și sancțiuni, poziția acestora în sistemul juridic și condițiile în care sunt aplicate. Pentru o definire a conceptului de probațiune putem urma o abordare istorică a acestuia, încercând să surprindem evoluția și caracteristicile acestuia în timp. De la originile sale în secolul al XIX-lea, instituția probațiunii a avut ca elemente esențiale „salvarea sufletelor” infractorilor nepericuloși prin încredințarea acestora de către o

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
sistemul juridic și condițiile în care sunt aplicate. Pentru o definire a conceptului de probațiune putem urma o abordare istorică a acestuia, încercând să surprindem evoluția și caracteristicile acestuia în timp. De la originile sale în secolul al XIX-lea, instituția probațiunii a avut ca elemente esențiale „salvarea sufletelor” infractorilor nepericuloși prin încredințarea acestora de către o instanță judecătorească unor persoane de încredere (John Augustus - 1785-1859, în SUA) sau unor organizații de caritate (Church of England Temperance Society, în Marea Britanie) spre a fi

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
sufletelor” infractorilor nepericuloși prin încredințarea acestora de către o instanță judecătorească unor persoane de încredere (John Augustus - 1785-1859, în SUA) sau unor organizații de caritate (Church of England Temperance Society, în Marea Britanie) spre a fi aduși pe calea cea dreaptă. Tradițional, probațiunea a reprezentat, deci, o alternativă la pedeapsa cu închisoarea și o modalitate de a supraveghea și reabilita infractorii viciați prin clasicul „advice, assist and be friend” („oferirea de sfaturi, asistență și companie”). Chiar și atunci, această modalitate de sancționare era

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
înainte și după liberare cu scopul de „a-i trata” prin instrucție religioasă și educație. Supravegherea exercitată asupra foștilor deținuți și eforturile de reintegrare socială a acestora, sunt considerate de către unii autori (Halmthout, 2000; Osler, 1995) forme de intervenție specifice probațiunii. Vom analiza mai jos în ce măsură asistența și supravegherea postpenală pot sau nu să fie considerate intervenții specifice probațiunii. Practicile penale și metodele de intervenție s-au dezvoltat și consacrat legislativ în multe state europene (Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Danemarca etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
foștilor deținuți și eforturile de reintegrare socială a acestora, sunt considerate de către unii autori (Halmthout, 2000; Osler, 1995) forme de intervenție specifice probațiunii. Vom analiza mai jos în ce măsură asistența și supravegherea postpenală pot sau nu să fie considerate intervenții specifice probațiunii. Practicile penale și metodele de intervenție s-au dezvoltat și consacrat legislativ în multe state europene (Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Danemarca etc.) până în 1945. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial se naște așa-numita paradigmă a bunăstării în

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
management de caz, individualizarea tratamentului, reintegrare. Pe scurt, se răspundea la o problemă socială printr-o abordare socială. Infracțiunea era interpretată ca rezultat al nevoii de sprijin pentru individ și familie în contextul comunității dezorganizate și dezavantajate. Astfel, serviciile de probațiune din aproape toată Europa reprezentau prima linie a intervenției sociale în controlul infracționalității. Anii ’60 au adus o puternică dezvoltare a științelor umaniste, în special a psihologiei, sociologiei și criminologiei. În teoria legală sunt reflectate ideile pozitivismului italian, iar sentințele

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
ideile pozitivismului italian, iar sentințele condiționate și individualizarea pedepsei devin centrale în orice legislație ce se dorește în „ton cu vremea”. Metodele psihologice de reabilitare a infractorilor, tehnicile de lucru cu grupul și consilierea devin centrale în intervenția serviciilor de probațiune, servicii considerate în acest context înalt profesionalizate și cu autoritate. Garland (1997) observă că infracționalitatea era în continuare interpretată ca o problemă socială a indivizilor, familiilor și comunităților dezavantajate care reclamă o intervenție profesională și soluții sociale din partea asistenților sociali

