13,008 matches
-
L. Popoiu, A. Florea, E. Nicolae , N. Moghior și V. Ghelmez redeschide șantierul de cercetare până în 1970 și din nou în 1978, prilej care a permis dezvelirea completă a ruinelor care nu fuseseră distruse la construirea căii ferate. Pe timpul săpăturilor arheologice s-au descoperit diferite obiecte ca arme, monede, vase și inscripții, expuse astăzi la Muzeul Militar din București. După terminarea săpăturilor, castrul Arutela a devenit monument istoric trecut în custodia Comitetului județean Vâlcea de Cultură și a Muzeului de istorie
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
spre est, la 300 de metri înălțime față de punctul „Poiana Bivolari”. Acest turn, orientat spre Olt, avea rolul de a supraveghea intrarea în defileu, către Dacia Superior, asigurând totodată și urmărirea traficului spre Castra Traiana (Dăești). Conform constatărilor și dovezilor arheologice, în prima jumătate a secolului III, o revărsare neobișnuită a Oltului a distrus latura de vest a castrului, determinând retragerea de aici a garnizoanei romane.
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
S Edwards au arătat că aceste proporții circulare au fost alese deliberat de către scribii și arhitecții Vechiului Regat, din motive simbolice. Aceleași proporții apotropaice fuseseră utilizate și la ramida de la Meidum din anul 2600 î.e.n. Aceste aplicații au fost relevate arheologic, întrucât nu există dovezi scrise din perioada respectivă. Istoria veche a lui π în documente scrise urmează dezvoltarea matematicii în ansamblul ei. Unii autori împart progresul în trei perioade: perioada veche, în care π a fost studiat geometric, epoca clasică
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
de copii și prostituția rituală. Așa era în sanctuarul lui Baal Hamman denumit Tofet. Diodor din Sicilia (XX,14,6) descrie sacrificiile de copii din Cartagina. Cele din Canaan sunt descrise în Vechiul Testament, Biblie, in cartea Regi,23,10) Vestigiile arheologice tind să confirme acuzațiile din surse romane ca locuitorii Cartaginei făceau sacrificii rituale prin ardere de copii. Urme de sanctuare feniciene cu jertfe de copii s-au găsit la Cartagina, Hadrumetum, de asemenea în Sicilia (La Motya), în Sardinia (la
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
rezultat au fost construite canale de navigație, iar râurile și mările au devenit rute comerciale pentru civilizațiile istorice și antice. De exepmplu Marea Mediterană era considerată de către romani o mare internă datorită raspândirii romanilor pe coastele acesteia. Scrierile antice, precum și situri arheologice ca porturile, vasele romane permit studiul comerțului în mediterana acele perioade. În epocile mai târzii unele țări cu tradiție în navigație cum ar fi Marea Britanie, Spania au stabilit colonii pe alte continente. Studii de arheologie maritimă combinate cu documentele istorice
Arheologie maritimă () [Corola-website/Science/304175_a_305504]
-
apropierea surselor de apă. Datorită ultimei glaciațiuni nivelul mării a crescut cu aproximativ 75 de metri. Inundarea regiunii cunoscută astăzi ca Marea Neagră ca urmare a pătrunderii apei Mării Mediterane în regiune a inundat probabil un foarte mare număr de situri arheologice. O mare parte a artei rupestre din Europa de Vest se poate astăzi studia doar subacvatic. De-a lungul istoriei evenimente seismice au dus la scufundarea unor așezări umane. Rămășițele unor astfel de catastrofe se întâlnesc în toată lumea iar astfel așezări cum
Arheologie maritimă () [Corola-website/Science/304175_a_305504]
-
astăzi studia doar subacvatic. De-a lungul istoriei evenimente seismice au dus la scufundarea unor așezări umane. Rămășițele unor astfel de catastrofe se întâlnesc în toată lumea iar astfel așezări cum ar fi: Alexandria sau Port Royal au devenit importante situri arheologice. La fel ca în cazul epavelor, cercetarea arheologică se desfășoară pe mai multe planuri cercetându-se structura peisajului, urme ale catastrofelor, faze de reconstrucție. Nu toate siturile maritime se află sub apă. Există numeroase structuri aflate în zone de coastă
Arheologie maritimă () [Corola-website/Science/304175_a_305504]
-
evenimente seismice au dus la scufundarea unor așezări umane. Rămășițele unor astfel de catastrofe se întâlnesc în toată lumea iar astfel așezări cum ar fi: Alexandria sau Port Royal au devenit importante situri arheologice. La fel ca în cazul epavelor, cercetarea arheologică se desfășoară pe mai multe planuri cercetându-se structura peisajului, urme ale catastrofelor, faze de reconstrucție. Nu toate siturile maritime se află sub apă. Există numeroase structuri aflate în zone de coastă sau maluri. Printre acestea se numără: porturi și
Arheologie maritimă () [Corola-website/Science/304175_a_305504]
-
