11,591 matches
-
în formarea politicii externe a regatului. El a reușit să convingă un grup de cumani să accepte suzeranitatea maghiară în 1228 și a format un nou banat, cel al Severinului în 1231. Imediat după ce i-a succedat tatălui său la tron în 1235, Bela al IV-lea a încercat să recucerească teritoriile pierdute de regatul maghiar. Încercările militare ale sale au creat o sciziune uriașă între monarh și nobilii maghiari într-un moment în care mongolii se pregăteau să atace Europa
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
în epocă încât regele să fie acuzat că ar fi fost la originea invaziei mongole din 1285, în ciuda victoriei regelui Ladislau al IV-lea împotriva invadatorilor . Când Ladislau al IV-lea a fost asasinat în 1290, Sfântul Scaun a declarat tronul Regatului Ungariei ca vacant și a oferit coroana lui Carol Martel, principele moștenitor al Regatului Neapolelui, a cărui mamă era sora lui Ladislau al IV-lea. Pretenția lui la tron a fost acceptată doar de unii din nobilii croați, printre
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
-lea a fost asasinat în 1290, Sfântul Scaun a declarat tronul Regatului Ungariei ca vacant și a oferit coroana lui Carol Martel, principele moștenitor al Regatului Neapolelui, a cărui mamă era sora lui Ladislau al IV-lea. Pretenția lui la tron a fost acceptată doar de unii din nobilii croați, printre care Paul I Šubić, banul Croației și al Bosniei. Marea majoritate a nobililor l-au sprijinit pe Andrei al III-lea, nepotul lui Andrei al II-lea, deși legitimitatea tatălui
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Andrei al III-lea a murit, Carol Robert de Anjou, fiul lui Carol Martel, s-a deplasat în mare grabă la Esztergom unde a fost încoronat ca rege. În ciuda încoronării sale, cei mai mulți lorzi maghiari s-au opus venirii sale pe tron, deoarece ei promiseseră deja coroana fiului regelui Boemiei Venceslau al II-lea, Venceslau al III-lea. Tânărul Wenceslaus nu a reușit să preia controlul asupra Ungariei și a renunțat de aceea în în 1305 în favoarea lui Otto al III-lea
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
cu monede din aur) au produs o criză de metal prețios pe piața europeană, care s-a încheiat doar după moartea monarhului in 1342.. Văduva lui, Elżbieta Łokietkówna, a transportat cantități uriașe de metal în Italia pentru ca să sprijine pretenția la tron a fiului ei Andrei la tronul Regatului Neapolelui. În cele din urmă, Andrei, care era principele consort al reginei Giovanna I a Neapolelui a fost asasinat în 1345. Fratele lui Andrei, Ludovic I al Ungariei, a acuzat-o pe regină
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
o criză de metal prețios pe piața europeană, care s-a încheiat doar după moartea monarhului in 1342.. Văduva lui, Elżbieta Łokietkówna, a transportat cantități uriașe de metal în Italia pentru ca să sprijine pretenția la tron a fiului ei Andrei la tronul Regatului Neapolelui. În cele din urmă, Andrei, care era principele consort al reginei Giovanna I a Neapolelui a fost asasinat în 1345. Fratele lui Andrei, Ludovic I al Ungariei, a acuzat-o pe regină de asasinat și a condus două
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
universitate în orașul său în 1367, dar se pare că această instituție de cultură a fost închisă după moartea sa din 1375. Ludovic I a murit fără să lase în urmă urmași de gen masculin și a fost succedat la tron în 1382 de fiica sa, Maria. Cei mai mulți dintre nobili s-au opus cu vehemență guvernării unei regine. Aceștia și-au exprimat sprijinul pentru ultimul membru masculin al dinastiei Angevine, Carol de Durazzo, care reușise să obțină tronul Regatului Neapolelui cu
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
fost succedat la tron în 1382 de fiica sa, Maria. Cei mai mulți dintre nobili s-au opus cu vehemență guvernării unei regine. Aceștia și-au exprimat sprijinul pentru ultimul membru masculin al dinastiei Angevine, Carol de Durazzo, care reușise să obțină tronul Regatului Neapolelui cu sprijinul puternic al lui Ludovic I. Chiar și partizanii tinerei regine erau divizați, cei mai mulți propunând căsătoria ei cu Sigismund de Luxemburg, unul dintre frații lui Venceslau al IV-lea, în vreme ce facțiunea mamei reginei, Elisabeta, a sprijinit căsătoria
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
