106,336 matches
-
Americii de Nord, Europei și Asiei. Ea crește în solul acoperit de frunze moarte, în aprilie și mai, înainte de apariția „zbârciogilor adevărați” (genul "Morchella"). Termenul "Ptychoverpa bohemica" este adesea folosit de către micologii europeni. Specia a fost descrisă pentru prima dată de către în literatura științifică de către fizicianul și micologistul ceh Julius Vincenz von Krombholz în 1828, sub denumirea de "Morchella bohemica". Naturalistul german Joseph Schröter a transferat specia genului "Verpa" în 1893. "Ptychoverpa bohemica" este un sinonim biologic publicat pentru prima oară de francezul
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
br> Dumitru Micu: Istoria Litereturii Române; de la creația populară la posmodernism, București, Editura Saeculum, 2000;<br> Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni, Timișoara, Editura Marineasa, 2000;<br> Olimpia Berca, Lecturi provinciale, Timișoara, Editura Eubeea, 2003; Dicționarul General al Literaturii Române, Academia Română, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004; <br> Dicționar al Scriitorilor din Banat, coordonator Alexandru Ruja, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2005;<br> Ion Jurcă Rovina, În umbră scenei, Timișoara, Editura Zamolsara, 2006;<br> Mariana Voicu, Amintiri tăcute, Teatrul Național
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
Amintiri tăcute, Teatrul Național M. Eminescu Timișoara, 1945-2004, Ed. Brumar 2006:<br> Ion Iovan, Concordii cu artiști și expoziții, Timișoara, Editura Brumar, 2006;<br> Eugen Dorcescu, Poetica non-imanenței, Semănătorul, ed, online-iulie 2008 și București, Editura Palimsest, 2009;<br> Irina Petraș, Literatura romînă contemporană, București, Editura Ideea europeană, 2008;<br> Ion Arieșanu, Printre înțelepți, Timișoara, Editura Eubeea, 2008;<br> Pavel Petroman și Ioan Petroman, Personalități de marcă din Timișoara, La Timișoara..., Timișoara, Editura Eurostampa, 2008;<br> Lăcrimioara Ursa, Peceta destinului, creatori din
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
este un roman picaresc de război scris în anii 1956-1962 de Zaharia Stancu și publicat în 1962 de Editura pentru Literatură din București. Romanul reia firul narativ din "Desculț" (1948) și continuă biografia fabuloasă a lui Darie în stilul scrierilor lui Panait Istrati. El se situează cronologic în ciclul epic al lui Darie între povestirea „Florile pământului” (1954), ce va deveni
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
este împărțit în capitole, părțile componente nefiind separate de spații libere. Romanul "Jocul cu moartea" a fost scris în perioada 1956-1962, după cum a menționat însuși autorul pe ultima filă a cărții, și a fost publicat în 1962 de către Editura pentru literatură din București, într-un tiraj de 30.205 exemplare. Volumul conținea o scurtă prezentare, semnată de criticul Radu Popescu, pe manșetele copertei. În cursul vieții autorului au avut loc două reeditări ale acestui roman: ed. a II-a (Editura pentru
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
din București, într-un tiraj de 30.205 exemplare. Volumul conținea o scurtă prezentare, semnată de criticul Radu Popescu, pe manșetele copertei. În cursul vieții autorului au avut loc două reeditări ale acestui roman: ed. a II-a (Editura pentru literatură, București, 1966, 260 p.) și ed. a III-a (Editura pentru literatură, București, Colecția Biblioteca pentru toți, 1968, 302 p.). Mărturisirea scriitorului că romanul ar fi fost scris „dintr-o răsuflare” pe parcursul unei săptămâni, adică de luni dimineața până sâmbătă
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
scurtă prezentare, semnată de criticul Radu Popescu, pe manșetele copertei. În cursul vieții autorului au avut loc două reeditări ale acestui roman: ed. a II-a (Editura pentru literatură, București, 1966, 260 p.) și ed. a III-a (Editura pentru literatură, București, Colecția Biblioteca pentru toți, 1968, 302 p.). Mărturisirea scriitorului că romanul ar fi fost scris „dintr-o răsuflare” pe parcursul unei săptămâni, adică de luni dimineața până sâmbătă „către ora șase”, se referă probabil doar la o primă versiune, ce
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
să însoțească un transport de oi până pe frontul sudic, în Bitolia, îi oferă ocazia să călătorească prin Serbia, Macedonia și Bulgaria în stil Panait Istrati și să cunoască medii sociale noi. Călătoria are parte de momente neprevăzute și senzaționale, tipice literaturii picarești. Darie este atacat încă din prima noapte de un ins dubios (poreclit Diplomatul, al cărui nume real rămâne necunoscut) care vrea să-i fure banii, se apără de el, înjunghiindu-l cu cuțitul, și între ei se înfiripă o
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
