10,639 matches
-
religioase, asupra a ceea ce este ortodoxismul. În articolul Să devenim oameni din numărul inaugural (25 august 1995) se subliniază rolul bisericii ortodoxe în păstrare a ființei naționale, se combat acțiunile unor secte religioase. „Nu cu trufie de ocupație, ci cu altare de ocup ație și care fac o propagandă agresivă în rândurile populației” se ocupă unii misionari, spune V.C. Ciocârlan în materia lul Românii popor ortodox. Au mai semnat: G. Irava - Ortodoxia în lume; Ec. Vieru - Comori de cuget și simțire
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ori interviul-reportaj „Schitul de ceară” de Iftimie Nesfântu, dovedesc nu numai cruzimea în torturi a comuniștilor, dar și faptul că printre apropriații conducerii din unele sectoare, cum a fost și patriarhul Iustinian Marina, acuzat de unii de comunism și în altare, era el însuși un mare vizat pentru că știa să și aleagă și să-și apere colaboratorii întru credință, biserică și românism. * Paloda literară Paloda Literară apare ca revistă lunară la 20 ianuarie 1904, sub conducerea prof. D. Nanu, fără G.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
generații care au ostenit să ridice Bârladul pe culmile unei spiritualități culturale recunoscute, așa cum spune părintele Dumitriu Bârlad, directorul excelentei reviste tutovene. Numărul pe ianuarie și februarie este închinat memoriei pr. Ioan Negoiță, acel care cu mult sârg a slujit altarul și catedra. Colaboratorii acestui număr: Pr. Gr. A. Dumitriu-Bârlad Pr.I. Gh. Chirvasie, Pr. Corneliu Grumăzescu, prof. G. Ursu, Aurel Gh. Stino, Marin Predescu, Marieta Creangă, G. Bezviconi, Pr. C-tin Beldie, Pr. I. Olaru, Alexandrescu Galex, Mureșanu etc. etc. De
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
oamenii obișnuiți pe aceștia din urmă. Inspirînd o adorație fără limite, impunînd necondiționat dogme, conducătorii poruncesc o supunere oarbă. Una după alta, statuile lor își croiesc loc în galeria eroilor legendari care populează și punctează istoria. Nu le mai înălțăm altare, deși la Paris celebritățile își au Pantheonul lor iar la Pekin Mao are propriu-i mausoleu. Nu le mai înălțăm rugi, "dar au statui și icoane, iar cultul pe care li-l dedicăm nu este foarte diferit de cel de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
complexe în capitolele următoare. Aș conchide acum citînd un gînd care, de un secol încoace, își păstrează validitatea. Poate că e cam frust, dar e cu atît mai dificil de contestat. "Astăzi, majoritatea marilor cuceritori de suflete nu mai au altare, dar au statui sau tablouri iar cultul care le este dedicat nu diferă fundamental de cel de odinioară. Nu vom reuși să înțelegem puținul de filosofie a istoriei decît după ce vom fi priceput acest punct fundamental al psihologiei mulțimilor: pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
continuă facere. Fapt posibil doar în măsura în care ele au fost capabile să inventeze metode de a deturna oamenii de la satisfacerea imediată a pornirilor erotice, fixîndu-i în alte relații, de astă dată stabile. Monumentele înălțate de și prin cultură sînt tot atîtea altare la care societatea jertfește iubirea. Dar, spre cinstea ei, cel puțin nu încearcă să înșele pe nimeni. Care sînt așadar metodele societății? Represiunea este una dintre ele. Ea neagă existența libidoului și îl tratează ca și cum nu ar exista. O represiune
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ale științei și artei etc. Soluționarea conflictului genealogiilor respectă în fapt o formă deja cunoscută la noi: libidoul regresează cînd identificarea progresează. Exagerînd, ne putem gîndi că spre deosebire de majoritatea oamenilor, un astfel de individ sacrifică afecțiunea, complexul de familie, pe altarul ambiției de a domni, de a descoperi, de a descrie. Remarcați facultatea extraordinară a oamenilor de stat de a renunța de la o zi la alta la prietenii cei mai dragi pentru a se apropia de alte persoane sau ușurința cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu sacrificii, cu pasiune, uneori chiar cu vărsări de sînge, cariatidele teatrului național? Cine mai vrea să afle, în 2015, cît de greu i-a fost teatrului românesc, din fașă, pînă azi? Cîți mari artiști efectiv s-au jertfit pe altarul minunatei arte căreia ne-am dăruit, și noi, o sumedenie de anacronici? Iertat să-mi fie patetismul, dar sînt un mimetic, și, cînd citesc mărturii despre personalități și momente din trecutul artei noastre,... continui tonalitatea. Cartea mi-a umplut sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
