105,709 matches
-
(n. 25 decembrie 1854, Hodișa - d. 11 iunie 1926, Salonta) a fost un preot greco-catolic și militant pentru drepturile românilor. a văzut lumina zilei în familia preotului greco-catolic Ioan Fărcaș și a soției acestuia Floriana Szabo. Ioan Fărcaș a făcut parte din grupul de intelectuali sătmăreni care au cerut autorităților timpului reprezentarea proporțională a românilor în organele comitatense. Școala primară și studiile universitare
Traian Fărcaș () [Corola-website/Science/332617_a_333946]
-
zilei de 03 februarie 1959. Avionul s-a întors la 180 de grade la stânga spre nord-vest de aeroport, la o altitudine de aproximativ 2000 de picioare MSL, și a dispărut din câmpul vizual, cinci minute mai târziu, câteva persoane observând luminile avionului cum se îndreaptă spre sol. Beechcraft-ul Bonanza s-a prăbușit într-un lan de porumb, la cinci mile de aerodrom, ducând la uciderea lui Peterson și a celor trei pasageri. Consiliul de Aeronautică Civilă a concluzionat că principala cauză
Roger Peterson () [Corola-website/Science/332584_a_333913]
-
care va ateriza pe nucleul unei comete. Instrumentele sale vor obține primele imagini de la suprafața unei comete și vor face prima analiză a componenței și structurii solului cometei. Ca atare, Philae rămâne oprit în modul de siguranță, datorită insuficienței de lumină solară, făcându-l incapabil de a comunica cu Rosetta. Controlorii misiunii speră că energia solară suplimentară ce va cădea pe panourile solare în august 2015 va fi suficientă pentru a reporni sonda. "Lander"-ul este numit după insula Philae de pe
Philae (sondă de aterizare) () [Corola-website/Science/332636_a_333965]
-
a ajuns sa fie numit subprefect. Hussar a învățat la Iași, a urmat studii de inginerie, dar a ales cariera de ziarist, scriind în limbile română și franceză. Înca în clasa a III-a de liceu a publicat în ziarul „Lumina”. Debutul de jurnalist și l-a făcut în anul 1886 la ziarul „Românul” din București și la gazeta național-liberală „Națiunea” al lui Dimitrie Brătianu. Ulterior a lucrat în colectivele de redacție ale ziarelor „Dreptatea” (1888) al disidentului liberal N.Fleva
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
Vară se retrăgea la Mănăstirea Agapia, la maica Serafima Chirică, unde a fost vizitat în 1974 de Hristu Cândroveanu și profesorul universitar aroman Vasile Barbă. Încetează din viață în 1974, la spitalul din Vaslui. În literatura debutează la revista lunară "Lumină" a liceului din Bitolia. Publică rar în publicațiiile aromânești și în calendarele publicate de asociațiile studențești. În aromana îi apar volumele: "La hane", comedie în versuri, "Revoluționarii", comedie și "Cintițe", poeme. În limba română îi apare volumul "Întomnare". În domeniul
Nida Boga () [Corola-website/Science/332649_a_333978]
-
care filma și înregistra sunetul pentru film, purtând el însuși tot echipamentul cinematografic. A evitat folosirea de cărucioare, macarale, steadicame, monturi pentru mașină, trepiede și slidere și a filmat "Kvadrat" exclusiv cu handheld rig. De asemenea, nu a fost folosită lumina adițională. Editarea s-a făcut cu Final Cut Pro X, post-producția a început imediat după încheierea producției. A durat un an în Geneva și a fost afectată de probleme tehnice, ca spre exemplu îndepărtarea pixelilor fierbinți de pe imaginea surprinsă de
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
polarizat liniar. Fenomenul a fost descoperit și descris prima dată de omul de știință austriac Wilhelm von Haidinger în 1844. În general este valabilă afirmația că ochiul uman, spre deosebire de al unor alte specii de viețuitoare, nu este sensibil la polarizarea luminii, în sensul că indiferent cum e polarizată lumina ajunsă la retină omul o percepe cu aceeași intensitate, aceeași nuanță și aceeași puritate. Totuși, în anumite condiții se poate constata că această insensibilitate a ochiului la starea de polarizare nu este
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
prima dată de omul de știință austriac Wilhelm von Haidinger în 1844. În general este valabilă afirmația că ochiul uman, spre deosebire de al unor alte specii de viețuitoare, nu este sensibil la polarizarea luminii, în sensul că indiferent cum e polarizată lumina ajunsă la retină omul o percepe cu aceeași intensitate, aceeași nuanță și aceeași puritate. Totuși, în anumite condiții se poate constata că această insensibilitate a ochiului la starea de polarizare nu este chiar totală. Macula (pata galbenă) de pe retina ochiului
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
