11,260 matches
-
război mondial, benzenul rezulta ca produs secundar al preocedurii de formare a cocsului. După anii 1950, hidrocarbura a fost extrasă din petrol. Există patru metode de laborator din care se obține: reformare catalitică, hidrodezalchilarea toluenului, disproporționarea toluenului și cracare cu abur. Participă la reacții de substituție, oxidare și adiție. Etimologic, cuvântul provine de la rășina „benzoe” care prin sublimare formează acidul benzoic. Au fost emise numeroase formule pentru benzen. Kekulé a propus în 1865 o aranjare ciclică a atomilor de carbon în
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
acestuia din petrol. În prezent, benzenul se obține mai ales în industria petrochimică, producerea compusului din cărbune fiind foarte puțin utilizată. Producția industrială de benzen cuprinde patru procese chimice: reformare catalitică, hidrodezalchilare a toluenului, disproporționare a toluenului și cracare cu abur. În 1996, aceasta era de 33 de milioane de tone, dintre care 7 milioane proveneau din Statele Unite, 6,5 milioane din Uniunea Europeană, 4,2 din Japonia, 1,4 milioane din Coreea de Sud și un milion din China. România este o țară
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
benzen (din rearanjarea radicalilor metil) și una de xilen. Având în vedere cererea crescută de para-xilen (p-xilen) față de restul izomerilor, uneori se folosește metoda numită disproporționarea selectivă a toluenului, rezultând p-xilenul în procent de aproximativ 90%. Cracarea cu abur este un proces utilizat pentru producerea etenei și a altor alchene din hidrocarburi alifatice. În funcție de produșii de reacție folosiți, poate rezulta un compus lichid bogat în benzen, numit "pyrolysis gasoline". Acesta poate fi amestecat cu alte hidrocarburi și folosit ca
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
din plaiul Râmnicul al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Dumitreștii de Jos, Dumitreștii de Sus, Blidari, Poenița, Lăstuni, Biceștii de Sus și Biceștii de Jos, având în total 2681 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, șapte mori cu apă, o pivă, trei biserici (una la Dumitreștii de Sus, zidită în 1829; alta la Biceștii de Sus, datând din 1848 și o a treia la Lăstuni, datând din 1868), o școală de băieți cu 245 de
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
o gamă mai largă de mașini. În acest context, "ciclu închis" înseamnă că fluidul de lucru este într-un spațiu închis numit sistem termodinamic, pe când la mașinile cu "ciclu deschis" cum este motorul cu ardere internă și anumite motoare cu abur, se produce un permanent schimb de fluid de lucru cu sistemul termodinamic înconjurător ca parte a ciclului termodinamic; "regenerativ" se referă la utilizarea unui schimbător de căldură intern care mărește semnificativ randamentul potențial al motorului Stirling. Există mai multe variante
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
a condus la creșterea semnificativă a puterii, astfel încât în anul 1845 s-au putut antrena toate utilajele topitoriei de oțel din Dundee. Pe lângă economisirea de carburanți, inventatorii au avut în vedere și crearea unei alternative mai sigure pentru motorul cu aburi, la care în aceea vreme adeseori exploda cazanul, cauzând accidente, chiar și pierderi de vieți. Cu toate acestea obținerea unui randament mai ridicat, posibil prin asigurarea de temperaturi foarte mari, a fost limitată de calitatea materialelor disponibile la acel moment
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
acel moment și cele câteva exemplare construite au avut o durată de viață redusă. Defecțiunile din zona caldă a motorului au fost mai frecvente decât se putea accepta, totuși având urmări mai puțin dezastruoase decât explozia cazanului la mașinile cu aburi. Cu toate că în cele din urmă a pierdut competiția cu mașina cu aburi în ceea ce privește locul de motor de acționare a utilajelor, la sfârșitul secolului XIX și începutului de secol XX au fost fabricate în număr mare motoare Stirling/de aer cald
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
viață redusă. Defecțiunile din zona caldă a motorului au fost mai frecvente decât se putea accepta, totuși având urmări mai puțin dezastruoase decât explozia cazanului la mașinile cu aburi. Cu toate că în cele din urmă a pierdut competiția cu mașina cu aburi în ceea ce privește locul de motor de acționare a utilajelor, la sfârșitul secolului XIX și începutului de secol XX au fost fabricate în număr mare motoare Stirling/de aer cald (diferența dintre cele două tipuri se estompează dacă în multe din ele
