10,476 matches
-
suveranului Francisc, ducesa d'Etampes, Anna d'Heilly / de Pisseleu, exilată de soțul ei după moartea suveranului Francisc. Caterina, umilită de devotamentul iubirii regelui Henric pentru Diana, se bucura de rivalitatea celor două curtezane. Descendenta familiei de Medici dispunea de răbdare și tenacitate, de arta disimulării, își controla gelozia și-și folosea inteligența în arta guvernării ca regentă. Când s-a petrecut accidentul mortal al lui Henric al II-lea într-un ritual cavaleresc, căruia i-a urmat Henric al III
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
jertfit în zadar. Era solidar cu ea, de aceea a avut curajul să-i facă destăinuirea crimei. Forța acestei femei firave și vulnerabile stă în tăria morală și în capacitatea ei de a se dărui, în credință, în smerenie, în răbdarea îngerească de a suporta stările lui de indiferență, de închidere în sine, de ignorare voită, și de a aștepta trezirea, în Rodia, a sentimentelor nobile de dragoste, de regret, de dorință de a trăi. Sonia este alături de Rodia pentru că-l
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
compus în culise, înainte de a intra în scenă. Corneille subliniază absurditatea unei astfel de explicații. "Însă nu aș putea aproba ca un actor, scrie el în Examen la Andromeda, foarte impresionat de ceea ce i se întâmplă în tragedie, să aibă răbdarea de a forma stanțe, sau să aibă grijă să-i fie făcute de altul, și să le învețe pe de rost, pentru a-și exprima neplăcerea în fața spectatorilor. Acest sentiment studiat nu i-ar impresiona mult, pentru că acest studiu ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și să ne lipsim de acest ornament care nu merge deloc cu o etalare ambițioasă, dacă există cea mai mică aparență că unul din cei doi este fie prea în pericol, fie într-o patimă prea violentă ca să aibă întreaga răbdare necesară pentru povestirea care i se propune." Povestirea nu poate fi lungă decât dacă cel care o pronunță și cel care o ascultă se bucură de un calm suficient. Corneille justifică astfel lungimea povestirii pe care o face Cinna Emiliei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a face să ți se accepte o Narațiune bine ornată, trebuie ca cel ce o face, și cel ce o ascultă, să aibă mintea destul de liniștită, și să se simtă destul de bine cu ea pentru a-i acorda întreaga răbdare ce îi este necesară. Emilie se bucură să afle din gura Amantului său cu ce căldură i-a urmat intențiile; și Cinna nu mai puțin, fiindcă poate să-i dea speranțe atât de frumoase asupra efectului pe care ea îl
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau decât cea de astăzi: eu sunt martorul timpurilor care le-au făcut să se nască, și voi fi martorul celor ce domnesc acum. Așa cum voi întuneca strălucirea prezentului, tot așa istoria mea îmi pare acum întunecată. Dacă îmi permite răbdarea dumneavoastră, îmi întorc clepsidra și fac un salt mare în piesa mea, ca și cum ați fi dormit între timp."5 El dovedește o dezinvoltură tot atât de mare pentru unitatea de loc, constrângere incompatibilă cu complexitatea intrigilor sale. Îi atribuie corului, în Henric
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe asimilabile rugăciunii („oasele craniului devin transparente / dacă vibrația sunetului Amen / ajunge în dreptul privirii / ce repede se dizolvă / triunghiurile de plumb”) sau ascezei profane („dacă o să înfășori cu răbdare pe mosor / firul de sânge / vei ajunge până la suflet”). Expresie a disperării existențiale și metafizice, versul lui P. sfârșește - cu mențiunea că acesta e un „sfârșit continuu” - în experiența integrării cosmice și a salvării. În plină epocă postmodernă, lirica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Cu părere de rău trebuie să afirmăm că se constată în ultima vreme o depărtare a familiei de școală, o scădere a interesului părinților pentru rezultatele școlare. Părinții sunt îngrijorați de viitorul copiilor dar, în același timp nu mai au răbdare să le acorde atenție. Acest lucru se constituie într-un semnal de alarmă și se impune o reconsiderare a relației familie-școală. Aceasta nu trebuie să fie semidirecțională, redusă la simpla informare a părinților asupra rezultatelor la învățătură. Școala trebuie să
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
