28,520 matches
-
faptului că amândoi se încolăciseră în spirale. Și apoi, n-am auzit în viața mea de o asemenea „cinematografie“ a retinei. Pe măsură ce reflectez la acest fenomen, mă izbește faptul că revăd jivina cu deosebită claritate, impresia vizuală își păstrează toate amănuntele deși, în același timp, sunt din ce în ce mai puțin sigur de distanța la care mi s-a arătat. Soluția care îmi pare acum cea mai probabilă, deși rămâne de văzut dacă voi continua să o consider astfel și pe viitor, este următoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi determinat să-i scriu așa, deodată, epistola aceea de tachinare semi-serioasă? Să fie o teamă de singurătate și de moarte pe care o emană marea? Din moment ce Lizzie Scherer a apărut pe tapet, ar fi bine să ofer mai multe amănunte în legătură cu ea. Am început s-o iubesc pe Lizzie după ce mi-am dat seama cât de mult mă iubea ea. Așa cum se întâmplă uneori, iubirea ei întâi m-a impresionat, apoi m-a atras. Regizam o stagiune Shakespeare. Ea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fac cunoscută durerea, în speranța că cineva ar putea să-mi furnizeze vreun indiciu. Și cineva a făcut-o. Domnul McDowell mi-a scris că, într-adevăr, Hartley s-a măritat. Pe el l-am crezut. Nu mi-a dat amănunte (poate că se temea să nu mă pretez la vreun act de violență), iar eu nu i-am cerut. Îmi spunea în scrisoarea lui: „Trebuie, pur și simplu, să accepți faptul că nu te vrea, că iubește pe un altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că, în ciuda ei și a mea, această veche dragoste este încă, în oarecare măsură, vie. Firește, nu am revăzut-o niciodată. Am mulțumit Domnului că, în anii ce-au urmat, demonul geloziei m-a avertizat să evit descoperirea de noi amănunte; ar fi însemnat o suferință prea sfredelitoare și apoi niciodată nu i-am cunoscut numele căpătat prin căsătorie. Am încetat să mai cercetez; nu voiam să știu pe unde-și târăște obscura existență. Nu voiam ca gândurile mele rotitoare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și mai nesărată și mai repetitivă decât am transcris-o eu aici, era, firește, absurdă. Dar ce mă irita, într-adevăr, era imaginea lui Gilbert și a lui Lizzie analizându-se unul pe celălalt și discutând, Dumnezeu știe cu câte amănunte repugnante, relațiile lor cu mine. Trebuie să adaug aici că, în ce privește teatrul, care în cazul de față a însemnat cea mai mare parte din existența lui, eu l-am format pe Gilbert. Îmi datora totul. Și acum, marioneta asta avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
devine victima toanelor celuilalt, și nu-i în stare să adopte o ținută demnă. Ceea ce duce la un terorism reciproc. Și, vai, când dormeam încă împreună, și zăceam noaptea treji în pat, găsindu-ne singura consolare în ticluirea, până la ultimul amănunt, a scenei în care am coborî, am găsi un satâr și am zdrobi capul partenerului și l-am toca până ar ajunge ca un soi de piftie însângerată pe pernă! Ah, Charles, Charles, ce știi tu despre bucuriile astea conjugale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
caz, așa cum spusese Perry, ușa putea fi închisă și încuiată. După cum am mai arătat, Peregrine Arbellow are cea mai lată față pe care am văzut-o vreodată la o făptură omenească; deși în tinerețe, în zilele lui de „playboy“, acest amănunt nu-l împiedica să fie atrăgător. Are o față lată și rotundă, acum grasă și flască, încadrată (cu ajutorul științei), de niște bucle scurte, dese, castanii. El m-a sfătuit să-mi fac operația de salvare a părului meu.) Ochii mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe atunci existau mult mai puține formalități, și nu era nici o lege privitoare la dreptul copiilor adoptați de a ști cine le-au fost părinții. Desigur, presupun că au existat înregistrări, dar la vremea când Ben a dorit să cunoască amănuntele, Societatea de adopțiune încetase să mai existe, și cred că o bună parte dintre acte au fost distruse într-un incendiu, cel puțin așa mi-a spus cineva. Ben n-a crezut niciodată un cuvânt din toate astea, și nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el. Atunci aș fi putut fi cum trebuie, iar Ben ar fi fost... așa cum am vrut eu... În pofida suferinței și a grozăviilor poveștii ei, mintea mea făcea salturi uriașe pe tărâmuri de lumină, unde mi se înfățișau priveliștile, aproape în amănunt, ale unor nesperate speranțe. O voi lua