12,817 matches
-
de elocvența unor materiale inedite sau prea puțin știute, care își găsesc aici pentru prima dată ocazia revalorizării cât mai cuprinzătoare. Faptul că acest lucru se petrece nu în Suedia, nici în vreunul dintre centrele universitare europene unde se pot stăpâni cu mai multă siguranță instrumentele acestei recuperări, rămâne în continuare - chiar și pentru cea care a scris aceste pagini - o enigmă, emblemă peste un incipit care tentează mai degrabă aritmetica unei coerențe durabile decât forma elaborată a unei excelențe aleatorii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
între 200 și 300 de franci pe zi). Sunt la dispoziția dvs. pentru a vă rezerva o cameră la data pe care mi-o veți indica. Aș fi foarte fericit să discut cu dvs. în chip familiar!1 Domnul Dumézil stăpânește situația la Collège de France. Se așteaptă semnătura ministrului Instrucțiunii Publice 2. Pe foarte curând, sper, Al dvs.ș,ț Mircea Eliade IVtc "IV" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" 62bis rue de la Tour, Paris 16e 7 noiembrie 1950 Dragul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cicluri culturale?... Un singur lucru pare sigur: „creația” simbolismelor implică un alt Timp decât cel istoric șsubl. S.W.ț. Și poate că asupra acestui punct precis ar fi trebuit să insist în mica mea carte: că viața simbolurilor este stăpânită de alte ritmuri temporale decât timpul istoric, Știmpulț care stăpânește, bunăoară, culturile. Când o cultură încetează să mai trăiască, ea ne este în continuare accesibilă mai ales prin creațiile sale (sau: aspectele creațiilor sale) trans-istorice. Și aici regăsim mereu Imagini
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un alt Timp decât cel istoric șsubl. S.W.ț. Și poate că asupra acestui punct precis ar fi trebuit să insist în mica mea carte: că viața simbolurilor este stăpânită de alte ritmuri temporale decât timpul istoric, Știmpulț care stăpânește, bunăoară, culturile. Când o cultură încetează să mai trăiască, ea ne este în continuare accesibilă mai ales prin creațiile sale (sau: aspectele creațiilor sale) trans-istorice. Și aici regăsim mereu Imagini și Simboluri... Dar, dragul meu prieten, nu știu ce să spun. Sunt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dictaturii comuniste, cu cîteva perioade de maximum; un prim val între 1945 și 1946, un altul între 1947 și 1950, un vîrf între 1958 și 1959. Odată cu decretul din 1964, de eliberare a deținuților politici, cînd Dej a considerat că stăpînește perfect situația, multe condamnări cu caracter politic au fost încadrate juridic la drept comun sau, pentru incomozii regimului, s-a apelat și la spitale și așezăminte psihiatrice. În ultimii ani de teroare neostalinistă, Ceaușescu, prin închiderea granițelor, transformase România într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
maculatură imundă e normal că va intra în noaptea uitării, rămîne în urmă "compromiterea imaginii scriitorului" față de cititorii săi. Cum semnalează Eugen Negrici, în Scurtul istoric al propagandei prin poezie (Cursul scurt!), de la finele culegerii sale: "Așa cum, pentru a fi stăpînit și slugărit în voie, țăranului i s-a luat pămîntul spre a nu mai avea nici un punct de sprijin și a-și pierde umilit și obligat să fure sentimentul onoarei, poporului, în întregul lui, i s-a răpit Scriitorul, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cel puțin a intenției că autorul vrea să-și urmărească personajele pînă la capăt. Ne pare exagerat de restrictivă opinia lui Mircea Popa din Reîntoarcerea la Ithaca, pentru care " Fără a-i fi lipsit harul literar și știința de a stăpîni cuvîntul, Pamfil Șeicaru rămîne interesant doar ca gazetar, domeniu în care răutatea viscerală putea fi pusă fără opreliști în valoare. Simțul său înnăscut pentru examinarea și trăirea faptului cotidian n-are egal decît la puțini confrați din epocă". Aflat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Lungu, țigan, în octombrie 1949. "M-a anchetat, povestește Vasile Maluș, Ruchenștain, înlocuit din cînd în cînd de Feller și de Segal. Aceste nume nu trebuie să ne mire. Evreii ocupau atunci mai toate posturile de conducere din oraș. Ei stăpîneau Securitatea, Miliția, sovromurile, ei erau directori și șefi". Deși nu i-au găsit nici o vină, este condamnat la 3 ani de închisoare și doi ani de degradare civică. În Peninsulă, își va vedea, pe un gemuleț, fratele, Ioan Maluș. Va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
