10,602 matches
-
când, în 1759, în epoca în care Fiul nelegitim și Tatăl de familie tocmai fuseseră create, aria de joc se mărește prin suprimarea banchetelor plasate pe părțile laterale ale scenei. Din momentul în care comedianții dispun de o scenă mai vastă, jocul poate deveni mobil și ritmul se accelerează, intrările și ieșirile fiind facilitate de eliberarea laturilor scenei. În ceea ce-l privește pe Voltaire, el a descoperit în Anglia un tip de joc diferit de cel al actorilor francezi, firesc și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care Diderot vrea să apere condiția actorului, prea adesea criticată, și să-l investească pe comediant cu o înaltă funcție morală, asemănătoare celei a predicatorului, face o activitate de propagandă ca în Enciclopedie. În schimb, în Paradoxul, întreprinde o vastă reflecție fenomenologică pe care numai moartea o va întrerupe, reflecție rezervată unui cerc restrâns de cititori prieteni cărora le trimite textul sub formă manuscrisă. Nu toți contemporanii dramei sunt unanimi în apărarea ei. Marmontel, care nu o înghite, o demolează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe ea însăși. Toate categoriile sociale sunt foarte atașate de această perioadă festivă și de masca ce reprezintă un simbol al ei. De aceea Goldoni intitulează ultima piesă pe care o scrie, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În Scrisoare pentru Tineri (Lettre à la Jeunesse) scrisă la ieșirea de la o reprezentație a lui Ruy Blas la Comedia-Franceză, care a dezlănțuit entuziasmul presei, Zola se adresează tinerilor pentru a le arăta că ideologia unei asemenea piese este o vastă înșelătorie, că o morală atât de idealistă nu poate fi decât mincinoasă. Zola subliniază de asemenea incoerențele și aproximările grăbite din Prefața la Cromwell. Tabloul făcut de Hugo asupra celor trei vârste ale umanității și despre cele trei etape literare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
locul corpului în spațiu. Ei concep împreună o scenă nouă, Institutul Jaques-Dalcroze, realizat la Hellerau în 1911. Această "catedrală a viitorului" este un loc unic în care sală și scenă nu sunt separate, oferind o tribună rezervată spectatorilor și un vast spațiu în care se poate dispune în voie de practicabile. Legând sala și scena printr-o scară mare în avanscenă, Appia apare în postură de precursor. Originalitatea acestei scene deschise este atât de mare încât Claudel, după ce a vizitat-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plăsmuire a eposului românesc tradițional: Miorița (1964). Este lucrarea care l-a consacrat și i-a adus Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române. Studiul introductiv, cu cele patru mari secțiuni ale sale (Introducere, Tipologie, Circulație, Geneză), este o adâncită dezbatere asupra vastei problematici a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea Eliade, „tot ce privește tehnica și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
o experiență artistică propriu-zisă, legată de scenă, de teatru. Cea din urmă a fost hotărâtoare pentru viziunea autorului în Ciocoii vechi și noi. Astfel, el a putut desluși cu mai mare înlesnire că forfota fanariotă se identifică pregnant cu o vastă comedie a tartuffismului. Lumea ca teatru ar fi sigiliul epocii alese de F., teatrul ca soluție de amânare a dispariției pentru unii, ca mod de ascensiune parazitară pentru alții. Toți au în comun impuritatea gândurilor ascunse sub jocul de măști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
aproape 85 km. O lucrare hidrotehnică ingenioasă, funcționând fără greș de peste două secole, este conexiunea Timiș - Bega, realizată între 1758-1760, de către inginerul olandez Framaut, pentru regimul habsburgic. Tot din secolul XVIII datează inițierea unor mari lucrări de asanare a unor vaste zone mlăștinoase din Banat, în complexul de bazine hidrografice Bîrzava - Timiș - Bega. Ne-au rămas consemnări interesante și în cronica lui Griselini, din 17808. Același gen de lucrări de asanare a unor mlaștini, cum au fost cele ale Ecedului, s-
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în 1869, este o expresie fidelă a stărilor sociale într-o epocă determinată. Istoricul literar trebuie să țină seama de „vorbă”, de „idee” și mai ales de „operă”, care reprezintă „armonizarea” primelor două; în exercițiul său are nevoie de cunoștințe vaste, din domenii înrudite (filologie, filosofie, istorie), căci fără acestea nu este posibil studiul operei literare și nici stabilirea valorii estetice; istoria literaturii nu urmărește o simplă inventariere, ci o subliniere a „culoarei, tendințelor și ideilor dominante”, la această operație asociindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