pe Hartley cu mine și amândoi îl vom regăsi pe Titus. Într-un straniu sens metafizic, era adevărat, voi face să fie adevărat: Titus era fiul meu, rodul vechii noastre iubiri! — Hartley, micuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ea îl urmă în cămăruța roșie, iar el îmi trânti ușa în nas. Am hotărât, destul de târziu, că era mai bine să-i las singuri. Mai cu seamă că, acum când Hartley se afla la mine, trebuia să ticluiesc în amănunt mișcarea următoare, periculoasă și decisivă. Am mai rămas un moment în hol, meditând. Apoi am alergat sus în salon și am scos niște hârtie de scrisori. Găsisem într-un sertar un teanc de hârtii ce purtau antetul Capul Shruff; era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
limbile legate când se aflau împreună. Dialogul era forțat, purtat cu stângăcie, mai ales de către Titus. Spre epuizarea mea, epuizară subiectul despre farmecele bungalovlui. După care, cea mai reușită dintre conversațiile lor a constat în simple amintiri puerile, legate de amănunte neînsemnate ale caselor și grădinilor din copilăria lui Titus. — Îți amintești de gaura din gard prin care mă uitam eu când locuiam la numărul șaizeci și șapte? Da... — Mă urcam pe o ladă, nu? — Da, pe o ladă. Cum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ah, da... O băutură, James? înainte să pleci. — Mulțumesc, orice. Vinul ăsta alb care-i deschis. — Noi îl bem cu suc de coacăze, interveni Titus. — Sunteți văr dinspre mamă sau dinspre tată, se interesă Gilbert, care ținea întotdeauna la precizia amănuntelor. — Tații noștri au fost frați. — Charles pretindea că n-are nici un fel de familie. E așa de secretos. Gilbert, rotindu-și ochii, plin de afabilitate, turnă patru pahare de vin. Slăbise de atâta cățărat pe stânci, acum că avea pantofi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
te-am găsit la mare necaz, și vrem să te sprijinim. Nu puteți face nimic pentru mine. — Ba da, mă contrazise James. Cred că ți-ar fi de mare folos dacă ai discuta întreaga chestiune cu noi, nu neapărat în amănunte, doar strategia ce trebuie adoptată. Poți face acest lucru fără să-ți încalci loialitatea. În linii mari, există două căi de acțiune: să o păstrezi aici, sau s-o restitui. O.K.? Ei bine, hai să vedem mai întâi ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ajutăm cât ne stă în putință. Așa e, nu? — Da, întări Peregrine. Cred că, din unele puncte de vedere, sunt de acord cu Charles, spuse și Gilbert. — De pildă, unde ai s-o duci? Trebuie să ții seama de unele amănunte. Ce va face întreaga zi? — Numai întrebarea asta, interveni Peregrine, și e de ajuns să-l facă pe om să renunțe la căsătorie. — Charles, te rog să nu mă consideri impertinent și, mai ales, să nu mă consideri lipsit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de răscoage, bălării și fluturi; am descoperit chiar și ruinele unei case mai impozante, cu frânturile gardului viu ce împrejmuise cândva o grădină, dezlănțuită acum în adevărată pădure, prin care se întrețeseau trandafiri agățători. Îmi aduc aminte de toate aceste amănunte, care mi s-au întipărit clar în memorie, pentru că erau înseși imaginile durerii; priveliști care ar fi putut cândva să inspire plăcere, dar nu mai erau în stare. Vedeam totul ca printr-un zăbranic negru de tristețe, remușcare, nehotărâre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să treacă timpul, fără suplicii prea mari, ocupându-mă continuu cu mici treburi legate de Hartley. Am acordat oarecare atenție înfățișării mele, deși exista o notă de prefăcătorie în acest lucru, întrucât nu puteam crede că Hartley se sinchisește de amănuntele aspectului meu fizic și, oricum, sunt destul de prezentabil chiar când arăt șleampăt și neglijent, ba aș spune că-mi stă mai bine așa. Mi-am spălat una dintre cămășile cele mai bune și am uscat-o la soare. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de vin și sticla aproape goală. Mi-am turnat restul de vin, m-am așezat și m-am cufundat din nou în reflecții. Am încercat să-mi reamintesc mai multe lucruri. Eram convins că nimeni dintre ceilalți nu observase nici un amănunt ciudat. Peregrine declarase că, după ce-mi dăduse brânci în mare, plecase mai departe. Fusese foarte beat și e posibil, într-adevăr, să nu aibă habar de ce s-a întâmplat după aceea. În momentul când s-a stârnit alarma generală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Are etajele superioare și subsolul, tot cu etaje. Și țiu minte că eu am fost la -4. Cum a fost ancheta? Ancheta a fost foarte ușoară, pentru că din punct de vedere al datelor, adică nu se urmărea atunci intrarea în amănunte, se urmărea să obțină nume, oameni. Cu cât erau mai mulți oameni cu atâta era mai bine pentru ei. Vă mai amintiți cine v-a anchetat? Parcă unu’ Stănescu, da’ nu, nu sunt sigur... În orice caz în documente apar