pe rege. În 1403, un alt grup de nobili nemulțumiți au reușit să încoroneze pentru scurt timp un alt rege, care nu a reușit să-și consolideze puterea, dar a avut suficient timp pentru ca să vândă Dalmația Veneției Sigismund, revenit pe tron, nu a reușit să recucerească teritoriul, dar a devenit rege al Boemiei în 1419. În 1404, Sigismund a introdus „Placetum Regium”. În conformitate cu acest decret, bulele și mesajele papale nu puteau fi pronunțate în Ungaria fără aprobarea regelui. Sigismund a fost
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
atacarea Ungariei. Sigismund a murit în același an, iar următorii doi regi ai Ungariei, Albert al II-lea (1437-1439) și Vladislav I (1439-4144), au murit în campanile antiotomane. După moartea lui Vladislav al III-lea, nobilii maghiari au ales pe tron un rege-copil, Ladislau al V-lea Postumul, iar pentru funcția de regent pe aristocratul de origine română Iancu de Hunedoara, care urma să conducă regatul până la majoratul monarhului. Iancu de Hunedoara era fiul unui nobil mărunt, care se distinsese în
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
scurtă vreme după această victorie de ciumă bubonică. Unii dintre magnați se temeau de popularitatea lui Iancu și îl urau pentru taxele pe care le impusese. În plus, ei se temeau ca nu cumva fii regentului să îl îndepărteze de pe tron pe Ladislau. Magnații au uneltit să îi ucidă pe cei doi frați Corvin: i-a invitat la curtea regală, iar fratele cel mai în vârstă a fost executat. Matei Corvin a ajuns prizonier în Boemia. Mica nobilime s-a dovedit
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Ladislau, micii nobili au plătit răscumpărarea cerută pentru eliberarea lui Matei și l-a proclamat rege. Acesta a fost primul caz în Regatul Ungariei în care un nobil fără obârșie regală și fără puternice relații la curte să urce pe tronul țării. Deși Matei Corvin a convocat cu regularitate Dieta și a lărgit puterile politice în comitate ale micii nobilimi, el a exercitat în fapt o conducere absolutistă prin intermediul birocrației seculare. El a angajat aproximativ 30.000 de mercenari străini pentru
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
lucrări filozofice și științifice a secolului al XV-lea și a doua ca mărime după Biblioteca Vaticanului, care conținea în principal scrieri religioase. Biblioteca sa renascentistă este unul dintre Locurile din Patrimoniul Mondial a UNESCO. Datorită luptelor politice pentru ocuparea tronului imperial, Matei Corvin s-a mutat la Viena, unde a murit în cele din urmă în 1490. Magnații, care nu doreau în fruntea statului un alt rege puternic, au permis ascensiunea la tron a lui Vladislav al II-lea, rege
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
a UNESCO. Datorită luptelor politice pentru ocuparea tronului imperial, Matei Corvin s-a mutat la Viena, unde a murit în cele din urmă în 1490. Magnații, care nu doreau în fruntea statului un alt rege puternic, au permis ascensiunea la tron a lui Vladislav al II-lea, rege al Boemiei, pe care l-au ales monarh datorită proverbialei sale slăbiciuni. Acest rege era cunoscut ca regele „Dobže” (în traducere „Bine”), datorită obiceiului său de acceptarea a oricărui act care îi era
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
putut să obțină sprijinul fratelui lui, Carol Quintul, pentru continuarea cu succes a luptei împotriva otomanilor. În 1538 George Martinuzzi, consilierul lui Zápolya, a negociat tratatul de la Nagyvárad dintre cei doi rivali. Principala prevedere a acestui tratat viza urcarea pe tronul unei Ungarii reunificate a lui Ferdinand după moartea lui Zápolya, care în acel moment nu avea urmași. Înțelegerea a fost denunțată de Zápolya atunci când s-a căsătorit și a avut un copil. În condițiile rivalității dintre cei doi regi maghiari
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Roger (d. 1190) a fost un nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Andria și mare șambelan în Regatul Siciliei, ajungînd chiar pretendent la tronul regatului după moartea regelui Guillaume al II-lea din 1189. S-a resupus că Roger ar fi fost strănepotul lui Drogo de Hauteville, însă nu există vreo evidență în acest sens. În 1177, alături de arhiepiscopul Romuald Guarna de Salerno, Roger
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
a rezistat inițial în fața pretențiilor lui Tancred de Lecce față de cele ale Constanței, fiica fostului rege Roger al II-lea și soția împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, fiul lui Barbarossa, deși chiar și el însuși emitea pretenții asupra tronului. El avea de partea sa mulți dintre baronii din peninsulă, însă cancelarul lui Tancred de Lecce, Matei de Ajello, răspândise zvonuri sordide despre viața sa privată, iar sprijinul de care se bucurase contele de Andria s-a erodat rapid. Roger