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
peste tot unde era nevoie de o putere medie sau mică dar sigură, cel mai adesea în pomparea apei. Acestea funcționau la temperaturi scăzute, ca urmare nu solicitau prea tare materialele disponibile astfel încât deveneau destul de ineficiente, avantajele față de mașinile cu aburi fiind operarea simplă putând fi deservite de personalul casnic. Cu trecerea timpului rolul lor fost preluat de motoarele electrice și de motoare cu ardere internă, de mai mici dimensiuni, astfel că la sfârșitul anilor 1930 motorul Stirling a căzut în
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
800 K. La aceste diferențe de temperatură mici randamentul Carnot este de cca 66% și se situează astfel mult sub cel al motoarelor cu ardere internă uzuale. Această problemă se manifestă și în cazul termocentralelor dotate doar cu turbine cu abur, în partea de producere a curentului electric, care ating 66 % din randamentul lor Carnot, rezultând un randament efectiv de puțin peste 40 %. Motoarele Stirling ating 50% din randamentul lor Carnot, cu un randament efectiv corespunzător mai mic. Inginerii clasifică motoarele
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
de mediul exterior, ceea ce va permite creșterea temperaturii interioare. Pompele de căldură sunt pe departe cele mai eficiente sisteme din punct de vedere energetic. În centralele nucleare există posibilitatea utilizării mașinilor Stirling pentru producerea de energie electrică. Înlocuind turbinele cu abur cu motoare Stirling, se poate reduce complexitatea construcției, se poate obține un randament mai mare, și se pot reduce reziduurile radioactive. Anumite reactoare de îmbogățire a uraniului utilizează prin construcție sodiu lichid ca agent de răcire. Dacă energia termică este
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
construcției, se poate obține un randament mai mare, și se pot reduce reziduurile radioactive. Anumite reactoare de îmbogățire a uraniului utilizează prin construcție sodiu lichid ca agent de răcire. Dacă energia termică este utilizată în continuare într-o centrală cu abur este nevoie de schimbătoare de căldură apă/sodiu ceea ce mărește gradul de pericol datorită posibilității reacției violente a sodiului cu apa în caz de contact direct. Utilizarea motorului Stirling face ca apa să poată fie eliminată din ciclu. Laboratoarele guvernamentale
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
, construită în anul 1853, este prima moară cu aburi din România. Moară se află în București, în zona Obor-Lizeanu. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare. este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
studiile în străinătate. În 1894 a fost înființată de către aceștia o nouă secție de lacuri și culori, iar moară macină la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în București încă nouă mori cu aburi afară de moară Assan. Construcția propriu-zisă a fost realizată folosind constructori și meșteri nemți. La data respectivă, construcția unui coș al fabricii a fost oprită când atinsese înălțimea de 10 metri, fiind considerată prea mare. După plata unor compensații către primărie
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
ridicat până la înălțimea proiectată de 26 de metri. În registrele comerciale, Moară lui Assan era înregistrată că «Societatea Anonimă „Fabricile Assan”» pentru industria și comerțul fainii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor și altor produse similare". De-a lungul timpului, moară cu abur de la Obor a fost botezata de locuitorii Bucureștiului sub diverse forme: Moară lui Assan, Moară cu valțuri, Moară de foc sau Vaporul lui Assan. În anul 1903 a fost sărbătorită o jumatate de secol de la înființare și cu acest prilej
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent, la Muzeul Tehnic din București poate fi văzut un cilindru din instalația morii cu aburi "Assan" din anul 1853, exponat care a fost achiziționat, la începutul secolului trecut, chiar de fondatorul muzeului, inginerul Dimitrie Leonida. În iunie 1990, regimul politic de la acea vreme a emis un act normativ, apreciindu-se că terenul este proprietatea statului
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