participau la disecarea colectivă a manuscrisului [...]. Opiniilor la obiect, le acorda credit și, calm, se așeza să intervină prompt; ștergea replici, restructura scene, compunea pagini de la capăt, fără să lase aproape nici o urmă de silnicie. Proceda rapid, fiindcă era mereu stăpînit de un acut simț al armoniei, echilibrului arhitectural, după normele proprii personajului sau episodului în cauză, așa cum ele cristalizaseră, încă din proiect, în viziunea prozatorului". Autorul Cronicii de familie a fost dispus tot timpul a săvîrși modificările impuse de ideologie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Pătrășcanu și în locul lui Drăghici, scos cu unanimitate de voturi din CC, va fi ales Ion Iliescu, "un tînăr și promițător membru supleant, de peste un deceniu liderul mișcării comuniste de tineret din România, remarcat datorită dibăciei cu care a stăpînit situația în rîndurile studenților români în momentele grele în care ecourile revoluției ungare au început să agite spiritele tinerilor intelectuali". Între documentele inserate se află și Raportul privind pe Ursu Gheorghe Emil, din 30 ianuarie 1985, pus la dispoziție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la adăpost; și legionarii, dintr-un punct de vedere, și pînă prin 1947-1948, legionarii au fost destul de liniștiți ca mișcare, cazuri izolate fără îndoială că s-au înregistrat. Ulterior, abia după 1948, comuniștii și-au dat seama că încep să stăpînească destul de bine terenul, și-au rupt acel pact, și atunci s-a pornit o nouă prigoană împotriva legionarilor, dar de fapt împotriva celor care erau din eșaloanele doi, trei, patru. Într-un moment în care, în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
muncă forțată de la Salcia, undeva în Balta Mare a Brăilei unde va lucra pînă la istovire, la îndiguire. * Florin Constantin Pavlovici, autorul Torturii pe înțelesul tuturor, face un adevărat rechizitoriu instanțelor militare, regimului comunist: În sistemul de represiune care a stăpînit România mai mult de patruzeci de ani, există o categorie de slujbași ce s-a acoperit de-a pururi de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
faptul că el ar lipsi din fiecare. Iar Cristi n-ar fi avut chef să vorbească despre eroul căzut la Mărășești. N-a adus niciodată vorba despre el, pentru că de fiecare dată când și-l închipuia, cu greu își putea stăpâni lacrimile. Vitejii, cum spunea maică-sa, nu sunt plânși, ci venerați. Imaginea lui Gheorghe Vasile, tot mai estompată odată cu trecerea timpului, îl bântuia nopți la rând, nelăsându-l să închidă ochii nici măcar preț de câteva secunde. Pentru că micuțul Cristi îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câteva clipe chipul acela angelic, care i-a bântuit atâtea nopți și rugăciuni. A vrut s-o atingă pe față cu vârful degetelor și să fugă, zburdând apoi și strigând precum cel mai fericit copil de pe pământ, însă și-a stăpânit impulsul cu toate puterile. Își imaginase de atâtea ori această scenă, cu ani în urmă, o repetase și avea inventate replici și dialoguri pentru orice situație, însă nimic nu părea să se potrivească acum, când chiar o reîntâlnise. — Nu mă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nimic mai mult. Să lăsăm povestea frumoasă exact cum s-a întâmplat. Să n-o facem nici mai mică, nici mai mare. Și ochii ei sclipeau. Buzele le avea întredeschise de uimire, respira încet și încerca cu greu să-și stăpânească emoțiile. Atunci Cristi s-a aplecat spre ea și a sărutat-o. Cei doi și-au închis ochii și s-au pierdut în acel sărut, când soarele cald ce anunța începutul verii abia începea să răsară și bulevardul mare al
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îl făcea să se piardă într-o lume magică, ce părea învăluită numai de dragoste și pasiune. Cu o delicatețe uimitoare, se prefăcea și ușor stân- gace, timidă, în prezența dizeurului, cât să-i dea senzația că abia își poate stăpâni sentimentele pentru el. Avea o voce caldă, ca a unui copil, și tremura ușor din glas atunci când Cristi o privea cu poftă. Se înroșea și își ducea imediat mâna subțire și gingașă peste buze, cu privirea în jos, amețindu-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de România, în care cei care purtau uniforma militară trebuiau priviți ca niște eroi. A învățat să înghită, să tacă și să-și lase tot mai des capul în pământ, să răspundă politicos jignirilor și provocărilor, a învățat să se stăpânească și mai ales să-și țină în frâu dispe- rările, jonglând pe marginea nebuniei în timpul care