Brâncoveanu cu diplomația dibace a lui Vlaicu Vodă. El este purtătorul de aspirații al unui neam neiertat de restriște, trecând prin vremuri de urgie ca printr-un „veac de iarnă”, răbdând povara umilinței, dar răzvrătindu-se atunci când ajunge la capătul răbdării. Ce poate să însemne pentru greu încercatul domn puterea în împrejurări mereu neprielnice, dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e privilegiu. E jertfă de sine. Datorie.” Legenda Meșterului Manole vălurește peste aceste gânduri cu sonorități retorice. Drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cu adevărat, întrucât pasiunea lui este arta, poezia. Îndrăgostit de doctorița din sat, vrea s-o cucerească, dar în final femeia îl părăsește pentru altul. Celălalt e un profesor de matematică la Craiova, captivat și el de literatură. Acest Tretie Răbdare are un destin ciudat. El întâlnește un personaj malefic, un fel de vrăjitor practicând chiromanția, spiritismul și chiar magia neagră și care vrea să-l convertească la diabolism. Ambii prieteni, poetul și profesorul, obsedați de ideea geniului, poartă discuții repetate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
Miroiu, Dakmara Georgescu și Irina Botnari și profesorului Mihail Constantinescu. Un rol important în apariția acestei cercetări l-au avut Remus Prunescu și Andrei Trandafira, cărora le mulțumesc pentru discuțiile interesante purtate. Îi sunt recunoscător, de asemenea, Dianei Iancu, pentru răbdarea și sfaturile pe care mi le-a oferit pe parcursul realizării acestei cercetări. Nu în ultimul rând, le mulțumesc mamei mele, Monica Ungureanu, tatălui meu, Ion Ungureanu și bunicii mele, Ștefania Sârbu, pentru sprijinul oferit și grija purtată de-a lungul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acest subiect". Xenopol l-a îndemnat să se concentreze asupra istoriei universale, pentru că îi fusese rezervată șefia Catedrei de Istorie Universală la Universitatea din Iași. Din fericire, Iorga nu s-a lăsat descurajat și și-a continuat cercetarea, adunînd cu răbdare tot materialul pe care-l găsea despre România 78. Iorga și-a făcut un prieten de-o viață la Universitatea de la Leipzig: profesorul Karl Lamprecht. Lamprecht l-a ajutat să publice cîteva studii asupra istoriei române și otomane. Dat fiind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o bază mai extinsă în stabilirea istoriei poporului meu, m-am întors în vara lui 1894 în România, după ani de studii asidue"81. Nu ne puteam detașa de imaginea romantică a perioadei prepașoptiste: un talentat istoric naționalist căutînd cu răbdare prin arhivele prăfuite și ieșind din ele cu istoria de mult uitată a națiunii sale. În România, Iorga a revenit la literatură, întrucît nu-și putuse cultiva interesul pentru acest domeniu cît timp fusese plecat peste hotare 82. Literatura era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de foame erau pedepsite cu deportarea în Australia. În Franța, la Lyon, după masacrarea, în 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir Périer a propus următorul epitaf pentru aceștia: "Muncitorii trebuie să aibă un singur lucru în cap: singurele lor remedii sînt răbdarea și resemnarea"182. Cînd lui W. H. Vanderbilt i s-a amintit că unele dintre acțiunile lui contraveneau interesului public, a izbucnit: "Să-l ia naiba de public!". Mochi Fischer nu era deloc mai rău. Oriunde au introdus națiunile occidentale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a propovăduit naționalismul cultural și a apărat țărănimea. Spera încă să stabilească o colaborare țăran-boier în cadrul satului sămănătorist. În timpul Congresului Socialist de la Iași, a numit marxismul: "Ceva ce nu va fi"194. Prin primăvara lui 1907, Iorga nu mai avea răbdare să rămînă la București; campania de ură îl făcea să nu se simtă la largul său, iar inactivitatea îi afecta resursele. Din fericire, Iorga și cumnatul său le-au făcut o vizită prietenilor lor de la Vălenii de Munte, așezare aflată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gîndea la bani, iată un erou care nu voia să devină erou, fără măcar să știe că era "un simbol de valoare al țării sale". Dar prietenia sinceră nutrită de Iorga față de Statele Unite avea unele limite. Nu avea nici un pic de răbdare cu filosofi obscuri de talia senatorului Borah din statul Idaho. În 1931, ca prim-ministru, Iorga nu a considerat că ar fi sub demnitatea sa să comenteze afirmațiile despre Franța făcute de acesta lui Pierre Laval (căruia senatorul Borah îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Kampf"111. Ascensiunea și atracția nazismului nu constituiau o problemă numai pentru România. O mare parte a Europei ieșite din Criză era zăpăcită de ademenirea (sau teama) ici a fascismului (de fascism), colo a comunismului (de comunism) și își pierduse răbdarea din cauza încetinelii cu care rezolva problemele Europei democrația, în multe cazuri avînd în frunte oameni în vîrstă, oferind acum dinamismului "tinerilor" lideri fasciști mai mult decît o ocazie prielnică. Hitler și Mussolini nu aveau de gînd să o irosească. Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al Gărzii de Fier, la 13 aprilie 1936, atentat nereușit 18. Prin a doua jumătate a anului 1937, regimul a început să-și dea seama de pericolul reprezentat de Legiune și și-a strîns rîndurile. Regimul începea să-și piardă răbdarea. Dormitoarele studențești neaflate sub egida universităților au fost desființate. La 2 martie 1937, universitățile au fost temporar închise, iar taberele de recreere legionare au fost interzise, într-o încercare disperată a birocrației de a reprima Legiunea. Care a replicat, ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sionismului, văzînd în el un obstacol în calea asimilării, nereușind să-și dea seama că aceasta nu era decît o consecință a încercărilor eșuate ale evreilor de a se asimila. Etichetat de către mulți drept "năimit evreilor", Iorga și-a pierdut răbdarea, fără însă a propune recurgerea la persecuții. Cu toate acestea, prin 1937, atitudinile "în funcție de toane" ale editorialelor lui Iorga au devenit discutabile. Poziția lui nu era deloc ușoară. "Susținătorul" și "lefegiul evreilor" era insultat aproape zilnic, amintindu-i-se de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atunci mesajul naționalismului cultural al lui Iorga va fi reconsiderat, iar el va fi recunoscut ca fiind ceva mai mult decît doar un medievist și bizantinolog de renume mondial. E cale lungă pînă la un naționalism compatibil cu umanitatea, dar răbdarea, buna credință și o politică economică adecvată pot duce la reușita lui în cadrul unei Europe Unite. Dacă la priveghiul ei, istoria Europei a lăsat o imagine etnică, care în unele părți ale continentului seamănă cu un costum de carnaval, răspunsul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
despre românii "neliberi" din Transilvania, Iorga făcea o comparație între "eroicul" Inocențiu Micu și nepotul lui, Samuel Micu. În ciuda eroismului său, Inocențiu Micu nu a reușit să-i ajute pe iobagii români. Vărul lui nonrevoluționar, Samuel Micu, a contribuit cu răbdare și perseverență la păstrarea conștiinței culturale și a identității disprețuiților iobagi români. Politica și cultura la Românii neliberi, "Sămănătorul", 20 iulie 1903 27 Disprețul lui Charles de Gaulle depășea orice limite atunci cînd se referea la partidele politice. El a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la un conflict. Acesta era contextul În care prim-ministrul britanic Anthony Eden (care luase cu un an Înainte locul lui Churchill) a purces la reglarea conturilor cu enervantul egiptean. Indiferent ce declarau În public, britanicii și francezii Își pierduseră răbdarea cu Organizația Națiunilor Unite și procedurile ei alambicate. Ei nu doreau o soluție diplomatică. În timp ce oficial se convocau conferințe și se discutau planuri internaționale În funcție de acțiunile lui Nasser, guvernul britanic Începuse negocieri secrete cu Franța, plănuind o invazie militară comună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cere timp până la revenirea omului de altădată. Pentru aceasta ne trebuie muncă, credință și devotament, dăruire. Totul se realizează prin tine însuți, prin propriile puteri. Nimeni din afară nu-ți va da. Străinul caută foloase. Mai este nevoie și de răbdare, adică să aștepți împrejurările favorabile și să-ți consolidezi fortele proprii. Până atunci, nu fard, nu imitații, nu maimuțărie. Avem nevoie de haină românească care să îmbrace nevoile noastre. De aceea, strig: române, respectă chipul dat ție de Hristos Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
qu'il produit est bizarre aux yeux du lecteur cible. On peut comparer la traduction de Paul Miclău à celle de Sanda Stolojan : Fără gând, fără-ndemn, fără glas cu mânecă șterg ochiuri ude. Un vecin prin zidul meu aude răbdarea neagră a aceluiași pas. (Elegie) (Blaga, 2010 : 147) (abba) Sans pensée, sans élan, sans voix, de mă manche j'essuie des yeux ruisselants. Un voisin à travers mon mur entend la patience noire du même pas. (Élégie) (Miclău, 1978 : 341
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
partener de dialog și, de asemenea, familiei Storck care mi-a dat posibilitatea de a reproduce câteva dintre lucrările pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck. Nu în ultimul rând, mulțumesc prestigioasei edituri "Institutul European" de a fi acceptat publicarea acestei cărți și pentru răbdarea pe care au avut-o cu autorul. Argument În articolul său, "Asupra picturei moderne, mai ales în Germania și Anglia" publicat în Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, nr. 1 și 2, Ianuarie-Februarie 1898, Ștefan Popescu concluziona că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]