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
concept, „just desert”. Sancțiunile aplicate nu mai au acum în vedere cu prioritate caracteristicile de personalitate ale infractorului, ci fapta și riscul de recidivă. Incapacitarea și privarea de libertate devin centrale în aparatul de aplicare a pedepselor, iar serviciile de probațiune devin agenții de management al riscului. Infractorii supravegheați de serviciile de probațiune sunt persoane cu un anumit risc de recidivă, iar scopul intervenției este de a diminua riscul de recidivă. Tot în acea perioadă a apărut și ideea de alternativă

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
prioritate caracteristicile de personalitate ale infractorului, ci fapta și riscul de recidivă. Incapacitarea și privarea de libertate devin centrale în aparatul de aplicare a pedepselor, iar serviciile de probațiune devin agenții de management al riscului. Infractorii supravegheați de serviciile de probațiune sunt persoane cu un anumit risc de recidivă, iar scopul intervenției este de a diminua riscul de recidivă. Tot în acea perioadă a apărut și ideea de alternativă la închisoare, dar tot cu scopul de a controla și mai bine

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
au un rol din ce în ce mai important în administrarea justiției. Limbajul utilizat include termeni precum prevenire, parteneriat, justiție restaurativă etc. În acest nou context, sunt promovate în legislațiile naționale sancțiuni noi precum: compensarea victimei, munca neremunerată în folosul comunității etc. Serviciile de probațiune își lărgesc competențele atât în ceea ce privește populația-țintă, cât și referitor la sancțiunile pe care le au în administrare. Unele servicii de probațiune devin servicii de mediere și probațiune (Cehia), altele sunt denumite sau sunt pe cale să își însușească titulaturi care să

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
context, sunt promovate în legislațiile naționale sancțiuni noi precum: compensarea victimei, munca neremunerată în folosul comunității etc. Serviciile de probațiune își lărgesc competențele atât în ceea ce privește populația-țintă, cât și referitor la sancțiunile pe care le au în administrare. Unele servicii de probațiune devin servicii de mediere și probațiune (Cehia), altele sunt denumite sau sunt pe cale să își însușească titulaturi care să cuprindă ideea de administrare a pedepselor comunitare (Marea Britanie, SUA). În unele landuri din Germania, precum și în Marea Britanie, serviciile de probațiune au

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
sancțiuni noi precum: compensarea victimei, munca neremunerată în folosul comunității etc. Serviciile de probațiune își lărgesc competențele atât în ceea ce privește populația-țintă, cât și referitor la sancțiunile pe care le au în administrare. Unele servicii de probațiune devin servicii de mediere și probațiune (Cehia), altele sunt denumite sau sunt pe cale să își însușească titulaturi care să cuprindă ideea de administrare a pedepselor comunitare (Marea Britanie, SUA). În unele landuri din Germania, precum și în Marea Britanie, serviciile de probațiune au atribuții și în ceea ce privește victima infracțiunii. După cum

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
de probațiune devin servicii de mediere și probațiune (Cehia), altele sunt denumite sau sunt pe cale să își însușească titulaturi care să cuprindă ideea de administrare a pedepselor comunitare (Marea Britanie, SUA). În unele landuri din Germania, precum și în Marea Britanie, serviciile de probațiune au atribuții și în ceea ce privește victima infracțiunii. După cum se poate observa din cele menționate mai sus, ideea de probațiune a pornit în prima jumătate a secolului al XIX-lea prin „salvarea sufletelor”, a continuat în istorie prin paradigma tratamentului, specifică anilor