părea să nu se mai sfârșească niciodată. Peste câteva zile, Cristi este trimis sub escortă la Centrul de Recrutare din Brăila. Între timp, Virgiliu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trăitori de secole În marginea și sub călcâiul brutal și indiferent a trei mari imperii, care s-au regăsit cu uimire În oglinda noii istorii ca o nație unică, vorbind o limbă ce curgea dintr-o uriașă cultură și civilizație, stăpânind „de pe o zi pe alta” o țară care poseda o rară bogăție de forme de relief și de resurse! Cincizeci de ani de așa-zis comunism au zdruncinat binișor pietrele de fundație puse În grabă și În puțină vreme - nici un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne retragem În „citadelele” noastre, cărțile, revistele pe care le conduceam - unii dintre noi - și Îngustul cerc de prieteni care au rămas credincioși nu numai persoanei noastre, dar și felului și viziunii asupra artei pe care o aveam și o stăpâneam. Când afirmam mai sus că „nu pricep mare lucru din post-modernism” voiam să spun că regulile acestui hai să-i zicem „nou curent literar” se opun radical criteriilor pe care le aplic eu În arta romanului, criterii, reguli pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
până când am ajuns eu Însumi să mă suspectez dacă nu de nebunie, oricum de un fel de autism. Acea dereglare a creierului care nu-ți permite contacte cu cei din jur și care, În același timp, te Împiedică să-ți stăpânești propriile-ți impulsuri. Și atunci, ca Într-un basm, a apărut un „personaj” total necunoscut mie și care a Început să vorbească În interiorul corpului meu ca Într-o scoică, ceea ce filosofii numesc „eul”. E de prisos să adaug că nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Castor Ionescu, „suferind” de o sangvinitate temperamentală covârșitoare și blocantă pentru el, nu numai visează, dar și creează zeci și zeci de exerciții, care mai de care mai inventive și ciudate, cu scopul de a se „flegmatiza”, de a-și stăpâni gesturile, reflexele și apoi chiar gândurile, raționamentele și, de ce nu, destinul, În felul În care „ar fi făcut-o”, În ideea lui, un flegmatic! După cum se vede, chiar și târziu, În jurul vârstei de patruzeci, când am scris acest roman, pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o exersau asupra mea femeile și, uneori, chiar și fetele care erau cu câțiva ani mai În vârstă. O pulsiune precoce sexuală poate explica acest fapt, dar și, printre altele, o nevoie, o foame adâncă, devoratoare, de autoritate care mă stăpânea. Mă atrăgeau femeile care semănau cu tânăra și frumoasa mea Mamă, brunete, cu ochi negri și nasul drept, atracție ușor psihanalizabilă, dar și acele femei din anturajul părinților mei, care, dincolo de ceea ce se cheamă frumusețe, armonia figurii și a siluetei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toți Românii, acea Înghețare a pulsațiilor și sentimentelor, necazurilor, vitregiilor, ca și a izbânzilor În litera scrisă, ceea ce numim Cultură și care dă nu numai identitate, dar și rezistență, stabilitate și legitimitate unei populații! Care Îi dă dreptul de a stăpâni nu numai un tertitoriu, dar și de a avea istorie. Când am ajuns În ziua de 15 martie ’90 la București cu mașina, aproape nu găseam un loc unde să parchez, nu vedeai pe nicăieri picior de milițian, din cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bizantinilor, și iarăși bulgarilor. În secolul al XIV-lea, apare ca un mic stat de sine stătător, condus de Dobrotici (de unde probabil și numele provinciei). A fost apoi Încorporată țării Românești, dar la scurt timp cucerită de turci, care au stăpânit-o patru secole și jumătate, până la 1878, când a revenit României (În urma războiului ruso-româno- turc din 1877-1878). Avea pe atunci o populație amestecată, grupul islamic: turcii și tătarii, fiind mai numeros decât românii. Românii au colonizat teritoriul și l-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a Europei Sud-Estice. Jumătatea nordică a Peninsulei Balcanice a făcut parte din Imperiu timp de vreo opt secole, interval care a permis instalarea și consolidarea unei puternice vieți romane. La nord de Dunăre, pe actualul teritoriu al României, romanii au stăpânit doar jumătate din Dacia. Provincia Dacia a făcut parte din Imperiu doar 165 de ani (din 106 până În 271, când a fost abandonată, romanii retrăgându-și frontiera pe linia Dunării), ceea ce poate ridica Întrebări cu privire la amploarea romanizării. Pe de altă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]