10,513 matches
-
imaculați ce plutesc maiestos prin aer Înainte de a invada esplanada În căutarea unor semințe, firmituri sau resturi menajere. Obosită de puzderia gândurilor și a imaginilor, revin agale spre hotel. Deși s-a Înnoptat, freamătul străzii continuă, ca În orice metropolă. Adorm În scurt timp, visând corăbii naufragiate, pirați și maori tatuați dansând zgomotos Haka!!! E o nouă dimineață și răcoarea oceanului din apropiere se resimte, soarele Își trimite grațios câteva raze zglobii ce ne mângâie părul și fața, străzile spălate, strălucesc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a fost un vecin atât de bun și care 387 știa să bea atât de bine, un om care rămânea prietenos și pașnic chiar și la beție. Noaptea, doi bărbați stau de veghe lângă mort, ei bat gongurile, ca să nu adoarmă, și se Îmbărbătează bând « șampania» ce o fac singuri. A treia zi, cadavrul e așezat Într-o urnă de lut. Privind aceste urne, ți se pare peste putință ca un om mare să Încapă În vreuna din ele. Urna este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Vezi Marea Enciclopedie a statelor lumii, p.22-23. 569 ca o rețea alburie și subțire de ață de păianjen, Împânzeau imensitatea nemărginitelor deșerte... Albastrul șters al văzduhului topit apăsa greu peste pământ, iar sub arșița covârșitoare a miezului zilei, vântul adormise obosit; frunzele arborilor nu se clătinau și tăcerea netulburată Își Întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpânire... Inima lucrurilor Încetase să mai bată și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase răsuflarea În pieptul uriaș al naturii... Moartea pășise, parcă, peste
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
anii șaptezeci și optzeci se inserează și Karen, o fată din grupul protagonist al istoriei, care are capacități de prezicător și prevede sfârșitul lumii, care va avea loc cu certitudine. Oamenii mor loviți de un fel de epidemie care îi adoarme pe toți. La sfârșit supraviețuiesc doar Karen și grupul ei de prieteni, care vor fi exilați pentru veșnicie. În figura lui Karen se poate surprinde o dimensiune soteriologică ce nu poate fi trecută cu vederea. John Ronald Reuel Tolkien, „Stăpânul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o ființă fără suflet. Sunt ca o nălucă, umblând fără rost, amăgind pe cei pe care îi simt mai sensibili, mai nefericiți, făcându-i să creadă că nu mai au rost în viață. Sunt ca într-o prăpastie fără capăt, adormită de însuși întunericul.
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2369]
-
a putut fi identificată în legătură cu locuința și cu măsurile în privința igienei, și ea acorda statului o poziție de arbitru, o intervenție publică de tip reglementar. După butada lui Émile Cheysson, "inginer social" și discipol al lui Frédéric Le Play: "Am adormit liberali și ne-am trezit intervenționiști"70. Convingerea că liberul arbitru al pieței nu garantează nici solidaritatea, nici o guvernare eficace a dezvoltării urbane nu este doar a comuniștilor și a solidariștilor. Este una împărtășită și de un mare număr de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-Vezi, Heidi, vezi? Pot să merg! exclamă ea fericită. Împreună au mers până în mijlocul unei adevărate grădini înflorite. Bucuria copiilor era atât de mare încât inimile lor băteau cu putere. Peter se întinse la soare și, mângâiat de razele calde, adormi." Vocabular: țintaură = plantă medicinală suav = gingaș, fin, delicat îmbietor = ispititor, ademenitor, atrăgator Cerințe: 1. Răspunde la întrebări: a. Care sunt personajele textului? b. Unde se petrece întâmplarea? c. Ce admira Heidi? d. Ce îi spune Clara Bălaiei? e. Cine a
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
am auzit deschizând ranița. - Nu am o garderobă prea bogată, spuse el, dar uite o cămașă și o vestă în care te poți înveli după ce-ți scoți hainele ude. Apoi te vâri în fân. Te vei încălzi și vei adormi. Totuși nu m-am încălzit atât de repede cum credea Vitalis; mult timp m-am răsucit în fân. Mă durea tot corpul și eram tare nefericit ca să pot adormi. Toate zilele vor fi, oare, la fel cu cea de azi
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