se poate constata că această insensibilitate a ochiului la starea de polarizare nu este chiar totală. Macula (pata galbenă) de pe retina ochiului uman prezintă zone cu sensibilități ușor diferite la polarizări diferite, în funcție și de lungimea de undă a luminii. Aceasta face ca o suprafață albă uniformă dinspre care vine lumină polarizată liniar să nu apară perfect uniformă, ci să prezinte niște pete de culoare difuze cu o anumită formă specifică. Această figură colorată este ceea ce se numește peria lui
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
polarizare nu este chiar totală. Macula (pata galbenă) de pe retina ochiului uman prezintă zone cu sensibilități ușor diferite la polarizări diferite, în funcție și de lungimea de undă a luminii. Aceasta face ca o suprafață albă uniformă dinspre care vine lumină polarizată liniar să nu apară perfect uniformă, ci să prezinte niște pete de culoare difuze cu o anumită formă specifică. Această figură colorată este ceea ce se numește peria lui Haidinger. are un contrast foarte slab, ceea ce o face foarte greu
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
trebuie să fie cît mai albă și mai uniformă, fără o textură vizibilă, de exemplu suprafața netedă a unei coli de hîrtie iluminată de soare sau altă sursă care să nu fie prea slabă în partea albastră a spectrului. Polarizarea luminii venite de la această suprafață e bine să fie cît mai aproape de o polarizare totală, ceea ce se poate asigura prin folosirea unui polarizor între suprafață și ochi. Polarizarea e preferabil să fie liniară, nu circulară (fenomenul se produce totuși și în
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
venite de la această suprafață e bine să fie cît mai aproape de o polarizare totală, ceea ce se poate asigura prin folosirea unui polarizor între suprafață și ochi. Polarizarea e preferabil să fie liniară, nu circulară (fenomenul se produce totuși și în lumină polarizată circular, dar figura care rezultă are altă formă). Întrucît figura se mișcă odată cu ochiul, retina se obișnuiește cu micul contrast de culoare și după un timp nu-l mai observă; pentru a evita această pierdere a contrastului e util
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
află în echilibru iar centrul figurii are o culoare neutră. Dimensiunea unghiulară a periei lui Haidinger ocupă circa 3-5° din cîmpul vizual, dimensiune aproximativ egală cu a maculei. Orientarea petelor de culoare este dată de direcția de polarizare liniară a luminii, adică de planul de oscilație al componentei electrice a cîmpului electromagnetic. Mai exact, direcția de polarizare este paralelă cu direcția petelor albastre. Astfel este posibil ca după un oarecare antrenament și în condiții favorabile un observator să poată spune aproximativ
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
componentei electrice a cîmpului electromagnetic. Mai exact, direcția de polarizare este paralelă cu direcția petelor albastre. Astfel este posibil ca după un oarecare antrenament și în condiții favorabile un observator să poată spune aproximativ care e direcția de polarizare a luminii fără a folosi nici un instrument optic în afară de ochi. Peria lui Haidinger se poate observa și folosind lumina parțial polarizată a cerului. Lumina venită de la cerul senin este parțial polarizată, în funcție de starea atmosferei și de unghiul dintre direcția zonei respective de
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
este posibil ca după un oarecare antrenament și în condiții favorabile un observator să poată spune aproximativ care e direcția de polarizare a luminii fără a folosi nici un instrument optic în afară de ochi. Peria lui Haidinger se poate observa și folosind lumina parțial polarizată a cerului. Lumina venită de la cerul senin este parțial polarizată, în funcție de starea atmosferei și de unghiul dintre direcția zonei respective de cer și soare; cea mai bună polarizare o au zonele pentru care acest unghi este de 90
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
oarecare antrenament și în condiții favorabile un observator să poată spune aproximativ care e direcția de polarizare a luminii fără a folosi nici un instrument optic în afară de ochi. Peria lui Haidinger se poate observa și folosind lumina parțial polarizată a cerului. Lumina venită de la cerul senin este parțial polarizată, în funcție de starea atmosferei și de unghiul dintre direcția zonei respective de cer și soare; cea mai bună polarizare o au zonele pentru care acest unghi este de 90°, caz în care direcția de
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
responsabilă pentru sensibilitatea ochiului la culoarea albastră. Moleculele lungi ale acestui pigment au o ușoară preferență pentru orientarea radială care, combinată cu faptul că în centrul maculei există o depresiune, creează condițiile pentru producerea fenomenului de dicroism, absorbția diferită a luminii în funcție de polarizare.