identice cu cele de acum aproape patru sute de ani la Stilo. Vrednicia febrilă al lui Tommaso se manifestă deja în acel context. Într-o singură zi, copilul acela ducea caprele la păscut, aducea apă de la izvor, asista pe preot la altar, livra la domiciliu pantofii pingeliți, culegea muguri de capere împreună cu surorile, mure sălbatice, smochine sau cicoare. Și cât era el de mic, învățase și o mie de povești din Biblie. Era asta, cumva, lucrarea Diavolului? Ceilalți mici păstori se uitau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-i citesc din cărți. Voi pierde un prieten, dar și ajutorul pe care mi-l dă Giandomenico. Cine-o să-mi mai ducă la pășune caprele, păzindu-le ca pe ochii din cap? Cine-o să se mai ocupe de altar pentru slujbă? Cine o să-mi culeagă trufandalele? Cu toate astea sunt împăcat. Dumnezeu i-a dat o inimă și o inteligență în care a binevoit să se răsfrângă. Dar am depășit măsura cu vorba. Să-i dăm drumul în lume
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să atace la un semnal, dar asta numai după ce au căpătat ce-au cerut. Și de unde o să facem rost de aur? Tommaso le-a dat idei, la început, destul de jenat. Îl vom lua din biserici, vom sustrage sarcofagele, vom spolia altarele, vom jefui casele nobililor. Nu avem altă soluție, iar miza e mare. Atunci când apele se vor fi liniștit și spaniolii își vor fi luat tălpășița, vom pune la loc tot ce vom fi luat. Adunarea dură ceva timp, cei mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de niște întâmplări stranii de la Avellino, omoruri, violuri, magii, după care relată motivul pentru care se afla în temniță: Era în seara de Crăciun și Biserica Mamă era plină de lume rugându-se. Eu mă aflam nu foarte departe de altar și urmăream slujba evlavios, mă rugam, mă închinam, mă concentram gândindu-mă la Isus înfrigurat într-o biată peșteră, deasupra unei grămăjoare de paie. La un moment dat, pe altar am văzut zburând un șarpe, în clipa următoare dispăruse în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lume rugându-se. Eu mă aflam nu foarte departe de altar și urmăream slujba evlavios, mă rugam, mă închinam, mă concentram gândindu-mă la Isus înfrigurat într-o biată peșteră, deasupra unei grămăjoare de paie. La un moment dat, pe altar am văzut zburând un șarpe, în clipa următoare dispăruse în absidă. Am început să strig, m-am îndreptat imediat spre preot și, cu glas tare, am povestit viziunea. Oamenii au încetat să se mai roage și se uitau la mine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mine. Carlo, mintea noastră poate pricepe multe taine, mai ales când inima noastră e curată. Știi de ce ți s-a arătat șarpele? Fiindcă ai inima curată, ești un înger. Oh, Tommaso, Tommaso! Și numai fiindcă ai văzut un șarpe pe altar te-a adus aici să-ți mistui zilele? Mă cred nebun. La început voiau să mă ardă de viu, pe rug, eram pentru ei un necromant, un vrăjitor, adică unul dintre cei ce-l neagă pe Dumnezeu și trec în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
doar viermii rod carnea celor ce-i găzduiesc. Galilei, în cartea lui, demonstrează lucruri exacte și adevărate și deci nu mi se poate cere, tocmai mie, să-l țintuiesc pe cruce, când eu, dimpotrivă, aș vrea să-l așez pe altar, fiindcă mai bine decât alții a interpretat măreția lui Dumnezeu. Vreți să mă trimiteți înapoi să putrezesc în pușcărie. Sunt aici, gata să mă întorc în beznă, să îndur din nou toată cruzimea animalică, dar nu voi semna nimic împotriva
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
soldați începutului de secolul IV; desemna unele edificii creștine ale dinastiei constantiniene substituind celelalte basilici. Noțiunea s-a răspândit destul de lent și oricum, după jumătatea secolului IV, spre deosebire de terminologia creștină latinească a geto-dacilor (duminică, Dumnezeu, bazilică, biserică, Rusalii, Florii, ajun, altar, botez, înger, lege, martor, păcat, păgân, părinte, Paști, preot, răposat, virginitate, rugăciune etc.) anterioară de cel puțin un secol. În virtutea mesajului evanghelic deosebit, comparativ cu celelalte religii sau curente religioase din epocă, învățătura creștină și-a deschis cale spre formarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