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
titulaturi care să cuprindă ideea de administrare a pedepselor comunitare (Marea Britanie, SUA). În unele landuri din Germania, precum și în Marea Britanie, serviciile de probațiune au atribuții și în ceea ce privește victima infracțiunii. După cum se poate observa din cele menționate mai sus, ideea de probațiune a pornit în prima jumătate a secolului al XIX-lea prin „salvarea sufletelor”, a continuat în istorie prin paradigma tratamentului, specifică anilor ’60, a trecut prin faza de scepticism a lui „nothing works” și a ajuns în prezent, într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
în istorie prin paradigma tratamentului, specifică anilor ’60, a trecut prin faza de scepticism a lui „nothing works” și a ajuns în prezent, într-o diversitate de forme, la intersecția dintre justiția penală și comunitate. Definițiile utilizate pentru termenul de probațiune au fost numeroase de-a lungul timpului, însă cele mai multe surprind doar anumite fațete ale conceptului. O definiție cunoscută a Națiunilor Unite (1954 ) se referă la probațiune ca sentință: „Probațiunea ca sentință este o metodă de intervenție asupra unor infractori selectați

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
de forme, la intersecția dintre justiția penală și comunitate. Definițiile utilizate pentru termenul de probațiune au fost numeroase de-a lungul timpului, însă cele mai multe surprind doar anumite fațete ale conceptului. O definiție cunoscută a Națiunilor Unite (1954 ) se referă la probațiune ca sentință: „Probațiunea ca sentință este o metodă de intervenție asupra unor infractori selectați special și constă în suspendarea condiționată a pedepsei pentru o perioadă de timp în care infractorul este plasat sub supraveghere personală și beneficiază de asistență și

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
intersecția dintre justiția penală și comunitate. Definițiile utilizate pentru termenul de probațiune au fost numeroase de-a lungul timpului, însă cele mai multe surprind doar anumite fațete ale conceptului. O definiție cunoscută a Națiunilor Unite (1954 ) se referă la probațiune ca sentință: „Probațiunea ca sentință este o metodă de intervenție asupra unor infractori selectați special și constă în suspendarea condiționată a pedepsei pentru o perioadă de timp în care infractorul este plasat sub supraveghere personală și beneficiază de asistență și tratament”. Cel supus

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
ca sentință este o metodă de intervenție asupra unor infractori selectați special și constă în suspendarea condiționată a pedepsei pentru o perioadă de timp în care infractorul este plasat sub supraveghere personală și beneficiază de asistență și tratament”. Cel supus probațiunii capătă un statut special, caracterizat prin limitarea unor drepturi și supunerea la unele condiții sau obligații. Definiția ONU cuprinde patru elemente principale: infractorii sunt selectați; pedeapsa este suspendată condiționat; există supraveghere și implică asistență sau tratament (Harris, 1995). Tot Națiunile

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
elemente principale: infractorii sunt selectați; pedeapsa este suspendată condiționat; există supraveghere și implică asistență sau tratament (Harris, 1995). Tot Națiunile Unite dezvoltă această definiție în Handbook on Probation Services. Guidelines for Probation Practitioners and Managers (1998, p. 9), după cum urmează: „Probațiunea se poate referi, de asemenea, și la un sistem (privat sau public) care administrează anumite servicii specifice și care este considerat un subsistem al marelui sistem de justiție penală”. Este, astfel, pus în lumină un alt aspect, și anume cel

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
poate referi, de asemenea, și la un sistem (privat sau public) care administrează anumite servicii specifice și care este considerat un subsistem al marelui sistem de justiție penală”. Este, astfel, pus în lumină un alt aspect, și anume cel de probațiune ca infrastructură, ca organizație ce îndeplinește anumite roluri în justiția penală. Tipurile de servicii oferite de către această organizație sunt confuze și nu realizează diferența specifică de alte subsisteme din justiție. Potrivit acestei definiții și penitenciarele se pot denumi servicii de

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
ca infrastructură, ca organizație ce îndeplinește anumite roluri în justiția penală. Tipurile de servicii oferite de către această organizație sunt confuze și nu realizează diferența specifică de alte subsisteme din justiție. Potrivit acestei definiții și penitenciarele se pot denumi servicii de probațiune. În aceeași lucrare, probațiunea este definită și ca: „un proces ce presupune o varietate de activități operaționale, inclusiv practici de investigație și supraveghere ” (p. 9). Deși accentuează o altă dimensiune importantă, definiția de mai sus nu delimitează activitățile operaționale ce

[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]