de reconstrucție. Nu toate siturile maritime se află sub apă. Există numeroase structuri aflate în zone de coastă sau maluri. Printre acestea se numără: porturi și instalații portuare, poduri, ramașițe ale activităților piscicole, sau vase abandonate pe țărmuri. Există situri arheologice care se regăsesc astăzi în zone de tărmuri în vreme ce în perioada când au fost utilizate se aflau pe uscat. Un astfel de exemplu este Seahenge, sit aparținând epocii bronzului. Arheologia epavelor poate fi împărțită în trei etape principale ale cercetării
Arheologie maritimă () [Corola-website/Science/304175_a_305504]
-
supraterane ale vechiului cimitir, decaparea cavourilor din vechea necropolă (ce depășeau nivelul zero al terenului) și construcția unei bazilici dedicate lui Petru, păstrând monumentul „Tropaion” ca axă a altarului. Papa Pius XII a dispus, în anul 1939, efectuarea unor săpături arheologice sub Bazilica San Pietro din Roma, spre a se constata dacă mormântul și osemintele aparțin într-adevăr lui Petru. Cercetările au avut loc între anii 1940-1949. Analiza antropologică a scheletului a indicat lipsa oaselor de la genunchi în jos, ceea ce, după
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
misterelor din Eleusis aveau parțial un caracter esoteric, care presupunea inițierea și prin mitul Persefonei denotau credința în nemurirea sufletului. Conform surselor, misterele eleusine se celebrau încă din sec. al VII-lea î.Hr.. Antichitatea lor este confirmată și de descoperirile arheologice. Pe lângă cele două zeițe htoniene, misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forței creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, iar urmele sale se găsesc și
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
cu orașele Oberhausen și Mülheim an der Ruhr, în sud cu orașul Ratingen din districtul Mettmann, cu Düsseldorf, Meerbusch din districtul Rhein-Kreis Neuss și orașul Krefeld. Duisburg-Mitte Aceste sectoare se subîmpart la rândul lor în 46 de cartiere. Prin săpăturile arheologice s-au descoperit urme ale civilizației romane prin întărituri, fortărețe care asigurau legiunilor romane traversarea Rinului. "Piața veche" era prin secolul al V-lea un centru comercial, fiind legat direct prin strada "Hellweg" de malul Rinului. Pentru prima oară în
Duisburg () [Corola-website/Science/304228_a_305557]
-
este un oraș din regiunea administrativă Franconia Superioară, landul Bavaria, Germania. Împrejurimile ului au fost acoperite de păduri virgine, neprielnice colonizării oamenilor, în trecutul mai îndepărtat. Urme arheologice sporadice: Paleolitic și Neolitic (în câteva localități învecinate, pe o rază de cca 25 km). Urme mai numeroase din perioada Bronzului și Fierului (după secolul XVIII i.C.). Așezări celte sigure în vecinătățile Bayreuthului. Celții au fost alungați spre sud
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
în vecinătatea strâmtorii Dardanele, adică în nord-vestul Turciei actuale. Până în Epoca modernă s-a crezut că atât războiul cât și orașul erau doar niște mituri, și nu au existat. În 1870 însă, arheologul german Heinrich Schliemann a excavat un sit arheologic, și a estimat că ar putea fi chiar rămășițele Troiei, lucru confirmat și de alți câțiva cercetători. Nu au rămas însă dovezi clare că Troia lui Homer chiar a existat, sau că oricare din evenimentele prezentate în poemele eroice a
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
acelor conflicte. Nivelul de trai a crescut semnificativ în întreaga Grecie între timp, mai ales după ce țara a intrat în Uniunea Europeană în 1981. Cele mai importante orașe din Peloponez sunt (recensământul din 2001): În Peloponez se află situate numeroase situri arheologice, începând cu epoca bronzului și terminând cu evul mediu. Printre cele mai importante se numără: Peloponezul este împărțit în șapte prefecturi (greacă: νομοί). Cinci dintre aceasta aparțin "provinciei" Peloponezului: Celelalte două aparțin provinciei Grecia de Vest: O mică parte din
Peloponez () [Corola-website/Science/303909_a_305238]
-
Aceste culturi au dăinuit până prin 200 e.n. Perioada Woodland Mijlocie începe în Louisiana cu cultura în părțile de sud și de est ale statului și cultura în partea de nord-vest a statului. Cultura Marksville a fost denumită după site-ul arheologic din Parohia . Aceste culturi erau contemporane cu culturile din Ohio și Illinois, și participau la rețeaua de schimb Hopewell. Comerțul cu populația din sud-vest a adus arcul și săgețile. Primii tumuli sunt construiți în această perioadă. Puterea politică a început
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
Louisianei a început pe la 1200 e.n și a durat până pe la 1400 e.n. Exemple edificatoare ale acestei culturi sunt site-urile în , și din , precum și din Mississippi. Cultura Plaquemine a fost contemporană cu cultura Mississippi Mijlociu în site-ul arheologic de lângă St. Louis, Missouri. Acest grup este considerat mai vechi decât populațiile Natchez și Taensa. Până în anul 1000 e.n. în partea de nord-vest a statului Louisiana, cultura Fourche Maline a evoluat în cultura Caddo de Mississippi. Aceasta cuprindea un terioriul