București sau expulzarea ambasadorului assadist la București. A susținut că statele Golfului Persic (Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita) ar trebui să reprezinte o prioritate strategică a statului român. Este vicepreședintele grupului parlamentar de prietenie cu Arabia Saudita. A intervenit în scandalul privind evacuarea Muzeului Literaturii, adresând președinților celor două Camere ale Parlamentului o scrisoare în care propune mutarea Muzeului Literaturii Române în Palatul Parlamentului. Plasându-se, alături de PDL și PNL, în zona “reformiștilor”, a solicitat Biroului Permanent al Camerei Deputaților modificarea Regulamentului Camerei Deputaților pentru
Ovidiu Raețchi () [Corola-website/Science/328810_a_330139]
-
ar trebui să reprezinte o prioritate strategică a statului român. Este vicepreședintele grupului parlamentar de prietenie cu Arabia Saudita. A intervenit în scandalul privind evacuarea Muzeului Literaturii, adresând președinților celor două Camere ale Parlamentului o scrisoare în care propune mutarea Muzeului Literaturii Române în Palatul Parlamentului. Plasându-se, alături de PDL și PNL, în zona “reformiștilor”, a solicitat Biroului Permanent al Camerei Deputaților modificarea Regulamentului Camerei Deputaților pentru asigurarea votului deschis la solicitările de ridicare a imunității parlamentare. Ca membru al Comisiei de
Ovidiu Raețchi () [Corola-website/Science/328810_a_330139]
-
diverse căi în Imperiul Otoman, adică și în țările arabe. Această influență occidentală manifestată în diverse forme, a contribuit la crearea unor condiții favorabile nașterii conștiinței naționale și renașterii interesului pentru patrimoniul cultural de limbă arabă. Cultura de limbă arabă, literatura beletristică din această epocă sunt legate într-o anumită măsură de apariția naționalismului arab, în sensul că sunt influențate de condiții asemănătoare. Printre evenimentele care au facilitat pătrunderea influenței occidentale în spațiul arabo-islamic se numără: debarcarea lui Napoleon în Egipt
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
viață al diferitelor pături sociale, istoria unor familii, o piesă de teatru intitulată Harun al-Rashid, piesă care a fost reprezentată pe scena Școlii Patriarhale din Beirut. Gibran Khalil Gibran face parte din categoria de scriitori arabi grupați sub eticheta de "literatura exilului" (adab al-mahğar), alături de Mikha’il Nu‘ayme și Amin al-Rihani. Gibran s-a născut în nordul Libanului și a plecat în 1895 cu familia sa în Statele Unite, la Boston, unde a studiat pictura. A revenit în Liban pentru studii
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
a ajuns să considere că abia de atunci a început viața ei. De mică a fost pasionată de lectură, citind orice, de la "Rider's Digest" până la colecțiile SF ale tatălui său. În cadrul colegiului Mills din Oakland a urmat cursuri de Literatură Engleză, precum și pe cele de Artă și de Franceză. A absolvit în 1964 și s-a mutat la Universitatea California din Berkley, unde și-a luat licența în Literatură Comparată (cu specializare în literatura medievală). Tot aici a descoperit opera
Diana L. Paxson () [Corola-website/Science/328833_a_330162]
-
tatălui său. În cadrul colegiului Mills din Oakland a urmat cursuri de Literatură Engleză, precum și pe cele de Artă și de Franceză. A absolvit în 1964 și s-a mutat la Universitatea California din Berkley, unde și-a luat licența în Literatură Comparată (cu specializare în literatura medievală). Tot aici a descoperit opera lui Tolkien și fandomul SF. În luna mai a anului 1966, pune bazele mișcării "Society for Creative Anachronism" alături de alți colegi, printre care se numără și Jon DeCles, cu
Diana L. Paxson () [Corola-website/Science/328833_a_330162]
-
din Oakland a urmat cursuri de Literatură Engleză, precum și pe cele de Artă și de Franceză. A absolvit în 1964 și s-a mutat la Universitatea California din Berkley, unde și-a luat licența în Literatură Comparată (cu specializare în literatura medievală). Tot aici a descoperit opera lui Tolkien și fandomul SF. În luna mai a anului 1966, pune bazele mișcării "Society for Creative Anachronism" alături de alți colegi, printre care se numără și Jon DeCles, cu care avea să se căsătorească
Diana L. Paxson () [Corola-website/Science/328833_a_330162]
-
a urmat cursurile seminarul din Villa Devoto (Buenos Aires). La 11 martie 1958 a devenit novice în ordinul iezuit. A revenit în Argentina, unde a obținut licența în filosofie la Colegio Máximo Sân José din Sân Miguel (Buenos Aires), apoi a predat literatura și psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe și la Colegio del Salvador din Buenos Aires. Unul din formatorii spirituali ai lui Bergoglio a fost preotul greco-catolic , refugiat din Ucraina, care l-a inițiat în spiritualitatea creștină răsăriteana. La conclavul
