11,672 matches
-
Oxford au ajuns să fie atribuite lui 'William Shakespeare.'” Lansarea filmului "Anonymous" a coincis cu terminarea celui de-al 13-lea baktun, data care marchează baza empirică a filmului lui Emmerich "2012", aceasta fiind celebrată de indigenii maiași care au supraviețuit, în special de către populația Quiche. Emmerich a regizat thrillerul de acțiune "White House Down", care povestește despre un asalt realizat asupra Casei Albe de către o grupare paramilitară. Scenariul a fost scris de către James Vanderbilt și a fost achiziționat de Sony
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
Este un proiect în care împarte istoria muzicii în patru perioade. În primul capitol tratează muzica folosită în ritualurile de vânătoare, religioase și medicinale din perioada Epocii de piatră, analizând inscripții găsite pe morminte, precum și a trăsăturile „primitive” care au „supraviețuit” în cultura muzicală a popoarelor indigene. Încearcă astfel o analiză a muzicii primitive pe care o compară cu cea actuală a acestor popoare. Demonstrează că Epoca de piatră este o perioadă mult mai bogată decât, ar părea, la prima vedere
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
Vespasian i-a aranjat lui Iosephus o recăsătorire cu o evreică luată în sclavie de romani, de care a divorțat și și-a luat o a treia soție, originară din Alexandria, cu care a avut trei băieți, dintre care a supraviețuit numai unul, Flavius Hircanus, care va deveni demnitar roman. Prin anul 75 Iosephus divorțează și se recăsătorește - pentru a patra oară - cu o evreică dintr-o familie distinsă, originară din Creta, cu care va avea alți doi băieți, pe Flavius
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
cu toate că odată cu Napoleon și diferitele suprimări din timpul sau (confiscarea tuturor conventelor și interzicerea de a trăi că frați), frații conventuali și nu numai au avut foarte mult de suferit, în Europa ei au reușit într-o oarecare măsură să supraviețuiască (adesea în acord tacit cu autoritățile locale) și să rămână în unele dintre bisericile în care slujeau confecționându-și haină franciscana din material de culoare neagră (culoarea reverendei preoților diecezani, aceștia fiind singurii care puteau să slujească și să desfășoare
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
al lui Marry Gerbrants și a lui Adriaen Cornelisz. La școală Bredero a învățat franceza, engleza și latina. Mai târziu fiind ucenicul pictorului Francesco Badens, din Antwerp, a primit lecții de pictură, dar nici o pictură de a sa nu a supraviețuit până în zilele noastre. În 1611 devine membru al societății dramatice rederijkerskamer, ("Camerele retoricii"), devenind prieten cu Roemer Visscher and P.C.Hooft. Moare în anul 1618, la vârsta de 33 de ani, răpus de pneumonie.
Gerbrand Adriaensz Bredero () [Corola-website/Science/319245_a_320574]
-
dovezi, el a fost condamnat pentru crimă. Walter a mers în camera de hotel, a scris "The Number 23", scriind capitolul 23 pe pereți, podea și pe orice altă parte a camerei, iar apoi a sărit de pe balcon. El a supraviețuit, dar a suferit leziuni grave. Walter a ajuns în institutul în care lucra dr. Leary. Dr. Leary a citit manuscrisul și, după publicarea acesteia, a devenit obsedat el-însuși de numărul 23. Din cauza căderii, Walter a suferit pierderi de memorie și
Numărul 23 () [Corola-website/Science/319248_a_320577]
-
și o parte din mușchii respiratori, și care s-a retras treptat în cursul a trei ani. Vreme îndelungată a fost țintuit la pat, conectat la „plămâni de oțel”, apoi a făcut fizioterapie. În cele din urmă, a reușit să supraviețuiască și să revină la viața normală. Rămănând cu niște pareze temporare la mâna dreaptă și la două degete de la mâna stângă, a fost nevoit să întrerupă pianul, dar a izbutit să cânte la acordeon. La 14 ani, în urma divorțului părinților
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
explozia îl împiedică să-l mai găsească pe Jack. După ani, pe patul de moarte, regele îi aduce un omagiu lui Jack și celor 300 care au apărat regatul în momentele acelea de cumpănă, fiind încredințat că și Jack a supraviețuit.
