11,781 matches
-
dar am rămas dezamăgit; erau trei dosărele subțirele, declarații ale colegilor de-aci, de la șantier, care dădeau numai bine despre mine: bun profesionist, cuminte; altul zicea: „Tace ca pământul”. Și securistul scria acolo: „Nu-l mai șicana, să nu te bănuiască”. Dar eu știam cine sunt cei care au dat declarații, ba după scris, ba după Întâmplări... Unul singur se ținea de capul meu, pe care nu l-am dibuit, nu știam cine e... După ’89 v-a tentat politica? Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca la orele 17 să mă prezint la Miliția județeană cu actul de identitate și cu cartea de imobil... Era un truc, dar eu știam despre ce este vorba. Au venit și părinții, și tata, Dumnezeu să-l ierte, a bănuit că este vorba de Securitate și a spus: „Spune-mi despre ce e vorba, pentru că este vorba despre Securitate, și poate pot să-ți dau un sfat”. Părinții dumneavoastră nu știau despre organizație? Nu, nu, nu. Nu i-am spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
decât vreo lună, două, că dup-aia și directorul o fost schimbat, pentru că l-au mirosit, și informația asta n-o plecat de la reeducați sau de la deținuții de-acolo, de la elevi, ci o plecat de la careva dintre gardieni... Eu doar bănuiesc, nu știu sigur să zic... Ați putea să-i faceți un portret lui moș Dumitrache? Dumitrache, care s-o ocupat cu noi, era un bătrân cu o mustață de parcă era Stalin la Înfățișare... După revoluție, prima dată când ne-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care am trăit-o glumind. O fost colosal! O fost condamnați dintre colegii mei, dintre prietenii mei, la 20 de ani, 15 ani... Păi, pă ce? Pentru ce? Pentru nimic! Absolut pentru nimic, decât numai și numai că ai fost bănuit sau cineva o suflat că ei doi se Întâlnesc... „Aaa, o avut curaj să se Întâlnească? Ăștia precis că iar o stat Împreună, iar o pus ceva la cale... Hai cu ei!” E, așa au fost adunați și-așa au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
urmă, după ce-am venit acasă, și aș fi vrut să beau o cafea cu el, da’ nici Rusu n-o știut... Da’ țin minte c-avea un semn, o cicatrice... Era sergent-major sau plutioner, nu știu ce grad avea. L-am bănuit pe unu’, da’ cred că i-o fi fost frică... Și io l-am Întrebat, dar n-o vrut să recunoască c-o fost el... Poate că nici el nu și-a adus aminte, numa’ dacă discutam unde ne-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
profesor eminent care-o trebuit să plece, să părăsească orașul din cauza asta. Ați simțit că sunteți urmărit până la arestare? Nu, nu. Nu. De unde v-au arestat? Din spital, din clinica din Târgu Mureș. Eram internat cu un fel de hepatită. Bănuiați motivele arestării? Da, pentru că l-au arestat pe tatăl unui coleg de-al meu, care o fost implicat, și apoi și pe colegul meu, și-atunci am zis că urmez și eu. Erați implicat Într-o organizație sau era doar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La Gherla am debarcat și-am fost duși la pușcăria de acolo, unde mai erau Încă vreo patru-cinci sute dă arestați, dân toate județele dân țară... Dar n-ați avut proces? Fără judecată, fără proces, fără să știm nimic... Am bănuit că suntem considerați dușmani ai regimului care s-a instaurat atunci la putere: Blocul Partidelor Democratice, cu Petru Groza În frunte. Mai târziu am aflat noi că motivul arestării a fost „manifestări ostile la adresa regimului de democrație populară”. Dar n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dus dă la Jilava la gară ca să fiu Îmbarcat pentru Balta Brăilei mi-aduc aminte că a fost un căpitan, Trandafirescu, care mi-a făcut observație că știu mai multe și refuz să spun adevărul... Și am Înțeles atunci ceea ce bănuiam mai de mult, că toate arestările noastre de după 1956 au avut un caracter preventiv, deoarece comuniștii se temeau ca, odată cu plecarea rușilor din țară, să nu se Întâmple și la noi ce se Întâmplase În Ungaria. Io știam ce s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Că altceva n-avem de ales. Dar, Doamne, cine-o fi la rând?/ Și-afară nici o Închisoare nu și-a spoit un fel de firmă/ Și haita cea conducătoare acuratețea și-o afirmă./ Iar țările occidentale Își urmează afacerile lor/ Nebănuind cam câtă jale rămâne În urma rușilor./ Acum sunt liber, dar mi-apare atât de obsesivă Balta/ Cu Înfometata ei teroare, cum nici n-a fost pe lume-o alta.” Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Anul 1878“, care începea, bineînțeles, cu subcapitolul „Felonia rusească“. Exasperat, am decis, în ultimă instanță, să eliminăm de bunăvoie întreg ca pitolul cu gândul că poate vor veni, cândva, niște vremuri mai bune care să permită apariția lui. Nici nu bănuiam atunci că „vremurile mai bune“ vor veni exact peste doi ani, făcând posibilă pu blicarea volumului II, în 1993, în cap cu vestitul capitol „Anul 1878“, neciumpăvit, deci cu toate referințele la a doua răpire a sudului Basarabiei, fapt care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era agitat de unii politicieni. La începutul anului 1870, sub ministerul Alexandru Golescu (Arăpilă), candidatura lui Cuza este pusă la Colegiul al IV-lea, care era colegiul țăranilor, în județele Dolj și Mehedinți. Cine-i pusese candidatura? Pentru ca să nu fie bănuiți că este opera lor, liberalii - roșiii după cum li se spunea atunci, iar albii erau conservatorii - bucureștiul în 1871 61 5. În Cameră noul guvern conservator s-a lovit de opoziția grupărilor liberale coalizate (radicali, moderați și fracționiști), care au pus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
constata răul. Să vedem dar, domnilor, cari sunt relele cele mai mari cari rod până la os țara noastră. Mai întâi ne aflăm față cu un fapt foarte grav, care trebuie să facă obiectul celei dintâi a noastre propuneri. Vocea publică bănuiește că unii din foștii deputați au luat mită de la concesiunea drumului ferat a domnului Strousberg.34 bucureștiul în 1871 75 33. Aluzie la înlăturarea guvernului liberal prezidat de Ion Ghica, la 11/23 martie 1871; v. mai sus, pp. 59-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și noi n-am diză nici-uă vorbă despre candidați. Amŭ resistatŭ chiar și totor întrebărilorŭ ce ni s-au făcutŭ fie pre facia, fie în particularŭ. Credemŭ că venind cu o așa ideă dupe ce amŭ isprăvitŭ lucrulŭ, nu pòte bănui nime că venimŭ să combatemŭ cutare sau cutare candidatură și avem martori pre numeroasele persoane cari ne-au făcutŭ onoarea să ne totu întrebe dilele acestea pre cine să allégă deputatŭ în locul d lui Cost. Negri, că către nime nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
in corpore către Văcărești; el, care era un bun gimnastic, se va urca pe stâlpii telegrafului și va tăia firul pentru ca cei de la închisoare să nu dea alarma. Bineînțeles toate acestea erau numai copilării. Atâta îndrăzneală începu să dea de bănuit. Cu spiritul nostru bănuitor, am și conchis că Zăgănescu este un spion al poliției. Bineînțeles că poliția avea cel puțin un spion printre noi, căci era sigur că poliția avusese cunoștință de întrunirea noastră. La un moment dat cineva vine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
țară nu-i dădu o prea mare importanță. Mai întâi se vedea lămurit că ministerul Lascăr Catargiu căzuse sub influența Austriei care nu mai avea încredere într-un guvern care se dăduse în brațele Rusiei.35 Așa cel puțin se bănuia la Viena și la Budapesta. Apoi, Viena și Budapesta doreau acum un minister liberal, pe care îl socoteau a anul 1876 291 34. Articolul din care citează Bacalbașa apăruse la 19 aprilie 1876 (s.n.) în Deutsche Zeitung și fusese reprodus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sălile Universității. Discuția a fost foarte agitată. Ion Bibicescu, student la Facultatea de Litere și redactor la Românul, rostește o cuvântare înflăcărată în mijlocul zgomotului mare. Cum mulți dintre studenți erau conservatori sau adversari ai roșilor, Bibicescu nu era agreat fiind bănuit că este agent guvernamental. În sfârșit, acoperită de un zgomot ce asurzea și în agitația febrilă, se votează o moțiune de protestare împotriva lui Midhat-pașa și, în același timp, studențimea cerea guvernului instructori militari spre a se pregăti pentru apărarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au fost, chiar pentru mine, inconsistente și presărate cu destule decepții. Bieții părinți n-aveau cum să știe că premiantul lor e un „copil” obosit, că alții - leneși, obraznici, lingușitori - au ajuns mai repede la „strugurele vieții”, și nici nu bănuiau cît de scăzută e valoarea titlului de „intelectual” într-o lume în care altele sînt căile spre prosperitate. Nu le-am spus asta niciodată. Ce vor fi gîndit atunci de „neajungerea” mea cronică? Stau la căpătîiul