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
sale în colețcia "I Meridiani" de la editură Arnoldo Mondadori Editore) Foarte marcată de doliul provocat de moartea lui Morrow, Elsa Morante a continuat să scrie, chiar dacă sporadic, lucând în acei ani la un român care însă nu a văzut niciodată lumină tiparului: "Senza i confronti della religione". În anul 1968 publică "Îl mondo salvato dai ragazzini", o culegere, sau un canzonier, care unește în mod bizar forme de poezie tradițională, cântece, un singur act teatral, povestioare moralizatoare. Apoi, incepand cu 1971
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
pe detectoare de sunet și proiectoare de căutare. Avioanele de vânătoare de noapte se roteau în jurul fascicolului luminos al proiectoarelor în afara zonei luminate, iar când un bombardier era prins în raza proiectorului, acesta era atacat de vânători. Concentrarea mai multor lumini de căutare la altitudine semnala vânătorilor prezența unui bombardier. Bateriile de artilerie antiaeriană aveau ordinul să deschidă focul de fiecare dată când o țintă fusese identificată, chiar și atunci când propriile avioane de vânătoare se aflau în luptă cu bombardierele. Aceste
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Se divide partea deschisă a frontului de undă F în "zone Fresnel". În punctul M, amplitudinea undei rezultante este: unde formula 2 sunt amplitudinile oscilațiilor punctului M provocate de undele sosite de la zonele cu numerele formula 3 Deoarece lungimea de undă a luminii este de ordinul micrometrilor, numărul de zonă de pe frontul de undă este de ordinul 10 Deci se poate considera că amplitudinea E a oscilației generate de acțiunea zonei m este egală cu valoarea medie a aplitudinilor E, E ale oscilațiilor
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
uneori și a lui Arago sau a lui Fresnel) este un fenomen optic care se manifestă prin apariția unui punct luminos în centrul umbrei unui obiect rotund și opac, iluminat de o sursă punctiformă. Întrucît este o consecință a difracției luminii, fenomenul avea să joace un rol important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
care se manifestă prin apariția unui punct luminos în centrul umbrei unui obiect rotund și opac, iluminat de o sursă punctiformă. Întrucît este o consecință a difracției luminii, fenomenul avea să joace un rol important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Întrucît este o consecință a difracției luminii, fenomenul avea să joace un rol important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina nu se propagă în linie dreaptă, cum o demonstra de exemplu experimentul cu fantă dublă
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina nu se propagă în linie dreaptă, cum o demonstra de exemplu experimentul cu fantă dublă al lui Thomas Young publicat în 1807. În acest context, Academia de Științe a Franței a organizat în 1819 un concurs pentru a elucida natura
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
nu se propagă în linie dreaptă, cum o demonstra de exemplu experimentul cu fantă dublă al lui Thomas Young publicat în 1807. În acest context, Academia de Științe a Franței a organizat în 1819 un concurs pentru a elucida natura luminii. Între membrii juriului se găsea fizicianul francez Siméon Denis Poisson, care era unul dintre susținătorii teoriei corpusculare. Printre ceilalți membri se găseau și alți fizicieni astăzi celebri: Jean-Baptiste Biot, Pierre-Simon Laplace și Joseph Louis Gay-Lussac. Inginerul constructor Augustin-Jean Fresnel a
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]