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
niciodată domnia. În 1262, papa a revenit asupra deciziei anterioare și a conferit regatul fratelui regelui Ludovic al IX-lea al Franței, Carol de Anjou, care a reușit să îl deposedeze pe Manfred în 1266. Conradin a continuat să pretindă tronul până când a fost executat prin decapitare de către Carol de Anjou în 1268. Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei, pretendent la coroana Siciliei între 1254 și 1263. Regele Petru al III-lea al Aragonului, ginere al lui
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
sau "Trinacria", în stipulațiile tratatului încheiat între cele două state. Martin I a murit fără a avea moștenitori, iar Regatul Siciliei a fost moștenit de către tatăl său, care l-a unit cu Regatul Aragonului. La încheierea Războiului de succesiune la tronul Spaniei, în virtutea tratatului de la Utrecht, Sicilia a fost cedată către Casa de Savoia Spaniolii au invadat regatul în 1718. Ducele de Savoia l-a cedat Austriei în 1720 prin tratatul de la Haga. Ducele Carol I de Parma a cucerit regatul
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
Sicilia a fost cedată către Casa de Savoia Spaniolii au invadat regatul în 1718. Ducele de Savoia l-a cedat Austriei în 1720 prin tratatul de la Haga. Ducele Carol I de Parma a cucerit regatul în timpul Războiului de succesiune la tronul Poloniei. La sfârșitul războiului Sicilia a fost cedată ducelui de Parma. În 1816, Regatul Siciliei s-a reunit cu Regatul Neapolelui.
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
-lea al Ierusalimului era încă ținut captiv la musulmani, Guillaume a devenit conetabil și regent al Regatului Ierusalimului. În 1127-1128, el a fost trimis cu o misiune în Franța, alături de Hugo de Payens, pentru a căuta un soț pentru moștenitoarea tronului Ierusalimului, fiica lui Balduin, Melisenda. Guillaume a murit fără a avea moștenitori direcți, drept pentru care a fost succedat ca principe de Galileea de către nepotul său de frate, Elinard de Bures, fiul lui Geoffroi.
Guillaume I de Bures () [Corola-website/Science/328285_a_329614]
-
Manuel I prin trimiterea de săgeți aprinse asupra palatului imperial. În pofida tuturor acestora, atacul asupra Bizanțului nu a produs rezultate durabile. Regele a murit la Palermo în 26 februarie 1154, fiind înmormântat în catedrala panormitană. El a fost succedat pe tron de către cel de al patrulea fiu al său, Guillaume I "cel Rău". Prima căsătorie a lui Roger a avut loc în 1117, cu Elvira de Castilia, una dintre fiicele regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei. Când aceasta a murit
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
fii, și incitând la masacrarea musulmanilor din Palermo. La început, cel mai mare dintre acei doi fii, Roger al IV-lea de Apulia, era destinat a fi încoronat în locul regelui Guillaume, însă curând populația a trecut la sprijinirea urcării pe tron a lui Simon însuși. Însă înainte ca Simon să se impună, rebeliunea a fost reprimată. Participanții la insurecție au fost nevoiți să îl elibereze pe rege și să se retragă la castelele lor. Iertarea le-a fost acordată doar cu
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
perechea imperială se îndrepta către sud pentru a pretinde Regatul Siciliei în numele Constanței, care era fiică postumă a lui Roger al II-lea cu cea de a treia soție a acestuia, Beatrice de Rethel și, ca urmare, moștenitoare legitimă a tronului. Constanța îl însoțea pe soțul ei în fruntea unei substanțiale armate imperiale care se deplasa prin "Regno". Orașele din nordul regatului și-au deschis porțile în fața lui Henric, inclusiv primele bastioane normande, Capua și Aversa. Salerno, cândva reședința lui Roger
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
două decenii de aproape continuă pace și prosperitate. Din acest motiv el a fost poreclit în epocă "cel Bun". El a murit în 1189 fără a avea moștenitori, fapt care a condus la declinul regatului. Tancred de Lecce a preluat tronul, însă a fost nevoit să lupte cu o revoltă a vărului său, Roger de Andria și să se confrunte cu invazia împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, care intervenea în numele soției sale, Constanța de Hauteville, fiică a lui Roger
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]