de filosofie. În fiecare perioadă sunt analizate genurile predominante și caracteristicile sale esențiale, conceptul de literatură la cei vechi incluzând și istoriografia, geografia, elocința, filosofia ș.a., afirmate pe întinsul teritoriu locuit (sau influențat) de greci. Autoarele vehiculează și sistematizează o vastă informație, de la apariția scrisului până la constituirea și impunerea formelor de expresie ce stau la baza literaturii europene, punând totodată în evidență răspândirea și diversitatea lor în numeroasele centre contaminate de geniul elenic. Lucrare de comparatistică, Poezia latină în lumina influențelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
alcătui cărți de istorie în vederea familiarizării cititorului nespecializat: O istorie a Greciei antice (1988), până la moartea lui Alexandru Macedon, continuă cu Istoria epocii elenistice (1996), scrieri în care nu s-a mulțumit cu o simplă înșiruire de evenimente succedate pe vastul teritoriu cucerit de elini, ci a pus în valoare strălucitele lor realizări materiale și spirituale, contribuția lor imensă la cultura omenirii prin dezvoltarea unor discipline ca arhitectura, sculptura, ceramica, medicina, geografia, istoriografia, filosofia, literatura, oratoria, retorica ș.a. Solida formație pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
occidentală, cu posibile răsfrângeri În Africa de Nord și Siberia. (Începând din paleoliticul târziu, fracționările sunt destul de asemănătoare cu cele care vor rezista până În 1492 d.Hr., motiv pentru care este bine să descriem separat ariile culturale identificate arheologic.) În această arie vastă, o serie de manifestări iconografice și non-iconografice permite adunarea Într-un context a manifestărilor religioase care devin mai clare. După cum am arătat deja, se observă o dezvoltare Însemnată a unor obișnuințe din paleoliticul timpuriu: folosirea pigmenților, adunarea de curiozități naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ultima glaciațiune se termină rapid, iar clima și peisajele de tipul celor de astăzi revin (acum 13 000-10 000 de ani). În această perioadă, lumea conceptuală descrisă mai sus cuprinsese, cu nuanțări și variații, toată Eurasia temperată și rece, inclusiv vastele regiuni din Nord, de unde grupuri de oameni Încep să treacă cu regularitate În America. Același tip de moștenire se regăsește și În jurul Mediteranei, unde fuzionează cu diferite culturi născute departe de Eurasia leptolitică. Singurul fenomen de amploare, care pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deosebesc recurențe și afinități sugestive Între leptolitic și neolitic. Din Ucraina până În Moravia, ne aflăm probabil În fața unor culturi cu o puternică permanență teritorială, a unor triburi unite În urma unui regim milenar de competiție și de schimb de-a lungul vastelor „pământuri joase” europene. Odată cu adoptarea vieții rurale, se Înregistrează creșteri ale populației și - după 5 000 Î.Hr. - concentrarea acestora În mari sate sau orașe În devenire. În iconografia și sfera religioasă reapar statuete feminine, femei-pasăre și motive ornamentale, neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a potențialului economic al țării au fost enorme. Cucerirea de noi teritorii, necesitatea controlării siguranței și fidelității lor favorizează Întărirea unei clase militare care, până În acest moment, nu existase În Egipt. Nevoia de a organiza un teritoriu mult mai vast decât cel antic, de a planifica expediții, de a tezauriza și administra o realitate financiară incomparabil mai complexă determină creșterea numărului de funcționari și, alături de aparatul administrativ al statului, administrația paralelă a templelor Își dublează practic numărul. Se constituie astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constituit punctul esențial de legătură Între lumea mesopotamiană și cea egee, a cunoscut, Începând cu epoca neolitică, Înflorirea unor culturi diverse care au lăsat mărturii despre propriile lor credințe religioase. Atestarea arheologică și textuală, legată de o arie atât de vastă ca Anatolia și de o perioadă cuprinsă Între mileniile VI-I Î.Hr., nu este În mod cert una omogenă nici din punct de vedere calitativ, nici sub aspect cantitativ. Într-adevăr, doar În cazul celui de-al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regiunea nord-occidentală a Anatxe "Anat"oliei, care corespunde Blaenei clasice. În stadiul actual al cunoașterii nu putem atribui populației palaice nici evenimente istorice, nici formațiuni statale autonome. Mult mai amplu este corpusul textelor legate de limba luviană, răspândită pe teritoriul vast al Anatxe "Anat"oliei meridionale și atestată atât pe tăblițele cuneiforme din arhiva de la Hattușaș (Starke, 1985, 1990), cât și pe inscripțiile monumentale În grafie hieroglifică, posterioare căderii imperiului hitit. Avem cel puțin informații despre existența