interioare nu mai există decât urmele. Deși a murit în străinătate, familia lui George (Gheorghe) Assan (1821-1866), cel care a fondat Fabricile Assan, i-a trecut pe piatră funerară, conform dorinței testamentare a acestuia, următoarea inscripție: "Fondatorul primei mașini cu abur în industria română(1853)". În noaptea 13-14 mai 2008 clădirea a fost afectată de un incendiu de proporții, care a fost stins după aproximativ trei ore. În prima zi a anului 2012, acoperișul construcției a căzut și, odată cu el, unul
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
și era formată din satele Căciulați, Canela, Moara Săracă (fostul nume al satului Moara Vlăsiei), Pășcani și Pârlita, având în total 2058 de locuitori și 490 de case. În comună funcționau două mori de apă, o mașină de treierat cu aburi, două școli mixte și cinci biserici. În 1925, comuna este atestată ca parte a plășii Băneasa din același județ, formată din satele Căciulați, Canela, Moara Săracă și Pășcani, având 3160 de locuitori. În 1950, comuna Căciulați a devenit reședința raionului
Comuna Moara Vlăsiei, Ilfov () [Corola-website/Science/310024_a_311353]
-
Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa pe atunci și comuna Tânganu, fiind formată din satul eponim de reședință și din cătunul Tânganu-Moara, având în total 883 de locuitori. În ea funcționau o școală mixtă, o mașină de treierat cu aburi și o biserică. Celelalte două sate ale comunei aparțineau în acea vreme altor comune învecinate: satul Poșta făcea parte din comuna Ștubeiu-Orăști, iar satul Bălăceanca— din comuna Bobești-Bălăcanca. În 1925, comuna Tânganu fusese deja desființată, iar comuna Cernica era formată
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
Colonești, Valea Mare, Valea lui Matei, Valea Morii și Zapodia, având în total 1925 de locuitori, ce trăiau în 610 case și 8 bordeie. În comună existau trei mori (una de apă pe Zeletin, una de vânt și una cu aburi), trei biserici (la Colonești, Corbu și Spria de Sus), și două școli una la Spria de Sus construită în 1896 având 60 de elevi (dintre care 20 de fete) și una la Colonești deschisă în 1868 și care avea 36
Comuna Colonești, Bacău () [Corola-website/Science/310140_a_311469]
-
țărânilor fără avere, printre alții. Cu creșterea populației a crescut și întinderea comunei, iar pământurile care sunt lucrate fac cea mai mare parte din aceasta. Mașini de treierat au existat deja din 1900. La început s-au folosit mașini de abur pentru treierat, dar deja înainte de al doilea război mondial s-au folosit tractoare. Agricultură a fost mai mult axată pe cereale. Micii țărani au plantat tutun și vită de vie. Cu conectarea comunei la linia ferată Timisoara-Arad, în anul 1871
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
(n. 26 octombrie 1923, Arad - d. 10 decembrie 2014, Timișoara) a fost un inginer român care a realizat proiectarea turbinelor cu abur fabricate la Uzina Constructoare de Mașini Reșița, devenind apoi profesor universitar la Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara. s-a născut la 26 octombrie 1923 în Gai, actual cartier al Aradului. Tatăl său, Florian, a fost funcționar la CFR
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița. În 1947 și-a susținut proiectul de diplomă cu calificativul „Magna cum laude”. În 1970 devine doctor inginer, titlul tezei de doctorat fiind "Contribuții la studiul ventilelor monoscaun cu difuzor ale turbinelor cu abur". După absolvirea cursurilor universitare, Gavril Creța s-a încadrat la Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR), unde, una dintre primele sale lucrări a fost turbinele de la amenajarea hidroenergetică Crăinicel, pe Bârzava, lucrare realizată împreună cu colegul său de facultate ing. Alexandru
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
de 8750 kW, lucrare pentru care a primit Premiul de Stat clasa I. Ulterior tot el a inversat sensul de funcționare, dinspre rețeaua de 42 Hz spre cea de 50 Hz. Începând cu 1950 se va specializa în turbine cu abur. Ca inginer proiectant, iar mai apoi ca șef serviciu proiectare al UCMR va realiza proiectele celor peste 170 de turbine cu abur, cu puteri între 1 și 50 MW, fabricate la UCMR de-a lungul unui sfert de secol. Prin
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
rețeaua de 42 Hz spre cea de 50 Hz. Începând cu 1950 se va specializa în turbine cu abur. Ca inginer proiectant, iar mai apoi ca șef serviciu proiectare al UCMR va realiza proiectele celor peste 170 de turbine cu abur, cu puteri între 1 și 50 MW, fabricate la UCMR de-a lungul unui sfert de secol. Prin această activitate Gavril Creța "este și va rămâne un simbol al creației tehnice al uzinelor din Reșița". Începând cu anul 1951 își
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]