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
la 11 martie 1958 și a studiat pentru a deveni preot la seminarul iezuit în Villa Devoto. În 1960 Bergoglio a obținut o licențiere în filosofie de la Colegiul Maximo Sân Jose din Sân Miguel; în 1964 și 1965, a predat literatura și psihologia la "Colegio de la Inmaculada", un liceu în provincia Santa Fe, Argentina, iar în 1966 el a predat cursuri de același fel la "Colegio del Salvador" din Buenos Aires. A fost hirotonit preot în data de 13 decembrie 1969. În
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
Michaela Anca Niculescu (poreclită Mica, n. 6 noiembrie 1981, București - d. 14 martie 2013, București) a fost o actriță și cântăreață română, doctor în engleză și istorie, doctor în filozofie și literatură, specialist IT, redactor și producător de carte, lector universitar. A jucat personaje în emisiunea Abracadabra timp de 10 ani. În 1991, a intrat în echipa "Magicianului" la TVR 1 în emisiunea Abracadabra care din 1996 s-a mutat la PRO TV
Michaela Niculescu () [Corola-website/Science/328858_a_330187]
-
2008 a absolvit cu bursă și cursurile Universității din Oxford unde a obținut doctoratul, la secția Engleză-Istorie. Până în 2009 a rămas cercetător la Oxford timp de un an, apoi s-a întors în România, unde și-a luat doctoratul în Literatură și Filosofie, la Universitatea București în anul 2010. A urmat cursurile Masterului de Arte ale Universității din Paris, Val-de- Marne și pe cele ale Universității din Viena, secția Litere și Filosofie obținând masteratul. A fost traducător, redactor și producător în cadrul
Michaela Niculescu () [Corola-website/Science/328858_a_330187]
-
găsește următorul text în cronica oficială a anilor de război civil despre prima întâlnire al regelui Eduard al II-lea al Angliei cu Piers Gaveston: Aceste înfrățiri aveau un exemplu biblic, legământul de frăție între David și Ionatan: De asemenea, literatura mondială a ridicat la nivel de ideal romantic iubirea dintre frații de sânge. Acest lucru este dovedit de nenumărate opere, care, în parte, relatează povestiri populare, precumpovestirea dintre Hom și fratele său de sânge Ayom, "Adam Bell", aventura dintre Floris
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
de care dispunea. Frăția nu era privită ca o alternativă a căsătoriei și nu era văzută ca o legătură exclusiv romantică, ci era privită ca o asociere pentru a-și asigura într-ajutorarea materială și îndeosebi siguranța personală, chiar dacă în literatură se pun în evidență mai mult aspectele de fidelitate și iubire. Teologii creștini analizează faptul dacăaceste uniuni erau "caste", mai ales după lucrarea lui Boswell, care le interpretează ca un atac asupra doctrinei lor. Nu există un răspuns general la
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
artist de comedie, faima și legenda ce-l învăluie au fost foarte puternice în timpul său și s-a bucurat de o adevărată renaștere a personalității sale în secolul al XIX-lea. Celebritatea sa transpare și astăzi prin prezența lui în literatură, teatru și poezie. Aluziile și glumele lui Stańczyk au fost păstrate și transmise mai departe de către scriitori și istorici, printre care Łukasz Górnicki, Jan Kochanowski, Marcin Kromer, și Mikołaj Rej care l-au lăudat pentru lupta în numele adevărului și împotriva
Stańczyk (pictură) () [Corola-website/Science/329365_a_330694]
-
Ghazal Poezia de dragoste(ar. ﻏﺯﻞ, "ghazal") din perioada ’umayyadă reprezintă prima manifestare în literatura arabă a temei iubirii. În "Istoria arabilor", Philip Hitti subliniază că: „Deși mulți barzi preislamici compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al vechii "qașīda", sub influența cântăreților persani și a textelor lor”. Iubirea apare descrisă în literatura arabo-islamică atât ca un sentiment sacru, în accepțiunea iubirii divine, cât și un sentiment profan, marcat de iubirea din sânul comunității. Deși înțelesurile conceptului sunt numeroase, toate sunt propovăduite ca având drept obiectiv dobândirea Vieții de Apoi. Fiecare sentiment trebuie
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
de "al-bukă’ ‘ala-l-’atlăl". Prin urmare, fundamentul poeziei evocă comportamentul literar arab și în același timp comportamentul uman, marcat de nostalgia trecutului. Poetul se refugiază în amintirea zilelor fericite alături de iubita sa, moment ce va constitui un veritabil laitmotiv în literatura arabă de dragoste. Așadar, așa cum și în textul homeric transpare iubirea de viață, de natură, de oameni, de plăcerea elementelor caracteristice existenței, specificitatea textului spațiului oriental derivă din tentația semitică, așa cum este redat și în Cântarea Cântărilor. În textul biblic
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]