a două realități politico-statale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de clădiri anexe; el este cel care realizează În regiunea Înaltă din Hattușaș cetatea sacră la care face referire Tut¿aliya, când, pe tăblița de bronz, alătură Hattușaș centrelor de cult tradiționale de la Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda. Zona templieră vastă, ridicată În a II-a jumătate a secolului al XIII-lea, este adăugată, Începând cu domnia lui Tut¿aliya al III/IV-lea (Neve, 1987a; 1987b; 1989-1990; 1992), regiunii joase a orașului unde a fost identificat marele templu 1 dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceea de a lucra cu situațiile clarificate parțial și cu prudență, stăruind acolo unde izvoarele o Îngăduie și expunând aspectele caracteristice sau problemele specifice fără nici o pretenție de exhaustivitate sau continuitate cronologică. Într-adevăr, avem În față un mozaic foarte vast, În care numărul pieselor lipsă este incomparabil mai mare decât numărul celor pe care credem că le putem insera. Așadar, expunerea care urmează urmărește, În special să pună În lumină acele momente, aspecte și tendințe ale manifestărilor religioase ale ariei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o divinitate locală solară), Kashaluxe "Kashalu" (ugaritul Kotharxe "Kothar"), râul divinizat Balikhxe "Balikh", dar și B³radu m³du, „Marele Frig”, legat de grindină și ger, atestat În Biblie ca entitate În subordinea lui YHWHxe "YHWH". Dacă ne Îndreptăm atenția spre repertoriul vast de nume și epitete divine reflectate de antroponimie, tabloul schițat mai sus ne este suficient confirmat, chiar dacă numeroase teonime sunt puțin sau deloc menționate În texte (de exemplu Malikxe "Malik", Damuxe "Damu", Limxe "Lim", Zikirxe "Zikir"): acestea trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de ani (sfârșitul secolului al XIX-lea - jumătatea secolului al XVIII-lea), atestă inovații substanțiale ce caracterizează viața religioasă. Faptul cel mai relevant Îl constituie apariția unor nume divine noi legate de elementul amorit și atestate de un repertoriu onomastic vast, de asemenea de tip semitic occidental. Prin termenul amoriți se desemnează acele grupuri de nomazi, caracterizate de o structură tribală și de o economie pastorală, care ocupau ariile neurbanizate ale Mesopotamiei, ale Siriei și Palestinei. Astfel de popoare (numite Martuxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Gournia, pare acum să sustragă palatele rolului propriu-zis religios ce li s-a atribuit odinioară. Și totuși, ele constituiau Într-o anumită măsură centrul unor interese colective ce nu pot fi reduse la o simplă dimensiune politică sau economică. În vastele spații sau curți ce se deschideau În interiorul lor, la Cnossos, ca și la Phaistos sau la Mallia, cercetătorii au vrut să vadă spații destinate desfășurării unor exerciții acrobatice, realizate pe tauri În fugă, de către tineri atleți reprezentați pe fresce, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de pe temple, fresce, vase, candelabre, oglinzi și lăzi În care se păstrau obiectele votive, dar și date epigrafice și arheologice relative la obiecte votive și la materiale atât de uz sacru, cât și cotidian. Într-o asemenea reconstruire, un spațiu vast a fost acordat - chiar dacă În forme prudente și dirijate - puternicelor analogii stabilite cu ansamblurile de mituri și ritualuri ale lumii grecești, din Grecia Magna, romane și italice, arii cu care Etruria s-a aflat În legătură strânsă și a creat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tot de importanță mare apare existența unui fond de credințe, comune În Etruria, Latium și regiunii umbro-sabine, referitoare la auspiciu și la augur: nu numai Etruria dovedește că are cunoștințe și că folosește practicile augurale În accepțiunea lor cea mai vastă, adică de disciplină a prezicerii, care constituie unul dintre cele mai importante instrumente ale relației dintre om și divinitate, legitimează puterea și organizează spațiile și știința tehnică primitivă, dar tocmai pornind de la fundamentele „teoretice” ale auspiciului etruscii au elaborat acea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a cetăților etrusce. Chiar dacă o influență anterioară sau contemporană a lumii feniciene (căreia i se datorează aspectele „orientale” ale unui cult faimos, cel al Unixe "Uni"-Astartei În sanctuarul de la Pyrgi) este certă, civilizația greacă, În accepțiunea ei cea mai vastă care cuprinde cultura literară și artistică, stilul de viață, tehnologiile productive și militare (și deci formele materiale și culturale ale existenței individuale și sociale), este cea care constituie punctul de referință inevitabil pentru elitele dominante etrusce: acestora din urmă li
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]