Cei 301 () [Corola-website/Science/319313_a_320642]
-
pentru că nu i-ar mai fi rămas combustibil pentru operațiile militare viitoare. Dacă flota nu s-ar fi întors în Japonia ci rămânea în apele din sud, nu puteam să o alimentăm cu combustibil și muniție. Așa că degeaba ar fi supraviețuit flota luptei în Filipine, că după aceea nu ne-am fi putut folosi de ea”. unde: (Notă: această acțiune este numită de Morison ca „Lupta din strâmtoarea Palawan”, alții ca „Bătălia din strâmtoarea Palawan”). Forța principală japoneză „Forța din Centru
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a pornit nimeni să salveze supraviețuitorii, astfel pierderea americanilor ridicându-se la aproxximativ 1000 marinari și piloți, pierderile japonezilor nu se cunosc precis. Flota de nord a amiralului Ozawa era formată din patru portavioane (din Zuikaku - ultimul portavion care a supraviețuit din cele șase portavioane care au participat la atacul de la Pearl Harbor) și trei portavioane ușoare: Zuihō, Chitose și Chiyoda, din două cuirasate din primul război mondial, transformate parțial în portavioane: Hyūga și Ise, dar care în timpul luptei nu aveau
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
grele ale navelor aflate sub comanda lui Lee. Dimineața Ozawa a trimis 75 de avioane împotriva Flotei a 3-a. Marea majoritate a avioanelor au fost doborâte de avioanele de patrulare, flota americană nefiind afectată. Puținele avioane japoneze care au supraviețuit au aterizat la baze terestre aflate în Luzon. Ca răspuns, în timpul nopții, amiralul Mitchel care avea comanda tactică a unității TF38 a ordonat primul atac aerian la care au participat 180 de avioane, înainte ca Grupul de Nord japoneză să
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
s-a petrecut în drumul spre Lună, când modulul lunar era încă disponibil cu întreaga sa dotare de consumabile. Dacă explozia ar fi avut loc după aterizare sau pe drumul de întoarcere după abandonarea modulului lunar, echipajul nu ar fi supraviețuit. La aproximativ 46 de ore și 40 de minute de la lansare, indicatorul rezervorului de oxigen 2 a ieșit din scală, arătând peste 100% și a rămas așa, probabil din cauza izolației interne. Pentru a ajuta la determinarea cauzei, echipajului i s-
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
cauzată de un generator termoelectric cu izotopi radioactivi SNAP 27 aflat la bord. Dacă misiunea ar fi aselenizat generatorul nuclear ar fi fost utilizat pentru alimentarea pachetului experimental de la suprafața lunară și ar fi fost lăsat pe Lună. Generatorul a supraviețuit reintrării în atmosferă (așa cum a fost proiectat) și a aterizat în Groapa Tonga. Deși va rămâne radioactiv timp de încă 2000 de ani, el nu pare să emane conținutul de de plutoniu radioactiv. Casca costumului lunar al lui Jim Lovell
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
și tuturor bătrânilor li s-au tăiat bărbile. Nu se va ști niciodată câți evrei au fost omorâți în ziua aceea și câți mai târziu. Se știe numai că din cei 543 de locuitori evrei ai celor două Jadove, au supraviețuit masacrelor de acasă, a celor din convoaie, a celor din lagărul Edineț și a celor din Transnistria, numai 80 de suflete" . Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Începând din
Jadova, Storojineț () [Corola-website/Science/315532_a_316861]
-
și tuturor bătrânilor li s-au tăiat bărbile. Nu se va ști niciodată câți evrei au fost omorâți în ziua aceea și câți mai târziu. Se știe numai că din cei 543 de locuitori evrei ai celor două Jadove, au supraviețuit masacrelor de acasă, a celor din convoaie, a celor din lagărul Edineț și a celor din Transnistria, numai 80 de suflete" . Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Începând din
Jadova Nouă, Storojineț () [Corola-website/Science/315543_a_316872]
-
născut cu mult mai puțini copii cu spină bifidă, iar cel mai mare număr de cazuri cu hidrocefalie la o vârstă fragedă apare la bebelușii născuți prematur, uneori datorită bolilor materne sau fumatului. Dar chiar și bebelușii foarte mici pot supraviețui la ora actuală, dar funcțiile lor vitale, care în mod normal sunt îngrijite în timpul sarcinii de către mamă, trebuie controlate artificial. Schimbări rapide și inevitabile ale presiunii arteriale pot duce la sângerări în creier, iar sângele din această hemoragie blochează sistemul
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
sângerări în creier, iar sângele din această hemoragie blochează sistemul de absorbție de tip sită a LCR ducând la hidrocefalie post-hemoragică. Hemoragia în creierul adulților (atacul cerebral) este similară și poate duce de asemenea la hidrocefalie în cazul celor ce supraviețuiesc. Leziunile la cap pot avea uneori același efect. Un alt mod prin care pot fi blocate căile LCR este prin reziduuri și puroi din infecțiile acute ale membranelor care înconjoară creierului (meningită). Aceasta poată apărea la bebelușii care erau sănătoși