ude. Apoi te vâri în fân. Te vei încălzi și vei adormi. Totuși nu m-am încălzit atât de repede cum credea Vitalis; mult timp m-am răsucit în fân. Mă durea tot corpul și eram tare nefericit ca să pot adormi. Toate zilele vor fi, oare, la fel cu cea de azi, de acum încolo? Vom merge prin ploaie, ne vom culca prin hambare, vom tremura de frig, nu vom avea decât o bucată de pâine la cină? Și nu va
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
calea mea din umbră, si găsi-va timp Din starea-ngrozitoare căutînd să dea Leacuri la ce-i pierdut. Preaosteniți de veghi, Aveți prilej, ochi grei, să nu priviți Culcușu-mi rușinos. Noroc, surîde-mi Din nou, întoarce-ți roată. Noapte bună. (Adoarme) SCENĂ 3 (Un crîng. Intra Edgar) M-am auzit strigat, Și-n fericită-o scorbură-am scăpat De vînători. Liber nu-i port, nu-i loc În care gărzi și-o nentîlnită pînda N-așteaptă să mă prindă. Cît mai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
LEAR: Te rog să intri tu, cată-ți de grijă. Furtună nu mă lasă să gîndesc Ce m-ar lovi mai mult. Dar voi intra. (Bufonului) Băiete, -ntîi. Tu sărăcie fără casă, Dar, intră. -Am să mă rog, și-apoi adorm. (Bufonul intra) Bieți despuiați nenorociți, oriunde-ați fi, -Ndurînd lovirea crîncenei furtuni, Cum capul gol și coastele ieșite, Zdrențele rupte, găurite v-apără De vremuiri că asta? O, m-am îngrijit Mult prea puțin de astă. Ia-ți leac, pompă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Mama și tata se leagănă În ritm Îmbujorați și zîmbindu-și radioși, paietele mamei licăresc În lumină. Suze dansează cu o mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a trezit și n-a vrut să mai adoarmă. Tom și Jess stau În picioare la marginea ringului, vorbind și, din cînd În cînd, șoptindu-și complice, ușor fîstîciți. Tom arată destul de bine la patru ace, am remarcat - iar fusta neagră brodată a lui Jess e fantastică! (Am fost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să spun adevărul. Știu foarte bine asta. Însă coada e efectiv uriașă, m-așteaptă și Suze... și ce mai contează dacă e sau nu un bebeluș aici? — E băiat sau fată? stăruie femeia. — E... o fată! mă trezesc spunînd. A adormit, adaug iute. Aș dori patru căluți, vă rog. — Drăguța de ea, spune bătrîna drăgăstoasă. Și cum o cheamă? Ah! Nume! — Tallulah, zic primul nume care-mi vine În minte. Adică Phoebe. Tallulah-Phoebe. Îi Întind banii vînzătoarei, iau căluții de lemn
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze o poșetă de seară și, cînd vine ora cinei, ne ducem la Pizza on the Park, unde cîntă o formație de jazz, care Îi lasă pe gemeni să dea cu pumnișorii În tobe. În cele din urmă, punem copiii adormiți În Range Rover și Suze mă duce acasă. CÎnd trecem de cabina portarului și parcăm În fața intrării În clădire, e În jur de ora zece. Îl sun pe Luke pe mobil să mă ajute să urc toate bagajele sus. — Aoleu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ăsta, cu o perfuzie. Ar trebui să-mi dea drumul azi, după ce-mi mai fac un control. Luke a stat cu mine toată noaptea. Însă n-am avut puterea să vorbesc cu el. Așa că m-am prefăcut c-am adormit, și la fel am făcut și azi-dimineață, cînd mi-a zis Încetișor: „Becky, dormi?“. Acum s-a dus să facă un duș, așa că am deschis ochii. E un salon destul de drăguț, cu pereți zugrăviți Într-un verde plăcut, și are
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
motocicletei Harley Davidson a prietenului lui. Cum Îi stă mintea la distracție Într-un asemenea moment? Nu știe că sînt cu morcovul În fund? Abia dacă am dormit de cînd a plecat Luke. Și azi-noapte, cînd am reușit totuși să adorm, am avut cel mai cumplit coșmar. Am visat că m-am urcat În vîrful turnului Oxo, și Luke n-a apărut. Am stat acolo ore Întregi În vînt și furtună, udată de ploaie și Într-un final a apărut și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Doar că nu știu nici un cîntecel, zic posomorîtă. Și n-o să fiu În stare să-l culc. — Să știi că nu e chiar așa mare lucru de capul cîntecelelor de copii, spune Luke. O să-i citesc din FT. Și-o să adoarmă imediat. Ne uităm amîndoi o vreme la pîntecul meu umflat. Nici acum nu m-am obișnuit cu ideea că În trupul meu se află un copil. Care trebuie să iasă... cumva. Ok, hai să nu deschid subiectul. Or să inventeze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pune pe gînduri. Mie una mi s-a părut al naibii de complicată și de dificilă. Dar oricum. Unele lucruri e mai bine să rămînă În ceață. Nașterile și facturile Visa. — Bună. Te-ai trezit. Luke ridică ochii de pe scaunul unde a adormit și se freacă la ochi. E neras, are părul ciufulit și cămașa șifonată. — Îhîm. — Ce face? — Bine. Nu-mi pot stăpîni un zîmbet larg În clipa În care mă uit din nou la ea. — Perfect. — Ea e perfectă. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și e o petrecăreață pe cinste. Știam eu că așa va fi. Ora ei preferată e unu noaptea, cînd Începe să zică „Ra ra ra“ și tu te chinui să te dai jos din pat, cu sentimentul că abia ai adormit acum trei secunde. Plus că Îi place destul de mult și ora trei dimineața. Și cinci. Și Încă vreo cîteva din acest interval orar. Sinceră să fiu, În fiecare dimineață sînt varză, de parcă aș fi băut În neștire. Din fericire Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe Ioan Lup și Valentin Gabrielescu, oameni în vârstă, explicându-le cine-i cu exactitate Nicolae Manolescu și încercând să le obțin sprijinul. Acum, mi se pare de-a dreptul ridicolă scena cu cei doi așezați în paturi, gata să adoarmă, și cu mine perorând despre valoarea lui Manolescu și despre nemaipomenita sa viitoare candidatură la președinție. Atunci însă, în seara aceea de la Unirea, am înțeles foarte bine că nu exista nici o șansă. Deși, în general, liderii PNȚ-ului, inclusiv Corneliu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
au decurs. O ființă care pare a fi pe jumătate om, pe jumătate stafie, îl face pe băiat să se ascundă în tunelul bisericii. Băiatul trăiește experiența supranaturală a unei alte lumi, drumul înapoi se pierde, are un picior rupt, adoarme și-l visează pe celălalt Tom Hill cum cade și moare. Descrierea este pur lirică: Dar îi era frică și frica deveni ființă. "De ce-ai venit aici?" zise ea. Îi întoarse spatele și, uitându-se la țărâna de pe pantofii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o dulce intensitate a durerii, alchimie pe care numai Ackroyd o știe: Mântuiește-mă și mă privești prima dată ești treaz și străin, în afara oricărui pericol. Nu te afli pe pământ în clipa asta, și știu că e un risc, adormi la loc. Mântuiește-mă de ce e aici, pe tăcute, așa cum respiri, tu înălțarea și căderea mea. (mântuiește-mă...) Lecția lui Ackroyd este relativizarea. Nimic nu e sigur, nimic nu e stabil, Orice formă e doar viziunea alteia... (A persista...) Odată ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poemul la atenția lectorului. Am putea-o descrie pe Fleur Adcock drept o poetă cu o sensibilitate aspră și cuvinte la fel de necruțătoare. Iubirea este și nu este reală. Incident închipuie un "tu" și un "eu" întinși în nisipul cald. Ea adoarme și "visează că se prăbușește". În vis, poeta cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate / miturile tunelului, turnului, fântânii", presimte spaima morții. Când se trezește, moartea e doar la un pas: Fluxul e cât pe ce s-o înghită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descrie pe bărbatul care se dumirește greu că femeia nu se mai întoarce. În ultimul locșor (liber) din șirul de imagini mereu mai mici ale femeii, una într-alta, el o desenează plecând (părăsindu-l), apoi încuie ușa (final) și adoarme. Spre deosebire de prima, partea a doua (zbuciumul celui părăsit) e plină de verbe: Iată-l și pe el, așteaptă, Tot așteaptă: două și jumătate, șapte și jumătate. Douăsprezece. La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă pachet, în Ultimul loc gol, cât un punct, o siluetă ce dă să plece. Încuie apoi ușa, Stinge lampa de pe noptieră, Și, cu sarea vărsată în așternut, adoarme. (s.n.) Frazele simple fac ca poemul să fie o lectură extrem de accesibilă. Punctul cheie, despărțirea cuvântului esențial în silabe și așezarea lui în două versuri deodată, e modul lui Brownjohn de a ne atrage atenția că limpezimea lui verbală pune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]