mamei, singur, și caut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ura pe toți semenii cu amîndouă picioarele bune! Nu plîngea niciodată în timpul hărăzit lacrimilor, la jale, durere sau bucurie: Zacîria plîngea numai din ură”. (p. 234-235) Ce anume inspirase puternicul resentiment din aceste pagini scrise în 1963 1964? Camilar îl bănuia pe Stancu de manipulări și obstrucții care afectau o parte a breslei, inclusiv propria-i situație literară. Deși predat editurii, într-o a doua variantă, în aprilie 1965, patru luni înainte de moartea autorului, Satul uitat a apărut abia după un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și revistelor, mă ajută să-mi abat gîndul de la ele. Pe cîtă vreme faptul de a ști ce se petrece acolo la mii de kilometri distanță îmi dă un soi de satisfacție, preocuparea față de aspectele sănătății mele, pe care o bănuiesc a nu fi prea bună, mă neliniștește și mă indispune. Prefer deci să evadez, decît să mă macin în griji care s-ar putea - sper eu - să nu aibă temei. Uimitor ce le mai „nimeresc” comparatiștii noștri! într-un articol
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de altminteri, e mai slab. Cică, într un fel, avea premoniția sfîrșitului apropiat. Faptul că presa și radioul nu i-au anunțat încă (după o zi și jumătate) moartea a dus la apariția unor zvonuri dintre cele mai senzaționale. Se bănuiește chiar că ar fi vorba de un asasinat politic! De pe urma lui rămîne o operă solidă și unitară ca viziune și stil, cu foarte puține aspecte regretabile. Artist important, Preda a trăit aproape exclusiv pentru literatură, trăgînd chiulul (dovadă de forță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebuie trecute în procesul-verbal etc. Pur și simplu, nu gust așa ceva! Dimpotrivă, sînt indignat că asemenea trucuri ieftine prind, că mimarea sincerității este luată drept sinceritate. Ceilalți nu văd în el „actorul”. Acum, deci, eram chemat la spectacol, dar nu bănuiam ce piesă urma să se joace. După ce a intrat, a dat mîna cu fiecare dintre noi, s-a dus la birou să-și lase mapa, a revenit la masa noastră. Părea obosit și ros pe dinăuntru de o mare suferință
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
norocoasă! Ca să mă convingă de seriozitatea vedeniilor ei, V.L. mi-a povestit că nu de mult i-a ghicit soției fostului prim-secretar al județului Neamț, spunîndu-i că va pleca din post. și așa s-a întîmplat. Ulterior femeia a bănuit-o de legături cu persoane de la nivelul cel mai înalt: „Imposibil, are niște «surse», altminteri de unde a știut?”, ar fi zis ea. întrucît unele din semne și interpretări aveau corespondențe în realitate (de pildă „individul gras, fălcos”), vorbele ei m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zarzărul s-a uscat!... Deci nu scrisul, ci cuvîntul „introduce” acel „ceva”. Ajuns în bibliotecă, îmi amintesc că ideea sensibilității plantelor o avea și delicatul Dimitrie Anghel: „Sînt dureri și dureri - scria el în «Două agonii» -, dar cine ar putea bănui că și florile suferă?” *Nicolae Barabaș, directorul Muzeului de științele Naturii, mi-a povestit cum și-a pus ordine în gîndurile despre Dumnezeu. N-a crezut dintotdeauna, sau n-a crezut în mod consecvent. În satul lui era un amărît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Alex. Angheluș”. I-am spus că nu, evitînd și să mă gîndesc că a suferit vreun accident. (O clipă m-am gîndit că a plecat într-o excursie și „a rămas”, sau că a încercat o nouă aventură matrimonială.) Nu bănuiam ceea ce Codreanu mi-a comunicat cu mare emoție în glas: „Angheluș are un cancer generalizat (de la ficat s-a întins la creier), nu mai cunoaște pe nimeni, doctorii de la spitalul din Iași l-au trimis acasă”. „Semne anterioare?”, am întrebat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîmpinat ziua de 1 ianuarie anumiți scriitori? întrebarea mi-a apărut în minte aseară (seara de Revelion) în timp ce citeam însemnările lui Jules Renard din 1 ianuarie 1895. Am să caut în Amiel, Julien Green, Joyce, Canetti, Kafka, Maiorescu, Galaction ș.a. Bănuiesc că, la toți, preponderent e bilanțul moral. Revelionul e noaptea maximei treziri a conștiinței în cei preocupați de trecere, nu de petrecere. El e și o fascinantă iluzie: aceea a posibilității de a ne renova. Zic „iluzie”, pentru că nimeni nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]