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
echipajului și multe alte fragmente ale vehiculului au fost în cele din urmă recuperate de pe fundul oceanului după o îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei au supraviețuit distrugerii inițiale a navetei. Totuși, naveta nu avea sistem de evacuare și astronauții nu au supraviețuit impactului compartimentului echipajului cu suprafața oceanului. Dezastrul a avut ca efect oprirea pentru 32 de luni a programului navetelor spațiale și formarea Comisiei Rogers
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
oceanului după o îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei au supraviețuit distrugerii inițiale a navetei. Totuși, naveta nu avea sistem de evacuare și astronauții nu au supraviețuit impactului compartimentului echipajului cu suprafața oceanului. Dezastrul a avut ca efect oprirea pentru 32 de luni a programului navetelor spațiale și formarea Comisiei Rogers, o comisie specială numită de președintele american Ronald Reagan pentru a investiga accidentul. Comisia Rogers a
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
separat de rezervorul exterior și au continuat în zbor necontrolat timp de încă 37 secunde. Carcasele propulsoarelor erau făcute din plăci de oțel de grosime și erau mult mai solide decât orbiterul și decât rezervorul exterior; astfel, ambele propulsoare au supraviețuit dezmembrării navetei, desi propulsorul din dreapta încă mai suferea de pe urma arderii articulației care a declanșat procesul de distrugere a lui "Challenger". La centrul de control al misiunii, în momentul dezintegrării navetei "Challenger", s-a auzit doar zgomot alb pe legătură radio
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
a avut loc de fapt). Dacă ar fi avut loc o explozie, întreaga naveta ar fi fost distrusă pe loc, aducând în acel moment moartea echipajului. Cabina echipajului, precum și propulsoarele, elemente ce aveau din construcție o constituție mai robustă au supraviețuit dezmembrării vehiculului de lansare; în vreme ce propulsoarele au fost detonate de la distanță, cabina detașata a continuat pe o traiectorie balistică, si a fost văzută ieșind din norul de gaze la Ț+75.237. La douăzeci și cinci de secunde după dezmembrarea vehiculului, ce
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
nepresurizat, si nu ar fi putut ajuta membrii echipajului să rămână conștienți. Cabina a lovit suprafața oceanului cu aproximativ , cauzând o frânare instantanee de peste 200 "G", mult peste limitele structurale ale compartimentului echipajului și pește limitele la care se poate supraviețui impactului. La 28 iulie 1986, contraamiralul Richard H. Truly, administrator asociat al NAȘĂ pentru zbor spațial și fost astronaut, a dat publicității un raport din partea lui Joseph P. Kerwin, specialist biomedical de la Centrul Spațial Johnson din Houston, legat de decesul
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
regulile erau diferite din loc în loc, dar înțelegând că este nevoie de reguli unitare, unii literați ai timpului, precum Sanetaka Sanjōnishi, Munenobu Shino, Sōgi și Shōhaku, au contribuit la stabilirea unui format pentru desfășurarea ceremoniei. Stilurile Sanjōnishi și Sōgi au supraviețuit până în zilele noastre. Lemnul aromat este uneori foarte scump: un gram de "kyara" (o specie de calembac) de calitate superioară, de exemplu, fiind uneori chiar și de 3 ori mai scump decât aceeași greutate în aur. Savurarea mirosului produs prin
Kōdō () [Corola-website/Science/315634_a_316963]
-
astfel încât nici o fotografie a ei într-un scaun cu rotile să nu fie făcută. În 30 martie 2002, la ora 15:15, Regina mamă a murit în somn în Royal Lodge, Windsor Great Park, cu singura ei fiică care a supraviețuit, Regina Elizabeta a II-a, la căpătâiul ei. Ea a suferit de o răceală în ultimele patru luni din viață. Ea avea 101 de ani, fiind cel mai longeviv membru al familiei regale din istoria Marii Britanii. Acest record a fost
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
Nicolae a construit Palatul Oreanda pentru ea. La sfâritul anului 1854, Alexandra Feodorovna era foarte bolnavă însă a reușit să-și revină. În 1855 Țarul Nicolae a contactat o gripă și a murit la 6/18 februarie. Alexandra Feodorovna a supraviețuit soțului ei cinci ani. S-a retras la Palatul Alexander la Tsarskoe Selo și a rămas în termeni buni cu metresa soțului ei, Barbara Nelidova, pe care a numit-o cititorul ei personal. Sănătatea Împărătesei mamă a devenit din ce în ce mai fragilă
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]