caută să demonstreze în biografia lui Alexandru Sever (222-235), toleranța pe care principii păgâni au practicat-o față de creștini care, acum, nu mai este garantată sub steagul creștin. Ca exemplu al deschiderii evocate, ni se spune că Alexandru Sever, în altarul său privat, ținea împreună cu efigiile strămoșilor pe acelea ale principilor divinizați, însă numai o alegere a celor mai buni, și îndeosebi spirite vrednice, printre care Apolonius și, după cum ne spune un scriitor al vremurilor sale, Cristos, Avraam și Orfeu și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asemenea legilor lui Moise, învățăturilor lui David, Solomon și ale profeților. Eroilor amintiți li se înalță un imn de glorie și de recunoștință nepieritoare, iar sacrificiul lor, pe câmpul de bătălie, este numit sfânt, asemenea holocaustului care se consumă pe altar (cf. 1Mac 9) înaintea Domnului. 1.2. Concepția Noului Testament despre serviciul militar În paginile Noului Testament nu există nici o informație ori aluzie care să indice ori să dea de înțeles că Ioan Botezătorul, Isus sau Apostolii și-ar fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căi. Revoltele iudaice din timpul lui Isus împotriva autorităților romane au fost aspru pedepsite, provocând și mai mult indignarea iudeilor, care, scandalizându-se represiunea crudă a armatei romane, amestecarea sângelui lor ori al galileenilor cu cel al victimelor sacrificate pe altarul lui Jahve, i-au vorbit lui Isus despre cele întâmplate: erau de față în acel timp unii care-i vesteau despre galileeni al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor (Lc 13, 1). Apostolul nu face nici o distincție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la ereticii arieni care (sincer, nu știu ce vor mai mult), căzând în eroare, au pierdut harul Duhului Sfânt. Să țină cont de această sentință și clerul creștin. Dacă un preot, nu va mai fi mulțumit de intrările obținute licit din serviciul altarului, după cum poruncește Dumnezeu și practică negustoria, vinde garanții și primește cu bucurie darurile văduvelor, numiți-l mai degrabă negustor decât cleric. Și nu putem nici să ne apărăm, spunând: „Nimeni nu ne-a acuzat vreodată de invadatori; nimeni nu ne-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tribunalului Teotecnus, episcopul locului, l-a luat la o parte și după ce au stat de vorbă un timp l-a luat de mână și l-a condus la biserică. Intrat înăuntru episcopul i-a cerut să se apropie de sfântul altar și descoperindu-i puțin mantaua i-a arătat sabia cu care era încins; în același timp i-a arătat și cartea sfintelor Evanghelii, pe care o scosese de pe sfântul altar, apoi i-a poruncit să aleagă liber între amândouă pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înăuntru episcopul i-a cerut să se apropie de sfântul altar și descoperindu-i puțin mantaua i-a arătat sabia cu care era încins; în același timp i-a arătat și cartea sfintelor Evanghelii, pe care o scosese de pe sfântul altar, apoi i-a poruncit să aleagă liber între amândouă pe cea pe care o dorește. Fără să stea o clipă la îndoială Marinus a întins mâna dreaptă spre sfânta Evanghelie: „Ține-te de acum cu tărie, i-a zis episcopul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lașitate să pregătească săgeți mâinilor agile, Să lovească zidurile cu mașini, să umple câmpul de șanțuri, Și mâinile mizerabile să-și le mânjească, prin crude masacre. Atunci căpetenia curții pământești, cu strășnicie poruncește, Ca fii lui Israel din urmă, de altar să se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați; Aruncați colanele de aur, ale rănilor răsplăți. Suntem chemați acum, de-ale îngerilor strălucitoare oști! (64-66). Erau înrolați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
teamă au fost înlăturate și a înțeles că a sosit timpul să facă ce vrea, și-a dat pe față tainele credinței sale. Prin decrete clare și absolute a hotărât să se deschidă templele și să se aducă jertfe pe altare în cinstea zeilor. După ce a urcat pe tronul imperial și-a aruncat masca și a apărut cu adevărata sa înfățișare. Opera sa de reîntoarcere spre păgânism cu multă înflăcărare a eșuat. Nefiind vorba de recucerirea pozițiilor pierdute de către idolatrie, ci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fel. Dimpotrivă, se plângea că după libertatea de cult obținută de Constantin, creștinii i-ar fi persecutat pe păgâni: Despre sfințenie nu știți dacă El (Isus Cristos) i-a creat numele. Emulați de mâniile și ferocitatea iudeilor, răsturnați temple și altare, îi ucideți nu doar pe aceia dintre noi care rămân fideli cultului părinților, ci și pe aceia care, deși profesează erorile voastre, sunt numiți eretici, pentru că nu plâng mortul (Isus Cristos) în aceiași manieră ca și voi. Prin discursuri de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]