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din chirpici... Și el zicea mereu: O, țară, țară... Băi Nae, îmi spunea, băi, știi ce fac, băi? Eu, ca Gogol, am o viziune așa mai de ansamblu, și o să scriu despre asta... Băi, și tu ai tehnica asta a amănuntului... Băi, să scriem după aia... Drumurile noastre s-au despărțit. El s-a dus la radio și a lucrat la radio, la secția culturală... Ar mai fi de menționat preotul Ion Popescu Pasărea... Ți-am spus deja de el. Era
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
susținut la Școala de ofițeri de la Münster. Avea pe-atunci doar 17 ani și a fost însoțit de profesorul său Georg Schaefer, cel care îi coordonase studiile și îl îndrumase în perioada petrecută la Dresda, între anii 1850 și 1856. Amănuntul nu este lipsit de semnificație pentru tema noastră, deoarece, așa cum am notat mai sus, Georg Schaefer pare să fie cel care l-a îndemnat pe prinț să-și noteze într-un carnet faptele cotidiene. Până prin 1860, notițele au un caracter
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
o prezentare generală a copilăriei și educației prințului. Cel de-al doilea, din 15 iunie același an, conține relatarea amănunțită a studiilor lui Carol la Dresda, în anii 1850-1856. Exactitatea informațiilor reproduse de Georg Schaefer, precizia redării datelor, întâmplărilor și amănuntelor dovedesc faptul că, la rândul său, fostul educator s-a inspirat din propriul său jurnal. Informațiile conținute în cele două memorii se regăsesc în evocatul capitol introductiv, fără a acoperi însă decât o primă parte a acestuia, corespunzătoare perioadei cuprinse
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
proiect. Contrar opiniei general răspândite printre istorici, conform căreia despre semnarea tratatului și conținutul acestuia au știut doar foarte puțini oameni (prim-miniștri și miniștri de Externe ai țărilor implicate), jurnalul ne dezvăluie că și alte persoane erau inițiate în amănuntele afacerii. Astfel, din însemnarea din 18/30 septembrie 1883 reiese că Iorgu Liteanu, ministrul plenipotențiar al României la Berlin, era la curent cu problema tratatului României cu puterile centrale. La fel și Petre P. Carp, ministrul României la Viena, și
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
pe mitropolitul primat, ora 5 pe Dragoumis. Seara scris lui Leopold în privința profesorului român Păun. Luni, 5 noiembrie/24 octombrie Vreme minunată, mai puțin rece. În grădină. Ora 10 venit Câmpineanu, ora 11 Chițu. Ora 1½ la Palat, văzut în amănunt toate încăperile, care vor fi foarte drăguțe, dar sunt mult rămase în urmă. Acolo până la ora 4½. Ora 5 în Cotroceni. Kallicovici, treburile în Serbia merg foarte rău, se formează o opoziție dinastică. Primit pe Keun. Orele 6-7 Sturdza, semnat
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
oraș și prin câteva prăvălii. Ora 8 ceai à deux. Primit depeșă conform căreia calea ferată în Transilvania ar fi întreruptă. Am amânat deja plecarea ce fusese stabilită pentru astăzi la ora 4½, din cauza lipsei legăturilor. Se va pleca mâine, amănuntele se vor rezolva. Ora 10 în pat, căldură enormă. Sâmbătă, 15/27 iunie. Plecarea din Viena. Ora 6 sculat, enorm de cald. Ora 7 dejunat. Venit Mavrogheni. Plecat la gară. Linia ferată este liberă prin Oradea. Contele Wedell și legația
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
5 Sturdza, i-a văzut pe Bismarck la Berlin și pe Kalnoky la Viena. Dificultăți cu tratatul comercial cu Austro-Ungaria. Seara masaj. Cu Elisabeta. Ninge. Vineri, 7 mai/25 aprilie Noaptea îngheț. Înainte de amiază mai cald. Ora 10 inspectat în amănunt Școala Militară din Dealul Spirii, deloc frig, ora 11¾ înapoi. Brătianu la mine, îmi spune că tratativele cu Austro-Ungaria s-ar putea întrerupe, Ungaria nu vrea să cedeze deloc. Deschiderea Camerei. După-amiaza cu Elisabeta la Cotroceni, aer aspru. Seara masaj
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]