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
anul 1000 e.n. în partea de nord-vest a statului Louisiana, cultura Fourche Maline a evoluat în cultura Caddo de Mississippi. Aceasta cuprindea un terioriul larg, care includea ceea ce acum este estul Okhlahomei, vestul Arkansasului, nord-estul Texasului și nord-vestul Louisianei. Dovezile arheologice referitoare la continuitatea culturală din preistorie până în prezent și la continuitatea dintre strămoșii direcți ai populației Caddo și ai vorbitorilor limbii caddo de la venirea europenilor până la moderna sunt necontestate. Multe nume de locuri actuale din statul Louisiana, inclusiv , , Caddo, , , and
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
comandantului militar bolșevic care acționa la acea dată (1918) în zonă. Casa Ipatie unde s-a desfășurat tragedia a fost demolată în 1970, din indicația lui Boris Elțîn, pe atunci prim-secretar al Partidului Comunist din Svetlovsk. În 1993, săpăturile arheologice din preajma localității au scos la iveală unele fragmente de oase umane care apoi transferate și analizate în laboratoare specializate la Moscova, au relevat apartenența la fostul țar, Nicolae al II-lea. Vestea a fost primită cu emoție de o mare
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
în secolul al XIX-lea) reunește cea mai mare colecție de artă veche din Europa de Nord, obiecte egiptene, grecești, romane, etrusce; tablouri ale impresioniștilor francezi și ale pictorilor danezi din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Nationalmuseet deține valoroase exponate arheologice (Carul Soarelui, vase de ceramică și arme), dar și medievale până în zorii epocii moderne. Machetele expuse recreează atmosfera vechilor localități daneze din secolele XVIII-XIX. Muzeul Național de Arte Frumoase, construit în secolul al XIX-lea pentru colecțiile de artă ale
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
sunt protestanți (86,5 %), dar funcționează și alte culte: islamic (2,3 %), catolic (1,8 %) ș.a. ERA VIKINGILOR Istoria acestor meleaguri se pierde în negura vremurilor și este în general asemănătoare cu a tuturor popoarelor din Peninsula Scandinavă. Dincolo de dovezile arheologice care demonstrează urme de locuire de circa 10.000 de ani, istoria scrisă îi menționează abia la începutul erei creștine, prin informațiile istoricilor romani Tacitus, Procopius, Marcellinus. În jurul anului 500, s-a impus în zona lacului Mälaren formațiunea politică a
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
stratului pictural. Mitropolitul Anastasie Crimca, ctitorul mănăstirii, a ales această biserică ca loc de înmormântare a sa. El a murit în anul 1629, fiind înmormântat în pronaosul bisericii sub o piatră funerară fără niciun fel de inscripție. Cu prilejul săpăturilor arheologice din perioada 1963-1964 s-au mai găsit în pronaos și alte morminte. În partea stângă a pronaosului a fost amplasat un baldachin sub care se află racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul (martirizat la 27 noiembrie 421). În
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
cultura poporului român" din Arad, " Reuniunea învățătorilor români din Banat" aparținătoare Diecezei Aradului, "Reuniunea femeilor române" din Sibiu, Arad, respectiv Timișoara, "Societatea pentru sprijinirea teatrului român din Ungaria și Ardeal", precum și membru al Casinei Militare Timișoara, al "Societății Istorice și Arheologice Timișoara", al societății literare "România Jună" din Viena, al "Societății ziariștilor români din Ardeal și Banat", al "Societății de gimnastică" din Timișoara. A înființat ziarul "Dreptatea" din Timișoara (1894-1898) și gazeta "Dumineca". A publicat numeroase articole cu caracter economic, social
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
inferior, cu caracter subfosil este accesibil doar speologilor cu echipament și cunoștințe de TSA. Sălile principale s-au format la intersecția mai multor fălii. Primele cercetări cu caracter speologic au fost făcute în secolul XIX de Ț. Orthmayr (1872). Săpături arheologice ulterioare, au scos la iveală oase de urs de caverna și obiecte provenind de la o așezare neolitica: un depozit de cereale, ceramică aparținând culturilor de Tisa și Coțofeni, precum și o vatra acum reconstituita și expusă la Muzeul Banatului din Timișoara
Peștera Românești () [Corola-website/Science/304340_a_305669]
-
Cele mai vechi mărturii arheologice ale culturilor incipient agrare de pe teritoriul Bulgariei au putut fi datate între 6000 și 1000 î. e. n., deci între neolitic și epoca bronzului. Se presupune că primii agricultori care s-au stabilit pe acest teritoriu proveneau din spațiul egean și din
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]